Thursday, March 23, 2006

Calatorie prin Bucuresti …

Si nu ma refer prin acest titlul la o calatorie in sensul de mers cu RATB-ul sau cu Metroul. Eu mai refer la o altfel de calatorie, in care nu esti mereu atat de grabit sa ajungi intr-un loc, o calatorie care iti permite ca uneori sa mai faci si mici pauze de respiro, pentru a-I privi pe cei ce sunt in jurul tau. De multe ori ma trezesc ca ma opresc putin, ma rup putin din graba ce ma cuprinde dimineata cand incerc sa ajung la liceu, si pur si simplu privesc in jurul meu. Vad o multitudine de oameni grabiti, oameni care sunt care niste robotei intrati in sistem, care merg din inertie, mecanic… de fiecare data cand ii vad ma gandesc oare asa voi ajunge si eu candva? Sa merg inainte gandindu-ma cum sa ajung mai repede la scoala sau la job, gandindu-ma doar cum sa traversez strada.. sau diverse chestii in aceasta linie. Oricum expresia intiparita pe fatal or face mai mult decat o mie de cuvinte, asta ca sa citez un prieten care zicea ca “e mult mai bine sa vorbesti cu o persoana fata in fata, in felul asta esti capabil sa vezi mai multe, sa vezi sentimente, intrebari sau ganduri nerostite”. Mare dreptate avea.. doar aruncand o privire asupra lor, iti poti da seama de starea lor sufleteasca, sau daca esti foarte atent, poate chiar si la ce se gandesc. De multe ori in tramvai… ma trezesc studiindu-i pe altii, chiar e fascinant sa vezi atatea persoane la un loc, fiecare gandindu-se la altceva, toti incercand sa mentina linistea aceea de catedrala, pentru a nu-i deranja si pe ceilalti participanti la calatorie. Uneori chiar si linistea din masina, pe care o aud in unele dimineti, spune foarte multe. Un prin lucru pe care il rosteste ar fi faptul ca noi inca nu suntem pe deplin treziti, si ca in incercarea de a ne pune in ordine gandurile, si a realiza ce avem de facut in ziua respectiva, tacem! Uneori o persoana, reuseste sa mai sparga linistea, emanand voie buna si rasete. De multe ori.. eu sunt asta... De ce? Pentru ca nu imi place sa stau in prea multa liniste, si pentru ca uneori e mai bine sa ai un zambet pe fata inca de la primele ore ale diminetii. Eu cel putin mi-am propus de mult ca de fiecare data cand ies pe usa, sa-mi las problemele in casa, si sa pasesc cu voie bune si cu un zambet larg intiparit pe fata. Un zambet este de cele mai multe ori mai graitor decat orice vorba, si alina mai mult o persoana aflata in suferinta. Deci.. uite ca se poate sa inveti ceva si din simplul mers pe strada... trebuie doar sa iti faci timp sa observi mediul inconjurator, pentru ca el iti vorbeste, dar mai trebuie sa il si asculti!

Image hosting by Photobucket

2 comments:

teodora said...

mai sunt marfa, ce sa zic... ai talent in ale jurnalisticii!!!! tine-o tot asa si vei ajunge departe...

Andreea said...

ai prezentat foarte frumos...da cand ma iei si pe mine la o plimbare prin Bucuresti?:D