Tuesday, July 24, 2007

Totu-i posibil

Din seria "eternul si fascinantul Bucuresti care nu inceteaza sa ne uimeasca" va prezint.. pe nenea cu cuptorul dupa el. Pozele sunt de acum vreo sapt si ceva. Stateam la Universitate pe un gadulet de langa Inter unde eram aparata de umbra ca la un moment dat discutia sa-mi fie intrerupta de un zgomot dubios si greu de indentificat. Incepem toti sa ne uitam inspre strada si deodata vedem acest personaj.. care se opreste fix in mijlocul intrandului de la Inter, se chinuie vreo 2 min sa isi aprinda o tigara.. si apoi pleaca fericit cu tigara in gura si tragand dupa el antichitatea. Socant e ca nimeni nu zicea nimic.. toti il ignorau ca si cum e parte din peisaj.. era si un politai pe acolo, care NICI macar nu a clipit. Atat de mult ne-am degradat incat incepem sa ne obisnuim cu asemenea imagini fix in buricul targului?

Monday, July 23, 2007

Ce sa faci in Chisinau.. [part 4]

Din pacate inca a ramas un oras comunist pana ina maduva oaselor. Cand am vazut cladirea asta am zis ca nu e adevarat... aveam impresia ca ma aflu in vechiul URSS, ca timpul a fost dat inapoi. Nu stiu, poate mi se pare... dar pe cuvantul meu ca de fiecare data cand vad poza am senzatia ca e un screen shot dintr-un vechi film rusesc. Majoritatea cladirilor sunt inca cele din vechiul URSS, doar putin renovate, sau schimbate pe ici pe colo. Dar nu e mare diferenta, e atat de usor sa iti dai seama doar din cateva poze despre ce oras e vorba. Mai au inca mult.. de recuperat saracii. Nu suntem nici noi usa de biserica, dar parca ne-am mai descotorosit de comunism, cu exceptia catorva nostalgici care inca il doresc pe nenea Ceasca.
Ca un vechi oras comunist, mentalitatea nu prea s-a schimbat. Serviciul lor gen SRI se pare ca incearca sa le spele creierele. Dupa cum se poate vedea.. lumea citeste presa GRATUIT in strada, direct de pe panouri. Imi imaginez ca tot ce se pune acolo este cu atentie citit inaite pentru a nu exista cumva defaimari la adresa marelui si sfantului prezident Voronin. E ciudat.. sa vezi dupa atatia ani de la prabusirea comunismului.. cum el inca traieste si incearca sa revina. Au fost momente cand imi doream si eu sa vad cum era pe "vremea aia" de care tot vorbeau cei mari si uite cum anul asta in primavara mi s-a indeplinit dorinta. am vaz pe pielea mea ramasite puternice ale comunismului.. si ii multumesc mamei ca m-am nascut abia in 89!
Chisinaul e un oras socant. Trebuie sa fii totusi putin pregatit sa-l vezi. Aveam cu totul alta imagine, dupa cum spuneam.. presa cred ca e si mai legata de maini si de picioare ca la noi.. pentru ca in Romania ajung putine din problemele moldovenilor.

Ce sa faci in Chisinau.. [part 3]

In Chisinau am descoperit cel mai genial vin posibil. Cricova. Inca din prima seara in Chisinau am fost socati.. eram intr-un restaurant si vinul costa pana in 10 Ron (cel mai scump)! Ceea ce ni s-a parut putin bizar.. dar am zis ca la banii astia merita sa incercam.. ce avem de piedut? ;)) si cand ne-a adus vinul.. am zis ca "we are in HEAVEN!" nu ne venea sa credem cat este de bun.. si de ieftin.. socant de ieftin!
Combinatul de Vinuri „Cricova” S.A., renumit pentru labirinturile sale subterane unice si, in special, pentru vinurile sale excelente, a fost fondat in 1952. Sunt relativ noi cramele si uite cum reusesc sa bata multe alte vinuri cu renume si vechime!
In Antichitate, dar si la debutul secolului informational, Beciurile Cricova ar putea pe drept predinde de a fi inscrise in rindul celor mai fascinante minuni ale lumii. Fiind amplasate sub intregul orasel Cricova, ele reprezinta un adevarat oras subteran. Prospecte, strazi, stradele...Doar denumirile pe care le poarta sunt putin obisnuite: Cabernet, Riesling, Feteasca, Aligote, Sauvignon… Fiecarei strazi ii corespunde, astfel, numele vinului care se pastreaza in nisele adiacente.

Aparute in urma activitatii extractive istorice din aceste locuri, Beciurile Cricova sunt, de fapt, foste mine de piatra de constructie. O mare parte din cladiri din Cricova, Chisinau, Balti si alte orase ale Republicii au fost construite anume din calcarul extras aici. In unele brate ale galeriilor excavatiile sunt inca in plina functiune, astfel incit acest imens oras subteran continua sa creasca!

Daca ajungeti in Moldova trebuie neaparat sa cumparati o sticla! In mod sigur nu veti regreta.. si daca nu sunteti amatori, tot merita luata una pentru a fi daruita. Cricova.. si crimele sale.. chiar reprezinta o atractie turistica.

Ce sa faci in Chisinau.. [part 2]

Aici aflam si noi ca magazinele de firma.. se numesc SIMPLU! "Magazine de firma" .. ce sa te mai chinui sa tii minte atatea branduri? Nu e rentabil, de ce sa ne omoram neuronii.. hai pur si simplu sa le denumim "de firma" poate atragem.. pe mine m-au facut doar sa lesin de ras in mijlocul strazii.
"Legatura adevereste mijloacele" ca tot ziceam ca Ceasloavele scrise de nenea Miron Costin si Grigore Ureche sunt dubioase.. e.. pai asta se incadreaza in acelasi ciclu! :D

Cel mai genial slogan... postat pe un panou imens.. intr-una din cele mai circulate intersectii ale Chisinaului. E unic! :D
Am aflat cu stupoare ca cei de la Ibistel fac si RUSIFICARI. Stiam eu ca nu prea ne suporta rusii dar chiar in halul asta? totusi.. ar trebui sa fie mai toleranti :))

Ce sa faci in Chisinau.. [part 1]

transferurile banesti se pare ca sunt la moda.. ca sa nu mai vorbim de sloganul cu care doresc sa finalizeze reclama. "real e azi" :))
Si uite asa aflam ca barurile mai nou sunt si teatrale. Nu le mai plac barurile simple.. sunt prea comune, asa ca oamenii s-au gandit sa fie mai inventivi si mai originali.. si le-au inventat pe astea!
Trebuie sa observam ca acum conturile tusesc daca nu sunt deservite1 :D suna bine nu?
Computator si asortiment... desi vorbesc aceeasi limba am impresia ca ei scriu in alta :)) sunt cel putin dubiosi in exprimare.. care se vede ca a ramas la un nivel foarte scazut.

Tuesday, July 17, 2007

California Dreamin'

Prima data am auzit de film fix in noaptea cand a castigat "Un certain regard". Atunci am auzit si de celalt film, dar oarecum asta mi s-a parut mai intrigant. La scurt timp dupa lansare am facut si eu rost de el, dar am asteptat aproape 2 luni sa-l vad. Poate pentru ca romanii nu au facut prea multe premii care sa merita vizionate. Asa ca nu am avut asteptari.. am pornit filmul pe la 11 noaptea zicandu-mi ca daca e boring il inchid si ma culc. Si.. bineinteles ca mi s-a dovedit contrariul, a fost genial si abia m-am putut dezlipi de monitor. Actorii au jucat superb, chiar nu-mi vine sa cred ca arata atat de profesional. Ca sa nu mai vorbesc ca are un farmec aparte si faptul ca a fost facut cu buget redus, 80% din filmari fiind facute cu camera in mana. Mi-a placut ca totusi Cristian Nemescu nu a incercat sa scoata partea cea mai urata a situatiei, ci tocmai comicul. Si a reusit. E un film bun pentru orice ocazie.. are cate un pic din toate, si are gustul unui vin foarte vechi si bun. Si cu ocazia filmului am aflat ca defapt asta chiar s-a intamplat in 99. Eram prea mica ca sa ma intereseze, dar inca imi mai aduc aminte de cateva avioane care zburau pe deasupra noastra inspre Kosovo. Copil fiind, mi se parea ceva tare si cool, pentru ca ma simteam ca intr-un blockbuster. Oricum, bravo lui Nemescu. Un om genial, care din pacate s-a stins fara sa stie ce capodopera a realizat, si fara sa creeze un final concret povestii celor 2.. eu una as fi fost curioasa sa vad daca mai era ceva dupa ce ei ieseau din Arcade Cafe. Oare tot finalul asta l-ar fi pastra?

Monday, July 16, 2007

2 mai

Ce a insemnat pentru mine 2 Mai pana la inceputul lunii iulie? Doar o alta statiune de la malul Marii Negre. Un litoral care nu pot spune ca m-a incantat in mod deosebit vreodata. Am acceptat sa vin mai mult pentru companie.. si totusi.. nu regret, pentru ca m-am indragostit iremediabil de 2 mai. Poate si de Vama, dar asta e alta poveste, 2 Mai are inca aspectul ala de satuc uitat de lume, doar in weekend ce se populeaza pana la refuz, in rest e linistit si frumos. Desi am prins apa rece, nu a fost un impediment pentru distractia de care am avut parte.
In una din nopti, am dormit(cine a putut) pe cazemata de mai sus. E o cazemata care a rezistat inca din timpul Primului Razboi Mondial. Pe ea am sarbatorit ultimele ore din ziua de nastere a Iuliei. Ne-am echpat bine cu paturi, saci de dormi, Bacardi si sampanie.. si a urmat o noapte geniala, pe care nu cred ca o va uita prea curand niciuna. De la desfacutul bacardiurilor in scobiturile cazematei, pana la a ne bate pe paturi. Ca sa nu mai vorbim si de o anumita zuza care dupa un Bacardi era toata un zambet (bine.. poate bause si putina sampanie) si ne-a facut sa ne prapadim de ras vreo 2 ore. Am stat sub sacii de dormit, am vorbit, am povestit, am glumit, eu am si atipit la un moment dat. Si m-am trezit cu cea mai suberba panorama in fata ochilor.. mare imi susura in urechi, nu cred ca exista sunet mai superb decat micutele valuri ce se spargeau de cazemata roasa de scurgerea anilor. Am deschis ochii, si m-am uitat in larg, vazand cum soarele incerca sa rasara. Era primul meu rasarit la Mare Neagra dupa multi ani. Nu-mi venea sa-mi dezlipesc ochii de la imaginile superbe, aveam impresia ca sunt intr-un film sau un documentar ceva. Parea foarte ireal. Ca nu sa mai vorbesc de fericirea imensa simtita in acele momente. E genul ala de fericire de nedescris, esti fericit doar pentru ca poti admira asemenea minunatii.
Aici e rasaritul vazut dintr-un unghi de unde putea supraveghea si cazemata. Am vrut o imagine mai de sus a ceea ce era o noua zi. Si acum sunt uimita cand imi aduc aminte ce superbe erau valurile, ce sunete scoteau cand ajungeau pe tarm, cum a iesit soarele din mare.. si s-a ascuns in nori.. ca apoi sa ne vegheze toata ziua. A fost una din experientele pe care le-as repeta oricand fara sa stau sa ma gandesc. Mai ales daca voi avea ecelasi echipaj cu mine :D

In alta seara, noi cele 6 nebune am pornit pe jos, pe strada inspre Vama Veche. In stanga aveam mare si luna ce se reflecta absolut superb pe ea, iar in dreapta un mare camp (cu care o speriasem pe bori ca se misca ceva pe acolo :)). Ca toti oamenii anormali am pornit spre Vama in jur de 12 noaptea. Am ajuns pe acolo dupa vreo 45 de min. Ne-am dus direct la stuff, dupa o shaorma cum nu am mai mancat de foarte multa vreme, ne-am instalat pe plaja la o Cola si o tigara (cei care pipotau) . Dupa un timp ni s-a facut frig.. asa ca am intrat in atmosfera de acolo si am inceput sa topaim, sa dansam... pur si simplu sa fim oameni liberi. Ne-am distrat, fara sa ne gandim ca nu stim sa dansam, sau ca nu avem voce sa inganam cantecele de acolo. Am petrecut cateva ore tare faine pe plaja de la Stuff. Pana in jurul orei 3 si ceva am stat. Atunci ne-am simtit obosite.. si am pornit inapoi spre casa.. glumind si razand. Nici nu am simtit ca am facut 10 km dus-intors in seara aia. Defapt daca stau bine sa ma gandesc nu am simtit prea multa oboseala cat timp am fost in 2 mai... eram prea fericita si prea ocupata sa ma distrez.

Dar ajunsa acasa am avut nevoie de o zi de somn. Mi-a prins bine. Si am parasit litoralul, si 2 maiul cu promisiunea ca la anul dupa Bac tot acolo ne vom refugia pentru inca o noapte in Vama si pe Cazemata, de preferat in aceeasi formula. Plus un Bacardi.. care intre timp a devenit obsesia mea. m-am intors de acolo si cu cateva melodii care ma obsedeaza si care imi vor aduce aminte mereu de ce a fost vara asta acolo. S-a dovedit.. nimic nu ne poate opri de la distractie. We are fetele lu' Hitler si stim sa ne simtim bine in orice conditii doar ne-a pregatit scoala pentru orice nu? :D

Participanti la nebunie : Eu, Moca, Iulia, Bori, Teo, Mona si Stefan ( lipseau din motive obiective: Alexa R, Razvan si Marina)

Sunday, July 15, 2007

Neil Gaiman

Totul a inceput prin primavara cand am vazut cartea lui "Pulbere de stele" pe la Carturesti. Coperta mi-a atras atentia.. si am rasfoit-o. Am ramas cu o impresie buna. Am trecut-o apoi pe lista de cumparaturi... si a stat acolo ceva. Apoi.. pe la inceputul lui iunie, Spadez mi-a tinut cateva discursuri despre cat de bun e Gaiman, apoi a venit si Iulia.. si am zis.. ca trebuie sa-l incerc. Apoi vine Bookfestu'. Acolo ma opresc la Tritonic si ma uit debusolata la cele 3 carti ale lui. Nu stiam ce sa aleg. O tanti tare draguta vine, si imi spune cate putin despre fiecare.. si a reusit sa ma convinga ca merita luate toate 3! Zis si facut. Le-am citit in ordinea indicata de Spadez. "Zei americani" mi-a captata atentia inca de la primele pagini.. cand inca nu stiam care-i treaba cu "zeii". Povestea foarte interesanta.. si actiunea destul de imprevizibila. Mi-a placut tare mult stilul. Am savurat fiecare pagina. Si.. la scurt timp am devorat o alta carte plina de elemente de mitologie si anume "Anansi boys". La fel.. mi-a placut mult! Deja stiam stilul... si totusi tot au existat surprize. Mi-au placut cartile astea 2 pentru ca inserau in ele istorie si multa mitologie.. si cum in ultimii ani mi-am dezvoltat o mica obsesie pt zeitati au venit tocmai la fix. "Stardust" sau "Pulbere de stele" cum e titlul in romana, a incheiat aceasta lectura din N.G. O poveste de dragoste frumoasa, o poveste pe care multi ne-am dori-o si nu ma refer la elementele fantastice din carte, ci la simplul sentiment care rasare din actiunile celor doi. O dragoste pura... si sincera. Cam utopic azi nu?

Sunday, July 01, 2007

Life just is

"Stop figuring out where you are going and enjoy where you're at" ( J.D. - Scrubs [S2])