Monday, November 19, 2007

Rain story

Cand alergi prin ploaie, simti cum zbori, simti si in acelasi timp vizualizezi cu ochii mintii cu stropii de apa din balti se ridica de pe sol impreuna cu talpa bocancului. Vezi in slow-motion picaturile, care desi e noapte, iar strada momentam pustie, se vad extraordinar de clara, incat daca privesti cu atentie ai impresia ca stele isi lasa o mica parte din reflexie in forma lor atat de bine definita, si totusi stranie. Auzi pana si zgomotul pe care il fac picioarele tale in balti, sau cel al stropilor lovindu-se cu putere de geaca, de ochelari, si de particica de fata ramasa inca descoperita, in ciuda faptului ca in urechi ai parte de cu totul alt fundal sonor. Mintea ta se rupe de aceea muzica, ea ramane undeva data in surdina, rolul prinicpal fiind jucat acum de fortele naturii care isi creeaza propria sinfonie, avand ca prin solist stropul. Strazile imi par infinite, si oarecum lipsite de aparare in fata naturii, care dezlantuita, le poate devasta in cateva secunde, furand doar pentru ea linistea si pacea ce incearca sa isi croiasca drum din asfalt. Un asfalt ce acum e innecat, dar auzul pasilor ofera speranta, speranta ca cineva va fi acolo sa se bucure de peisaj, sa alerge prin ploaie chiuind, calcand in balti, sarind in ele zambind de fericire. Vazand si clipe si astfel de oameni asfaptul se chinuie sa mai indure o ploaie, linistea incearca sa razbeasca, si uite asa.. iar zambesc fugind prin ploaie, pentru ca deja imi e dor...

No comments: