Friday, December 29, 2006

The Polar Express


The Conductor: Well, ya comin'?
The Boy: Where?
The Conductor: To the North Pole, of course! This is the Polar Express!

---------------------------------

The Conductor: Seeing is believing, but sometimes the most real things in the world are the things we can't see.

---------------------------------

The Conductor: The thing about trains... it doesn't matter where they're going. What matters is deciding to get on.

---------------------------------

The Conductor: All aboard!

Sunday, December 17, 2006

Viata ca un tren

Asta am constatat cu stupoare azi in timp ce veneam in Bucuresti, dupa un mic periplu mai "ilegal in Buzau". In urma cu vreo 2 ani.. un foarte bun prieten mi-a reamintit de o pasiune mai veche de a mea.. si m-a ajutat sa o dezvolt. Pentru cei care nu stiu.. este vorba de Dan.. sufletului clubului de turism Promont. Odata ca clubulul am descoperit placearea tembela de a circula cu personalul... chiar daca merge incet.. asta e farmecul, m-am reobisnuit cu mirosul specific de vechi, cu banchetele ponosite si tocite de timp, cu vesnicele perdele pe care scrie CFR, cu za toilet intr-o stare de degradare maxima. Poate crezi ca am luat-o razna .. cum poate sa imi placa asa ceva? Simplu... imi place! Are farmecul lui.. un farmec de care nu te pot convinge decat intr-o tura de munte. Altfel nu m-ai crede si ai zice doar ca aiurez de dragul de a nu tace. Cel putin anul asta.. a fost anul de calatorit cu trenul. Toata vara mea mi-am petrec ut-o prin trenuri... zapand de la o destinatie la alta, niciodata stationand mai mult decat necesar.

De ce viata ca un tren? Pentru ca trenul este mereu in miscare, rareori intra in depou sau in reparatii, pentru ca de fiecare data opreste in alta gara, pentru ca in aceea gara il va astepta mereu cineva, pentru ca mereu va gasi gari noi, pentru ca strabate mii de kilometrii, pentru ca si el imbatraneste odata cu noi, pentru ca si el calatoreste, simte, si decide. Viata mea este o lunga sina de tren... cu noi opriri, cu oameni noi care se urca in trenul fara nas (sau supra), cu noi peisaje. Fiecare an trecut.. este un nou hop, un nou test trecut cu brio. O noua dovada ca inca merit sa merg inainte, ca pot sa merg inainte, ca trebuie sa merg inainte, ca nu imi irosesc viata aiurea. Sunt un tren care ajuta, si un tren care este iubit si cautat de calatori nu poate decat sa se bucure, chiar daca unii calatori ar merita aruncati, el tot ii transporta. Nu exista discriminari, nu exista UE, Nato si alte bullshituri dinastea. Trenul e tren... trenul sunt eu.. mereu in miscare, mereu in cautare de o noua gara, mereu asteptand si invitand noi persoane la bord.

chiu-chiu-chiu ! Conductorul ridica pancarta verde... trenul se clinteste... incepe sa porneasca.. parasesc si gara asta... o las in urma pe mom.. dar REVIN! mereu revin.. mai ales in locurile de suflet.. acele gari ma cheama.. ca simt, si ma imbratiseaza cand ma vad. Imi zambesc, sunt fericite, si ma poarta in siguranta pana ACASA.

Am ajuns la unul din acele locuri numite ACASA. Sunt norocoasa.. am 3 asemenea locuri.