Sunday, September 30, 2007

John Fowles quotes

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite .. cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Am întins spre ea cele două cioburi de porţelan, arătându-i ce se întâmplase: viaţa mea, trecutul şi viitorul meu. Era simbolul vieţii mele sfărâmate şi ... vorba vechiului cântec pentru copii ... Nici toţi caii regelui şi nici toţi oamenii lui nu vor putea lipi bucăţelele la loc ..."

"Nu poţi să urăşti pe cineva înfrânt. Care fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"Cunoasterea nu m-a facut fericit, m-a cuprins o furie surda impotriva legii evolutiei, care acceptase ca in una si aceeasi minte sa existe atata sensibilitate si atata stangacie totodata. In mine se revolta propriul eu ca un iepure in capcana. Am luat toate poeziile pe care le scrisesem pana atunci si incet, pagina cu pagina, le-am rupt in bucatele cat mai mici, pana am simtit ca ma dor degetele."

"I-am spus ca ii scrisesem o scrisoare.
- Si daca nu raspunde ?
Am ridicat din umeri.
- Nu raspunde.
- Te gandesti la ea, vrei sa o vezi, atunci mai scrie-i. Energia lui m-a facut sa zambesc. Lasi totul in voia intamplarii. Nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, asa cum nu avem voie sa ne innecam. Ma scutura de umeri. Inoata !
- Nu este vorba de a innota. E vorba sa stii in ce directie.
- In directia fetei. Ea vede prin tine, asa spui, te intelege. Asta este bine."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc. Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio - ce vrei. Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda şi pot dispărea pentru totdeauna."

"În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nici o boală a trupului - şi eu sunt atât de mărginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am şi încercat să te învăţ şi pe tine ..."

"Dacă m-aş ruga lui Dumnezeu, l-aş ruga să nu mi se arate niciodată. Dacă s-ar arăta, aş şti că nu este Dumnezeu, că este un mincinos."

"Într-o zi îmi spusese: "Când mă iubeşti (nu când faci dragoste cu mine), e ca şi cum Dumnezeu mă iartă de toate greşelile şi neroziile mele." Iar eu consideram această remarcă drept o manevră abilă, un soi de şantaj sentimental pentru a mă convinge că ea avea nevoie de mine, iar eu aveam oarecare responsabilitate faţă de ea. Într-un fel, moartea ei era un ultim şantaj a cărui victimă eram eu. Numai că în asemenea cazuri, cel şantajat se simte eliberat, pe când eu mă simţeam vinovat. Era ca şi când în momentul în care îţi doreşti mai mult să fii curat, te trezeşti cufundat într-o mocirlă puturoasă. Deşi eliberat pentru viitor, mă simţeam, de fapt, şi mai strâns înlănţuit de trecut."

"Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie să o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate. Dar eu am expulzat-o demult, cel puţin cât trăiesc aici. Tu vrei să fii iubit? Eu mă mulţumesc pur şi simplu să "fiu", să exist. Poate că într-o zi ai să-nţelegi şi tu ce înseamnă asta. Şi ai să zâmbeşti. Un zâmbet aprobator, un zâmbet sarcastic."

"Cu cât înţelegi mai bine ce este libertatea, cu atât o pierzi mai mult."

" (...) "a zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în faţa vieţii, cât să recunoşti şi să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieţii pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind insăşi existenţa umană. Când mă sfătuia să "învăţ să zâmbesc", se referea la ceva mult mai subtil decât obişnuitul şi simplistul "zâmbeşte şi îndură". Voia, de fapt, să spună: Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti."

Monday, September 24, 2007

Heaven here



Cu adevarat "Heaven".. undeva in afara orasului Petrila, locul cunoscut de localnicii vaii Jiului drept "Lunca florii". ^_^

Sunday, September 23, 2007

Dimineata devreme

Pasii se aud de la departare calcand pe maldarele de frunze adunate pe o alee a parcului. Frunzele galbene se desprind usor de crengutele ce pana nu demult le hraneau si incep un scurt periplu prin vazduh, incercand sa ne fure un zambet prin dansul lor. Ele nu cad pur si simplu.. totul este un dans, o sarbatoare. Se desprind pentru a lasa loc ca o parte din ele sa revina, sa reinvie odata cu primavara. Dar acum, toamna, e timpul ca ele sa formeze un covor, incercand sa incalzeasca pamantul, si sa-l pregateasca pentru frigul ce va veni odata cu sosirea zapezi, care va schimba cromatica peisajului. Inaintez pe panta, urcand agale. Respiratia mi se regleaza, se obisnuieste cu mersul in natura si cu pasul mai grabit. Copacii din jur parca isi flutura crengutele in semn de salutare, poate m-ar si imbratisa daca ar avea posibilitatea. Ma fac sa sa simt ca un om ce revine dupa multa vreme acasa, si este intampinat in prag de toti cei dragi lui. Bancutele de pe laterala sunt goale, asteapta ca cineva sa vina sa le revendice in orice moment, dar este inca prea devreme, asa ca nu isi fac griji. Doar stau tacute, si asteapta, se uita dupa mine si imi urmaresc pasii care din pacate pentru ele nu se opresc acolo. Ei isi continua drumul tot in sus.. la un moment dat parasind aleea, calcand pe un maldar de frunze si ajungand pe o noua alee mai retrasa. Acolo dupa cativa metri isi opresc calatoria, urcand cele cateva scari si asezandu-se confortabil. In jur totul e liniste, peisajul e demn de o revista foto, si parca iti e si frica sa te misti pentru a nu perturba linistea. Dar in cele din urma ma indur.. scot cartea si parasesc peisajul superb de la Arenele Romane, pentru a ma afunda pentru vreun ceas intr-un altul imaginat de vreun autor de peste hotare. Stiu ca la intoarcere, totul va fi tot acolo, si mai stiu ca scarile se bucura de vizita mea.

Thursday, September 06, 2007

Freedom writers

Un alt film superb.. dar care la o prima "citire" pe imdb.com nu spune foarte multe. Nici titlul nu suna foarte pompos. Subiectul cred ca a mai fost "uzat" si in alte filme, dar parca niciun alt film nu a tratat atat de bine aceasta tema. Ce se intampla in scolile in care atatea etnii sunt puse la un loc? Ce se intampla in America de acum vreo 15 ani? Cand bandele erau la locul lor, cand fiecare impuscatura era ca un nou hit pentru cei din cartiere marginase? sau cand pentru a ajunge la scoala trebuia sa te chinui sa nu incasezi un glonte de la o etnie rivala? Si.. pe langa tot ce se intampla in afara sa poti face fata si inauntrul scolii. Sa reusesti sa suporti timp de cateva ore un profesor care nu da doi bani pe tine.. care nu te considera decat un esec. E greu nu? Sunt multi profesori dinastia si acum.. care vin in scarba. Si atunci.. te intrebi de ce mai merita sa vii la scoala?

Ei bine.. cineva a reusit sa schimbe asta.. sa transforme scoala in ceva sfant, intr-o casa, intr-un loc din care sa nu mai vrei sa pleci, cineva care a facut enorme sacrificii pentru clasa ei... intr-un fel este povestea ei, a lui Erin Gruwell, si a scriitorilor pentru libertate.

2 ore exceptionale, despre vointa, motivatie si iubire.. iubirea pentru cei din jur.

Wednesday, September 05, 2007

Cashback

Un film superb.. despre lupta cu fiecare secunda. Un film care initial fusese programat ca un scurt metraj de 18 minute, dar cum a avut un mare succes, regizorul Sean Ellis l-a transformat peste 2 ani intr-un lung metraj.

Ideea de baza a filmului.. sau cel putin cea de la care se porneste e una foarte des intalnita. O despartire. Ce se intampla in urma acelei despartiri, e deja cu totul alta poveste. Dar... totusi.. daca ea lasa insomnii in spate, te hotarasti macar sa faci ceva util cu timpul, cu acele secunde care nu se mai scurg. De aici si numele filmului CASHBACK. Tu le dai timpul tau.. iar ei iti dau bani pt acele 8 ore nedormite in fiecare noapte. Cei care fac asta sunt tura de noapte a unui supermarket. Si.. e haios sa vezi ce fac cu timpul.. cum fac acele ore sa nu mai para atat de interminabile.. si cum reusesc sa pacaleasca timpul.

Un film lent.. totul se desfasoara foarte lent, uneori pe la inceput poate parea chiar plictisitor, dar merita vazut si analizat. Pentru ca in film, chiar conteaza fiecare secunda. Imi place stilul lui Ben, de a incerca sa se lupte cu ele oprind timpul, in final reusind sa aiba parte de cel mai frumos moment "inghetat in timp", cand pana si zapada era "inghetata".

Un film fara prea mare publicitate, si totusi merita vazut si gandit. Si mai ales recomandat. Unul din filmele bune ale anului 2006 de la Hollywood. In sfarsit mai fac si dinastea. :)

A frozen second

Once upon a time, I wanted to know what love was. You just have to see that it's wrapped in beauty and hidden away in between the seconds of your life. If you don't stop for a minute, you might miss it.

Tuesday, September 04, 2007

Kafka pe malul marii

"Uneori destinul seamana cu o furtuna izolata de nisip care isi schimba cursul neincetat. Iti schimbi ritmul de mers, incercand sa o eviti. Furtuna insa se schimba si ea, potrivindu-si pasul dupa al tau. Schimbi din nou pasul, dar si furtuna face la fel. Acest lucru se repeta la nesfarsit ca un dans macabru cu ingerul mortii chiar inainte de revarsarea zorilor. De ce? Pentru ca furtuna nu e ceva fara legatura, venit de departe. Tu insuti esti furtuna. E ceva dinlauntrul tau. De aceea n-ai decat sa te resemnezi si sa pasesti drept in mijlocul ei, sa-ti aperi ochii si urechile de nisip si sa o strabati pas cu pas. Acolo nu exista nici soare, nici luna, nici directie, uneori nici macar timp. E doar nisip fin si alb, facut parca din oase faramate, care danseaza in inaltul cerului. Imagineaza-ti o astfel de furtuna.

Cand furtuna va inceta, nu vei intelege prea bine cum ai reusit sa scapi cu viata. Nu vei fi sigur nici macar ca a trecut cu adevarat. Insa un lucru iti va fi clar: tu, cel care a iesit din furtuna, nu mai esti acelasi cu cel care a pasit in ea. Da, asta inseamna furtuna de nisip. "


Haruki Murakami - Kafka pe malul marii
Editura Polirom

Funny Pics

Poza facuta in Poiana Izvoarelor. Poveste: Trebuia initial sa fie o poza banala si normala.. cu noi doi.. si peisaju in spate. Dar in graba caracteristica, am setat aparatul pe timer, si am fugit sa ajung la timp "in poza", numai ca iarba era inca plina de roua(?) cred si.. in loc sa ma opresc brusc.. picioarele s-ua tot dus ajungand in fund.. si Vicentiu.. a inceput sa improvizeze.. de aici si MINI-ME :D uite cum din noroc iese o poza faina.

Oho.. Storm caller.. :D asta imi place mult. Eu, pe plaja in Oostende. Ma jucam cu trepiedul.. in principiu il feream de apa.. si in timpul asta Justina ma poza de zor.. si asa a iesit poza asta unde zici ca am un sceptru in mana si ca ma pregatesc sa-l invoc pe Zeus pentru o mica plimbare in adanacuri pana se linistesc apele *giggle* :)

Zeus n-a venit.. e rau :| sau nu am invocat eu bine?

Si ultima.. eu cu Crisa pe motoare.. just having pure and safe fun. SI fericita ca dupa acele 15 secunde de moarte clinica Crisa s-a trezit si este iar printre noi. :D