Tuesday, April 01, 2008

Bucurestiul la apus

Acum câteva zile de la geamul meu.. iubesc să văd cum.. razele soarelui se ascund după blocuri seara.. cum soarele bate-n câte-un geam, cum.. câte-un pom este făcut să pară ca într-o pictură. Sau.. cum dimineaţa soarele răsare din blocuri şi travmaie.. precum ziceau şi cei de la Travka. Soarele.. face Bucureştiul să zâmbească. Blocurile gri sunt feţele, ferestrele luminate de soare.. formând zâmbetul, şi restul feţei.

2 comments:

Claudia Ungureanu-Maier said...

se vede ca te-a marcat atat de mult apusul, ca nici n-ai mai dormit.
Mami

Stefania Matei said...

Eu nu pot sa ma bucur de Apus pentru ca am camera spre Rasarit. Iar de rasarit nu pot sa ma bucur, ci doar sa ma enervez dimineatza cand se intampla sa ma trezeasca din somn vreo raza de soare. Eiii...oricum fiecare moment al zilei are latura sa misterioasa...