Sunday, September 30, 2007

John Fowles quotes

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite .. cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Am întins spre ea cele două cioburi de porţelan, arătându-i ce se întâmplase: viaţa mea, trecutul şi viitorul meu. Era simbolul vieţii mele sfărâmate şi ... vorba vechiului cântec pentru copii ... Nici toţi caii regelui şi nici toţi oamenii lui nu vor putea lipi bucăţelele la loc ..."

"Nu poţi să urăşti pe cineva înfrânt. Care fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"Cunoasterea nu m-a facut fericit, m-a cuprins o furie surda impotriva legii evolutiei, care acceptase ca in una si aceeasi minte sa existe atata sensibilitate si atata stangacie totodata. In mine se revolta propriul eu ca un iepure in capcana. Am luat toate poeziile pe care le scrisesem pana atunci si incet, pagina cu pagina, le-am rupt in bucatele cat mai mici, pana am simtit ca ma dor degetele."

"I-am spus ca ii scrisesem o scrisoare.
- Si daca nu raspunde ?
Am ridicat din umeri.
- Nu raspunde.
- Te gandesti la ea, vrei sa o vezi, atunci mai scrie-i. Energia lui m-a facut sa zambesc. Lasi totul in voia intamplarii. Nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, asa cum nu avem voie sa ne innecam. Ma scutura de umeri. Inoata !
- Nu este vorba de a innota. E vorba sa stii in ce directie.
- In directia fetei. Ea vede prin tine, asa spui, te intelege. Asta este bine."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda şi pot dispărea pentru totdeauna."

"În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nici o boală a trupului - şi eu sunt atât de mărginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am şi încercat să te învăţ şi pe tine ..."

"Dacă m-aş ruga lui Dumnezeu, l-aş ruga să nu mi se arate niciodată. Dacă s-ar arăta, aş şti că nu este Dumnezeu, că este un mincinos."

"Într-o zi îmi spusese: "Când mă iubeşti (nu când faci dragoste cu mine), e ca şi cum Dumnezeu mă iartă de toate greşelile şi neroziile mele." Iar eu consideram această remarcă drept o manevră abilă, un soi de şantaj sentimental pentru a mă convinge că ea avea nevoie de mine, iar eu aveam oarecare responsabilitate faţă de ea. Într-un fel, moartea ei era un ultim şantaj a cărui victimă eram eu. Numai că în asemenea cazuri, cel şantajat se simte eliberat, pe când eu mă simţeam vinovat. Era ca şi când în momentul în care îţi doreşti mai mult să fii curat, te trezeşti cufundat într-o mocirlă puturoasă. Deşi eliberat pentru viitor, mă simţeam, de fapt, şi mai strâns înlănţuit de trecut."

"Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie să o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate. Dar eu am expulzat-o demult, cel puţin cât trăiesc aici. Tu vrei să fii iubit? Eu mă mulţumesc pur şi simplu să "fiu", să exist. Poate că într-o zi ai să-nţelegi şi tu ce înseamnă asta. Şi ai să zâmbeşti. Un zâmbet aprobator, un zâmbet sarcastic."

"Cu cât înţelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult."

" (...) "a zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în faţa vieţii, cât să recunoşti şi să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieţii pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind insăşi existenţa umană. Când mă sfătuia să "învăţ să zâmbesc", se referea la ceva mult mai subtil decât obişnuitul şi simplistul "zâmbeşte şi îndură". Voia, de fapt, să spună: Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti."

No comments: