Saturday, December 20, 2008

Despre Profesori

Care e primul lucru pe care îl gândeşti când ajungi la facultate? Mai ales că aproape toţi prietenii tăi mai mari ti-au povestit câte ceva. Eu sincer vă spun că nu aş fi crezut că voi găsi şi aici aşa oameni excepţionali (acum făcând referire şi la profi dar şi la câţiva din colegii mei de facultate). Dar întorcându-mă la profesori.. am descoperit că peste tot reuşeşti să dai de cel puţin un om excepţional în fiecare instituţie. Eu am găsit mai mult de unu şi în 1-4 şi în 5-8, dar mai ales în liceu.. ca acum la facultate să am parte de cel puţin 3 astfel de oameni. Să vezi o apropiere atât de mare între ei şi tine este încă şocant, mai ales cand vezi că fac totul cu drag şi vor să te ajute.. sau că orice ar fi ai pe cine să contezi la nevoie. Nu e chiar atât de mare individualismul.. şi nici nu trebuie să fie. Şi mai şocant şi tare frumos este când vezi că o secţie întreagă se pregăteşte intens pentru a face ceva impreună. De exemplu, noi cei de la secţia de slave, am avut o mică petrecere de Crăciun (sau "serbarea abecedarului" cum spune mama) în care fiecare limbă, debutând cu noi cei de la Bulgară, a cântat cel puţin 2 colinde pe limba lui. A fost chiar interesant că vezi cum sună în fiecare tară un colind, să vezi veselia şi nerăbdarea de pe chipuri, să o vezi pe doamna prodecan impresionată profund şi să asculţi atent să vezi câte asemănări sunt între diferitele limbi slave. Frumos nu? Mai ales că apoi.. am stat la poveşti cu nişte prăjiturele şi suc în sala de consiliu a secţiei de Limbi slave. E foarte frumos să vezi unitate şi oameni cărora le place ceea ce fac şi studenţi interesaţi.

Şi.. tot joi, pentru că despre asta am vorbit şi mai sus, am primit şi nişte cadouri foarte faine de la un profesor atât de drag nouă. Ne-am simţit din nou ca nişte micuţi copii în timp ce ne primeam ouale kinder, apoi în timp ce le desfăceam şi montam jucăria. Un profesor care face multe pentru studenţi, un adevărat OM, ca tot se vorbeşte despre asemenea specimene rare. Am avut parte de atâtea clipe faine joi, că îmi e oarecum frică să nu le uit. A fost ziua când mi-am dat seama că facultatea poate fi un liceu prelungit dacă ai parte de asemeanea oameni în zonă! Aşa că mulţumim domnilor profesori şi doamnelor profesoare! Pentru că în săptămâna asta toţi au fost cuprinşi de spiritul Crăciunului în cel mai frumos mod cu putinţă! Până şi cei mai răi s-au îmbunat şi ne-au dezvăluit latura lor bună.

Dar cel mai special om din sufletul nostru cred că este în momentul de faţă domnul profesor (lector) de limbă şi literatură Bulgară, Ivan Stankov. Un om prin ai cărui ochi, Bulgaria ca ţară, limbă şi cultură devine unul din cele mai interesante locuri de pe planetă pentru noi. Omul care ne dăruieşte pasiune, fericire şi ne face să ne simţim mai mult decât prietenii dânsului. Genul acela de profesor care are un impact major asupra vieţii tale.

Un interviu interesant cu traducătorul Ivan Stankov puteţi găsi aici, el fiind cel care a dat şi bulgarilor sindromul Cărtărescu, fiind cel care din pasiune a tradus primul volum din Orbitor în doar 40 de zile muncind peste 12 ore pe zi. :)

5 comments:

Shrekutza said...

Ce bine e ca mai gasim si astfel de oameni!


Putini, dar buni:P

Dia Ungureanu said...

Oho! Nici nu iţi trebuie foarte mulţi ca sa te bucuri. 2-3 sunt mereu indeajuns cat sa iti insenineze viata

Shrekutza said...

Viata, ziua, noaptea, orice e nevoie...

Anonymous said...

ma bucur sa aud ca mai exista si oameni din astia. ca de tampiti sunt satula

Dia Ungureanu said...

Nici nu ti-ar veni sa crezi! E uimitor! Iar eu sunt mai mult decat incantata sa am din nou astfel de bafta!