Friday, June 06, 2008

Cum am devenit "Dependent de citit"

În ziua de azi puţini sunt cei care încă mai citesc, puţini sunt cei care se apucă de citit şi sunt şi mai puţini cei care devin şi se declară "dependenţi de citit". Şi la mine începutul a fost greu.. mai ales că aveam în spate 2 părinţi care citiseră enorm şi care mă tot presau să mă apuc de citit. Doar că.. cu cât ei insistau mai mult, cu atât eu mă încăpăţânam să nu citesc. Aşa sunt copii.. fac pe invers faţă de ce li se spune.. aşa că câţiva ani am citit doar de nevoie şi ca să nu mi se mai tot repete să citesc, dar nu era citit de plăcere.. şi era un chin.

Dar.. la un moment dat ai mei s-au resemnat, m-au lăsat în pace.. şi atunci s-a produs minunea. Cândva prin clasa a 7-a.. mi-a picat cumva în mână o carte mai ciudată. Era o carte veche gasită undeva prin casa bunicii mele, cu coperta jerpelită.. nici nu se vedea bine titlul carţii. Dar pentru curioşi.. era o carte poliţistă scrisă de un român Leonida Neamţu - Toporul de Argint. Aia a fost prima carte care am citit-o pe nerăsuflate.. pur şi simplu nu o puteam lăsa din mână.

Până atunci.. nici şcoala nu fusese de mare ajutor, oblingându-ne să citim vreo 3 cărţi de Sadoveanu.. care la vârsta aia era mult prea dificil. Ce copil de clasa a 7-a ar adora să citească pagini întregi de descrieri.. şi acum mi se par criminale descrierile care pur şi simplu nu se mai termină.. atunci erau calvar. Abia după câţiva ani am reuşit să-i înşeleg capodopera lui Sadoveanu.. şi e păcat. Mulţi ajung doar să-l urască şi nu se mai chinuie vreodată să-l înţeleagă.

Dar.. dupa aceea carţulie dubioasă, au urmat încă câteva romane poliţiste.. scrise de John Grisham de care m-am ataşat enorm de-a lungul anilor. Prima carte scrisă de el pe care am citit-o a fost "Firma" şi de acolo.. pofta de citit a pornit pe drumul ei.. crescând cu fiecare carte. După ce am devorat cărţile lui Grisham din biblioteca personală.. am trecut pe John Saul.. am citit tot şi de el.. şi după aceste 10 cărţi am început să îmi doresc să citesc şi alte stiluri, să descopăr şi alte poveşti.. nu mai ştiu după aceea exact ordinea în care am continuat.. dar ştiu ca am citit toate cărţile lui Dan Brown, am trecut pe Paulo Coelho care este foarte rău privit de unii din diverse motive. Apoi.. am trecut pe cărţi din ce în ce mai grele, ajungând şi la carţi de filosofie.. totul a fost uşor atunci când eu am început să îmi doresc asta.. atunci când eu îmi aleg cartea din raft.. şi mă pun pe citit când am o clipă liberă.

5 comments:

ioana said...

mai trist e atunci cand primesti intrebari de genul "da' cum de reusesti sa citesti?"... dar da, recunosc ca in copilaria mea nu am citit mult..de fapt mai deloc...mi se parea plictisitor...si sincer, tare as fi vrut sa ma loveasca cineva in cap, ca sa ma trezesc mai devreme... acuma recunosc ca sunt dependenta de carti...si sunt chiar mandra de asta... *blushing*

si apropo, nu se presupune ca tu inveti??? ce faci p-aci, recunoscand ca iti place sa citesti??? hmmmm... (nu ca eu as invata pentru ultimele 2 examene :)) )

hotzu said...

Postul asta a fost o buna ocazie pentru mine sa imi aduc aminte de primul roman citit, Contele de Monte Cristo de Dumas.
Iar scriitorul care mi-a marcat copilaria a fost fara indoiala Jules Verne.
Si ceea ce regret cel mai mult e ca acum am din ce in ce mai putin timp ca sa citesc si asta ma impiedica sa descopar scriitori si stiluri cu care sa ma identific si care sa ma poata arunca instantaneu de la - infinit la + infinit. Asa ca raman doar cu Eliade si Marquez si cu regretul ca foarte multi scriitori apreciati de prietenii mei cititori imi sunt necunoscuti. Deocamdata ;)

Liviu said...

Si eu am patit la fel cu "Naratiuni detective" al aceluiasi Leonida...
Poate vrei sa arunci un ochi (sau o poveste :)) p'aici: http://groups.yahoo.com/group/leonida/

Stefania Matei said...

simplu ai devenit dependenta de citit, cand ti-ai luat insigna cu "dependent de citit" :P ....pentru mine este cat se poate de logic

Dia Ungureanu said...

@ ioana - invat mama, invat stai calma! ;))

@ hotzu - U.. contele.. o carte foarte buna! Desi.. si Jules Verne mi-a marcat copilarie.. nu a reusit sa-mi dea starea asta de dependeta in care sa nu pot sta fara carti. Si.. stai calm.. ii vei cunoaste pe toti cu timpul, sunt convinsa de asta!

@ stefi - nah.. insigna aia a venit abia anul trecut prin toamna ;)) era doar o confirmare a ceva ce eram deja :D