Sunday, May 27, 2007

Clipa

Cat de mare e defapt o clipa? Nu stiu.. o fi mai mica decât o secundă.. sau poate mai mare decât un minut. Cred ca fiecare o percepe total diferit. Pentru fiecare înseamnă altceva.. şi aduce altceva. Pentru mine aduce mereu schimbare. E ciudat cum fiecare clipa chiar conteaza si cum daca le uneşti reuseşti să faci un adevărat puzzle. Clipa e imprevizibila la fel ca viata... la fel ca vremea.. la fel ca multe alte lucruri din lumea asta. Si.. asta o face speciala. Imprevizibilul ei ma uimeste de fiecare data. De fiecare data se intampla ceva diferit.. si totul opus de ceea ce aveam eu in minte.. si de cele mai multe ori in bine.

De multe ori nici nu stii cand e acolo, in umbra ta, pregatita sa iti sara in ajutor in orice secunda.. pregatita sa te duca intr-un alt loc.. sa iti arate fete noi ale unor persoane, sa te ajute sa vezi mereu cu alti ochi aceleasi lucruri pentru multi banale, pragatita sa te ajute sa descoperi farmecul lucrurilor plictisitoare si dubioase. E acolo, mereu in umbra pentru ca lucreaza pentru tine.. iti este aliat.. si daca stii cum sa profiti o poti aduce din umbra chiar langa tine.. pasind spre culmile fericirii. Nu e greu deloc..

Clipa uneste 2 oameni, clipa este iubire, clipa e speranta, clipa este tot ceea ce vrei si ce iti imaginezi tu. Clipa poate fi filmul vietii tale. Tu esti regizorul clipei si totodata stapanul ei. Clipa te poate face ca sa te trezesti dimineata in Bucuresti sorbind o cafea dulce, peste cateva ore prin parc ca seara sa dormi undeva la o cabana izolata din munti. Clipa te poarta peste tot.. clipa face ca lucrurile intamplatoare sa nu mai fie atat de bizare, face ca hazardul sa fie de parte ta.. face intarzierile sa nu fie fara rost.. face ca tot ce se intampla sa aiba un scop bine definit si.. sa fie de ajutor chiar daca este un lucru rau.

Clipa ne ajuta ca din 2 sa devenim in final doar UNUL. Clipa ne ajuta ca celalt sa fie mereu acolo cand e nevoie, ca el sa ne faca sa zambim.. ca el sa vina mereu la intalnire indiferent de ce avea planificat sau de cum se simtea... clipa ne face sa zburam fara aripi, clipa ne face mai umani, mai deosebiti, si uneori mai maturi.

Friday, May 11, 2007

Oprirea clipei


Am descoperit de curand in opera lui Goethe o poveste interesanta.. si anume Faust. Nu conteaza acum tot contextul. Partea care m-a captivat a fost aceea ca datorita pactului cu "The dark side" reprezentat de Mefisto, el putea oricand sa ceara clipei sa se opresca... in cel mai fericit moment.

Suna interesant nu? Apoi.. am inceput sa ma gandesc, cand anume as cere eu asa ceva... care ar fi cel mai potrivit moment sa cer clipei sa se opreasca? Am gasit mai multe.. si totusi.. nu cred ca as putea alege... Cel putin nu acum. Dar mi-ar place ca sa o opresc undeva in perioada liceului. Pentru ca acum.. suntem toti tineri, suntem mai usor de multumit, acum totul e mult mai usor. Poate ca as cere acum clipei sa se opreasca.. sa raman mai mult timp cu colegii mei, sa pot termina de invatat franceza pana la bac, sa ma pot bucura mai mult de ultima mea vara ca eleva de liceu. E frumos acum.. dar poate nu va fi cel mai frumos moment. Oricum merita trait.. fiecare zi merita traita.. si pana la urma.. poate ca nici nu avem nevoie sa mai oprim clipa atunci cand ne bucuram de ea in fiecare secunda. Atunci cand stim sa valorificam timpul... parca nu mai trece asa de repede... nu mai pare atat de efemer si de dusmanos. Poate ne este dusman.. dar daca el poate sa ne fie si aliat?

Clipa e aici.. e timpul sa o trăim!