Thursday, June 19, 2008

Fascinatia unei gari

Încă de mici, mulţi copilaşi sunt fascinaţi de o gară.. pur şi simplu vor să meargă să privească trenurile... să audă fluieratul care indică plecarea.. sa audă cum trenul face ciu-ciu-ciu atunci când părăseşte gara. Tata îmi povestea în urmă cu ceva vreme că şi el când era mic.. fugea zilnic la gară să vadă trenurile şi să vorbească cu conductorul de locomotivă pe care îl invidia că vede atâtea într-o zi.. că poate călătorii. Şi.. deşi timpul a trecut, parcă puţin din aceea fascinaţie tot a rămas ascunsă undeva. Eu.. nu ştiu cum a început.. cert e că mi-a petrecut ceva timp prin trenuri încă de mică.. încât totul a venit de la sine.. incât mă simt în singuranţă în tren. Îmi place şi gara.. fiecare gară, chiar dacă e mai dărăpănată.. sau mai în beznă tot are un farmec, are un alt peron, are alte feţe care te aşteaptă la ieşire să te ducă "acasă". E interesant cum.. uneori 3 gări pot fi atât de importante.. şi.. pot fi "acasă". E încă ciudat cum.. niciodată nu mă plictisesc aşteptând trenul.. e atâta agitaţie până şi în cea mai mică gară.. încât sa nu poţi să cazi în plictiseală. Mai ales în gările din provincie.. mereu se va găsi cineva cu chef de vorbă.. cu care vei palavrăgi.. până când îţi vezi trenul trăgând la peron.. te scuzi şi pleci. Trenul încă are un ceva special.. îl prefer maşinii sau avionului.. poate pentru ca ne ştim de mici.. dar, el e mereu acolo gata să mă ducă unde vreau.. şi gata să ma aducă acasă când trebuie să ma regăsesc. Plus că.. atunci când ajungi acasă.. şi vezi că încă din gară nu eşti singur.. deja totul prinde alt contur.. şi gara pare mai primitoare ca niciodată.

6 comments:

Mariuskl said...

Si mie imi plac calatoriile cu trenul. Aveam o manie cand eram mai mic sa stau sa ma uit pe geam, sa gasesc ceva interesant de fotografiat sau ceva sa ma amuz.

Asta poate pentru ca am calatorit prin multe zone de deal si de munte. Ca la campie nu prea ai ce vedea...

Dia Ungureanu said...

Si la campie e fain.. am nimerit de curand un verde dinala crud pe tot campul si un cer plin de nori.. intr-o parte.. si nori albi pufosi in cealalta.. era o combinatie tare faina :D Chit ca nu era nimic altceva la orizont.. si tot ramaneai holbandu-te la peisaj

dana said...

cand eram mica imi era teama de trenuri pentru ca am avut o experienta de genu .. o fata tanara traversand calea ferata s-a impiedicat , trenul venea iar ea nu se mai ridica de teama. finalul e fericit a tras-o cineva de mana .. acum insa trenul , cum ai spus si tu inseamna un mod de a ajunge 'acasa' mai ales ca pentru mine acasa inseamna orice loc unde descopar ceva frumos .. si gara aici mi-ar mai trebui niste caractere sa scriu tot :) frumos scris

Dia Ungureanu said...

Eu din fericire nu am avut decat o experienta mai ciudata cu un tren... dar chiar si asa.. tot ma vor fascina mereu. mai ales ca ele ma duc cel mai des in unul din cele 3 acasa.. :D defapt 4.. ca muntele e a 4-a casa uneori cand simt nevoia de refugiu

juju said...

suntem pe aceeasi unda.. locuiam in Vulcan chiar in fata garii ( N.Titulescu 21)si adoram sa stau sa privesc pe geam trenurile trecand si aveam aceea sansa sa calatoresc de 4 ori pe an pina la Arad..multumesc de aceste amintiri superbe

Dia Ungureanu said...

Eh.. cred ca stateai oarecum aproape de mine. Eu locuiam in zona Dinca :) si tot asa aveam o panorama superba asupra minei Vulcan si a unei bucati mici din gara