Thursday, February 07, 2008

Copilaria mea partea a 2-a

Avantajul de a fi crescut într-un orăşel de munte.. aveam muntele la o aruncătură de băţ, aveam aer curat din plin.. si anotimpurile parcă erau mai bine definite. Oricum.. cel mai mult iubeam weekendurile când ne căram cu fel de fel de trăznăi după noi la iarba verde.. cel mai distractiv era când mergeam sa campăm. Stiu ca locurile noastre favorite erau: "Valea Arcanului" fiind puţin mai sus de Valea de Peşti, din Valea Jiului si pe undeva pe langa Vidra.. eram chiar langă Lotru.. nu mai ţin bine minte amplasarea pentru că au trecut ceva ani.. iar eu eram cam mică. Dar era o adevărata plăcere.. ştiu că mereu am avut eu mania de a pune cortul.. apoi.. dispăream câteva minute bune.. poate ore.. prin pădure cu Max in căutare de lemne de foc. Imi placea sa tai.. mai ales când erau destui arbori uscaţi.. asa ca cu toporul intr-o mână şi cu Max mergând la pas după mine.. cutreieram zonele.. si ne întorceam victorioşi eu cu bratele pline de lemne bune de foc.. si Maxu' cu vreun bolovan pentru care scurmase ceva.. era o adevarată figură cu bolovanii aia, mai ales când îi plimba după el o zi întreagă dacă i se punea pata. Ştiu că cel mai tare am şocat puţin pe ai mei cand dupa vreo 2-3 ore m-am intors târând dupa mine un brad gigant, dar uscat! Încă îmi aduc aminte cât m-au durut mâinile, plus ca o perioadă am avut si ceva răni.. dar tot aş repeta experienţa.. mai ales ca fiind un brad uscat.. deja nu mai facea bine pădurii.. si să-l vezi cum încet.. încet se înclină, în final ajungând pe sol.. Tot aşa îmi aduc aminte cu mare drag de nopţile petrecute in cort.. mai ales ca pe vremea aia nici nu aveam cortul nostru.. era si destul de micuţ, ne inghesuiam, mai ales când ne prindea vreo ploaie torenţială, era chinul de pe lume să stăm lipiţi unul de altul ca apa să nu intre în cortul ce nu avea strat izolator. Era frumos.. să stai acolo.. şi să asculţi ropotele ploii lovindu-se de cort, de copaci, undeva in fundal susurul pârâului, vreun fosnet de ceva în bătaia vântului.. e o experinţa faină.. pe care aş recomanda-o oricui.. să plece 2 zile cu un cort undeva. Dar e greu.. având în vedere ca majoritatea se strâmbă numai când aud de cabană.. cred că ar face adevrate crize să stea in cort.

2 comments:

Tathenen said...

intr-o zi o sa aflu si eu cum e sa mergi cu cortul :D I am sure of that :D

Radu2000 said...

Ai dreptate, placerea de a fi in mijlocul naturii, departe de civilizatie dar aproape de cerul albastru te face sa te simti minunat.