Saturday, September 20, 2008

Oamenii şi viata - citate Murakami Salcia Oarba, fata adormita


Oamenii, orice şi-ar dori şi orice ar face nu pot fi mai mult decat sunt. (Sărbătorita)

"Eu însă am avut parte de multe înmormântări în acel an. În jurul meu, prietenii sau cei care mi-au fost odată prieteni se stingeau unul dupa altul ca un lan de porumb pe o vară secetoasă. Aveam 28 de ani. Prietenii mei erau cam de aceeaşi vârstă: 27 28 29 – nu cea mai potrivită vârstă pentru a muri. Un poet poate muri la 21 de ani, un revoluţionar sau un cântăreţ de rock la 24. Dar, odată ce am trecut de vârsta asta, totul va fi bine. Aşa gândeşte toată lumea. Am trecut de Curba Morţii, am ieşit din tunelul întunecos şi umed. De acum, nu ne rămâne decât să mergem tot înainte, pe o autostradă cu şase benzi, îndreptându-ne - vrând-nevrând -către o destinaţie. Ne tăiem părul şi ne bărbierim în fiecare dimineaţă. Nu suntem nici poeţi, nici revoluţionari, nici cântăreţi de rock. Nu mai bem în neştire, adormind pră¬buşiţi într-o cabină de telefon, şi nu mai ascultăm The Doors cu volumul la maxim, la ora patru dimineaţa. în schimb, ne facem asigurări de sănătate, bem doar în barul vreunui hotel şi păstrăm chitanţa de la dentist pentru a primi reducere la taxe. Pentru că de-acum avem 28 de ani." (Dezastrul Minier din New York)

"- Ştii ce-mi place mie la televizor? a spus el după ce s-a gândit puţin. Că poţi să-1 stingi când vrei şi nimeni nu se supără.
A luat telecomanda şi 1-a stins. Într-o secundă, imaginea a dispărut. În cameră s-a lăsat o tăcere deplină. Afară au început să se zărească luminile clădirilor.Timp de cinci minute am băut whisky, neavând vreun subiect deosebit despre care să vorbim. A sunat din nou telefonul, dar nu i-a dat nici o atenţie. După ce telefonul n-a mai sunat, şi-a amintit brusc şi a apăsat din nou butonul telecomenzii. Imaginea a revenit într-un moment. Prezentatorul ştirilor vorbea despre schimbările preţului petrolului, arătând cu un indicator linia curbată a graficului din spatele său.
- Vezi? Bărbatul acela nici nu şi-a dat seama că noi, timp de cinci minute, am stins televizorul şi nu l-am ascultat.
- Da, ai dreptate.
- Oare de ce?
Mi se părea prea complicat să mă gândesc, aşa că am clătinat din cap.
- În momentul în care sting televizorul, existenţa cuiva e redusă la zero - ori a noastră, ori a lui."
(Dezastrul Minier din New York)

No comments: