Wednesday, November 01, 2006

Cucerind Ciucasul

La 7 fara 20 dimineta ceata vesela din Onicescu era in fata liceului.. bine.. nu eram inca toti.. dar o mare parte.. eram prezenti cu rucsacii in spate si multa voie buna. ne strangem toti nebunii ( am umplut 2 autocare ), apar si profele si mergem spe autocar. Acolo imbulzeala mare... nu stiam care in ce grupa e si care autocar al cui e... dupa ce ne-am urcat intr-un autocar gresit.. l-am gasit pe al nostru.. ne-am gasit locul.. si excursia a inceput. In autocar lumea inca motaia.. asta pana sa ajungem prin "mica portiune de curbe" dintre Valenii de munte si Cheia. Portiune.. in care jumate de autocar.. se vaita ca ii e rau.. pt ca domnu' sofer mergea ca un bou se urla pe acolo dupa pungi.. ceva de speriat.. ca sa nau mai vb ca erau super incantati la vederea unei lamai.. (da rad.. pt k nu imi era si mie rau.. ca altfel.. poate nu ). Apoi.. ajunsi la Cheia.. mai mergem vreo 5 km.. pana la Cabana Valea Berii.. de unde am pus in functiune pejosul . De acolo am inceput traseul… totul parea superb.. peisaje de vis.. culori de toamna… paseam pe covorul de frunze ce fosneau la contactul cu bocancul meu. La inceput… traseul era usor.. drum de masina… pana am ajuns la rascrucea unde traseele se imparteau [intre cabana Ciucas unde am urcat 90% din grup] si Cabana Muntele Rosu [ traseu usor, o ora mers lejer.. unde au urcat cateva personae mai lenese.. ]. De acolo a inceput greul.. pantele se inclinau din ce in ce… si drumul parea interminabil. Dar mai faceam cate un mic popas.. o poza… o pauza de masa.. si pana la urma ajungem sus la Cabana Ciucas.. Altitudine : 1552. Priveliste to die for! Ne uitam tot ca prostii in zare… multe piscuri ni se pareau mai aproape de noi.. norii nu mai pareau de neatins. Moment de lunch break.. si de facut multeeeeee poze! Cu asemenea peisaj de jur imprejur nici nu stiai unde sa te uiti... nord, sud, est, vest... eu cel putin eram buimaca. Era prima data in muntii Ciucas... dar in mod sigur nu va fi si ultima. Apoi.. am urcat paba la baza „Babelor la sfat” de unde am hotarat sa ne intoarcem.. ca sa ajungem in timp util la autocar. Drumul de intoarcere nu mi s-a mai parut asa de lung... poate fiindca il stiam... Dar.. macar acum nu ne mai grabeam asa de tare.. ne atinseseram scopul, eram multumiti.. si ne permiteam luxul de a zabovi pentru poze. Intorsi la autocar.. din nou.. cearta pe autocare.. [aveam si noi o fixatie]. Am mai facut o pauza la Manastirea Cheia... si apoi.. o pauza [absolut necesara! ] In Valenii de munte. de ce tocmai acolo? Orasul nu conta... conta doar faptul ca este un orasel destul de mare incat sa aiba o cofetarie.. unde muntzomanii din autocarul nostru sa isi potoleasca pofta de „ceva dulce”. Saraca tanti de la cofetarie.. cred ca a facut colaps cand a venut cati nebuni ii invadasera cofetaria.. apoi.. ne-am imprietenit cu adormeala.. si am mai furat cate un pic de somn.. pana la sosirea la destinatia finala..

4 comments:

Radu Alexandra said...

Intr-adevar o excursie frumoasa...cu exceptia raului din autocar (da...eu eram printre cei care se bucurau de lamaie):D. In rest totul a fost nemaipomenit...iar despre peisaje no comment. Niciodata nu am crezut k pot ajunge atat de sus, dar "crede in tine" si vei reusi :P. Cand ne intalnim pt Caraiman?

Dia Ungureanu said...

mai.. eu mereu am crezut in mine, in tine.. in restul.. chiar si cand situatia era orice numai roz nu. EU cred.. si dorintele mi se implinesc. Doar orice roman poate ajunge mai sus de locul doi nu? :P Pentru Caraiman.. abia din mai incolo mai discutam.. echipamentul nu permite acum..

Radu Alexandra said...

Mai noi comunicam prin commenturi...e ceva nou, dar poate deveni o moda in randul nostru.... La faza k ai crezut in mine chiar m-am simtit super bine, si stiu k tu erai una din acele f putine persona e care credeau in mine si atunci cand eu nu mai credeam. Nici nu vroiam acum in Caraiman, dar mai am o idee...Fagaras...si sa dormim o noapte sus la cabana. ce zici? Scapam de sus, de p munte, de cine nu mai avem nevoie, iar noi ne simtim bine :D...

Dia Ungureanu said...

e ceva nou dar lasa ca nu dauneaza.. :P Eu am crezut si inca cred in multe persoane.. unele merita.. altele poate nu! dar asta nu ma opreste sa cred.. sa am propriul meu drum... sa ma tin de conceptiile si principiile mele... vreau sa ajung sus... si asta depinde cum o iei... sus poate sa insemne si Himalaya.. desi vreau si acolo :P asta e un vis.. sa fac ALpii si eventual H pana mor..

mai.. la munte merg oricand stii bine.. :D nu refuz o evadare