Wednesday, April 16, 2008

Oamenii din spatele..

unui ceva. Acel ceva poate fi un ghişeu, poate fi o imagine, o idee preconcepută.. Cert este că toţi avem o poveste. Dar.. nu ne gândim ca şi alţii au fost ca noi.. având povestea lor care acum poate stă nespusă, uitată într-un colţ întunecat, prinsă în mrejele uitarii. Din cauza unei discuţii, am început sa realizez doar câţi oameni maturi din jurul meu au avut un cu totul alt destin.. şi cum povestea lor ar fi fost cu totul alta.. dacă nu erau opriţi de comunism.. Comunismul a legat mult mâini.. si a rupt multe aripi. Acei oameni.. puteau fi acum celebri căntareţi, actori, regizori.. dar în schimb au ajuns să fie legaţi de un birou.. şi ascunşi de un ghişeu masiv.. care din când în cand permite celorlaţi sa-i vadă.. dar ei nu văd.. sunt mult prea ocupaţi ca să termine repede, să ajungă undeva.. încât nu aruncă nici măcar un zambet acel biet funcţionar ce îi încasează o factură. Îi ignoram total.. mereu ne bâţâim.. ascultăm muzică, ne uităm pe pereţi.. şi abia când ne vine rândul îi privim în ochi.. dar şi atunci doar ca să vedem dacă mai este nevoie de ceva. Câţi sunt cei care s-au gândit la poveştile lor.. sau care s-au oprit din visarea şi graba lor să-i întrebe un banal "ce mai faceţi"? Puţini.. foarte puţini.. încât bieţii funcţionari, de foarte multe ori.. prost plătiţi au devenit destul de acri.. un mare motiv suntem noi.. ei doar ne răspund cu aceeaşi monedă, crezând că este singura cale să înţelegem.. dar noi interpretăm greşit.. ne certăm.. şi nici măcar nu ne pasă ca undeva acolo.. există o poveste ce merită măcar spusă..

1 comment:

Stefania Matei said...

nu mi-am pus niciodata aceasta problema ... interesant