Saturday, December 27, 2008

Poze Straja Lupeni Valea Jiului

Vedere înspre oraşul Vulcan
Tot înspre Vulcan şi Paroşeni
Crucea din Straja, care se vede foarte fain de jos din Vale
Muntele este mereu magnific, mai ales la apus şi răsărit.
Pământul aşteaptă să fie cutreierat..
Si vino cu mine pe taramul ciudat
Al necunoscutului
Sa ne lasam manati de soarta
Si poate ca-ntr-o zi..
vedere înspre Lupeni şi drumul care urcă în Straja
Undeva în fundal.. Retezatul ne încântă cu piscurile sale
Tot Retezatul.. şi şoseaua spre Straja plus teleski-ul :)
Departe in munti, ascuns printre stanci
Se afla batranul refugiu
Acolo se-ntalnesc acei ce iubesc
Peretii de stanca si cerul
Nu-i nimeni sa-i inteleaga
Nu-i nimeni la fel ca ei
Doar dorul, gandul ce-i leaga
Sa urce spre creste mereu
Mi-e inima-n Furci, de vrei poti sa urci
Sa simti primul pas in perete
Speranta apoi, s-o facem in doi
Si-apoi tot mai sus catre creste
telescaunul.. şi oraşul Lupeni în zare
Stelele sa-mi stea
Langa tampla mea
Sa aud cum cade
Luna in cascade
drumul către schitul din Straja, este frumos luminat şi plin de îngeri şi sfinţi
Pozele sunt făcute în Straja astă primăvară. Acum.. acolo ninge şi este alb, aşa că m-am gândit că nu strică să vă arăt ce frumos era şi primăvara. Şi mie îmi e dor să mai ajung pe acolo.. mai ales iarna. Sper să îţi placă pozele Juju! :)

Thursday, December 25, 2008

Poze de iarna - Berceniul sub zapezi

Anul acesta *2008* pe 3 ianuarie.. a fost un mic "potop" de zăpadă în capitală. M.am gândit.. că nu strică postate acum, că tot cam ducem lipsă de zăpadă în real life.. aşa că măcar prin poze să existe. Deşi acum.. undeva în cartierul Berceni, zona Apărătorii Patriei.. chiar fulguieşte!
Pe strada Samoilă Dumitru cu lopeţi şi voie bună, oamenii se pregăteau să-şi dezgroape maşinile. Mai ales că zăpadă era din plin peste ele.
Pe strada mea, Frumuşani.. la fel, oameni muncind de zor la dezăpezire şi alţii care se luptau cu nămeţii pentru a ajunge la destinaţie.
mai fulguia.. mai bătea vântul.. si lucrurile deveneau neclare într-un mic nor de fulguşori
deşi printre blocuri plugurile nu intraseră.. oameni nu le aşteptau.. timpul fiind important, având în vedere multitudinea de bătrânei
A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe riu e numai fum,
Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sint copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipind,
Si se-nping si sar razind;
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand.
(nu prea sunt ei in Bucureşti, dar merge)
Gura fac ca roata morii:
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cind norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaiereste pusi:
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scincesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui:
Largi de-un cot sint pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturind pamantul
Si-o taraste-abea-abea;
Cinci ca el incap in ea;
Sa mai bata, soro, vintul
Dac-o vrea!
El e sol, precum se vede,
Ma-sa ia trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat:

Pentru că toţi în copilărie.. am crescut şi l-am învăţat, mai apoi recitat cu fericire, iarnă de iarnă pe nenea Coşbuc, cu a lui iarnă pe uliţă, fie ea într-un orăşel de munte sau în capitală. :)

Wednesday, December 24, 2008

Craciun fericit!


Eu prefer mereu dacă am ocazia.. să spun ceva în felul meu. Aşa că anul ăsta urarea mea de Crăciun.. plus gânduri şi zăpadă se află în micul montaj de mai sus. Sper doar ca toţi sa fiţi cât mai fericiţi şi să ne întâlnim cu zâmbetul pe buze în curând! :)

Tuesday, December 23, 2008

Povestiri din orele de curs

Anumite ore la facultate suntem nevoiţi să le petrecem exilaţi în Facultatea de Matematică, unde de obicei bate vântul ceva de speriat. Cred că sunt mai mulţi studenţi la Limbi Străine rătăciţi pe acolo decât studenţi la mate. Dar.. trecând peste asta.. noi avem orele in marele Amfiteatru Spiru Haret, extraordinar de prost situat fix lânga o mare intersecţie de la Universitate, cea cu strada Academiei şi Bulevardul Regina Maria.. deci suntem nevoiţi să ascultăm destule claxoane şi fluierături ale domnilor guşteri care mai mult încurcă intersecţia. Dar pe lângă inconvenientele de zgomot mai beneficiem de ceva tare interesant.. oameni care intră peste noi ca şi cum toţi cei 30 de oameni plus profa nu am exista.. şi fiecare are o dorinţă care mai de care mai dubioasă. Odată un nene intrase foarte lejer înauntru.. şi se duce undeva în spate cu laptopul în mână. Profa îl întreabă ce vrea şi el foarte nonşalant îi zice că vrea doar să îşi bage laptopul în priză şi că nu deranjează pe nimeni. Dar se purta de parcă era sala lui.. nu tu "vă rog" sau "mă scuzaţi". Sau ne trezim că mai intră câte una ca vijelia şi cotrobăie prin pupitre ca şi cum noi am fi fantome.. iar, fara a cere voi sau scuze profei, care totuşi merită minimul de respect de la orice facultate ar fi. Se pare ca majoritatea studenţilor la mate (am zis majoritatea pentru că din fericire cunosc şi câteva excepţii) sunt bătuţi în diblă şi nesimţiţi. Vorba profei "mai lipseşte să vină unul cu toporul data viitoare pe acolo si să-l arunce după noi".

Sunday, December 21, 2008

Viena sau Budapesta de Craciun si Revelion

Care sunt unele dintre cele mai faine si atractive destinatii de Craciun si Revelion? Bine.. nu ma refer la cele exotice ci la cele mai interesante de pe continentul European.. Budapesta, Viena si Praga. :) Eu am sa va vorbesc doar despre Viena si Budapesta, facand o oarecare paralela intre ele.. pentru ca desi sunt orase incomparabile ca valoare.. ca sarbatoare... sunt cam diferite. E mai bine sa stiti unde veti avea parte de cea mai faina distractie si atmosfera de Craciun.

O să încep cu Viena. Care este un oraş extraordinar de vizitat în orice sezon.. dar nu de Crăciun şi Revelion! De Crăciun am fost eu acum căţiva ani.. şi deşi am fost atât de plăcut surprinsă de oraş, de seriozitatea tipic austriacă deoarece nu ar fi luat ziarele din pungi fără să plătească.. de minunatul castel de la Schönbrunn şi de grădinile lui cu urme fade de zăpadă şi cu lebede pe un mic lac... Am avut parte şi de un superb concert de Crăciun la Hofburg, am fost surprinsă să văd pentru prima dată o berărie adevărată şi să savurez bere nemţească şi ciocolată caldă când mercurul scădea vertiginos.
Am ratat doar Praterul atunci.. dar chiar şi aşa Viena este un oraş magnific, încărcat cu o atmosferă optimistă, plin de istorie (uimitor de bine conservată). Dar.. ca pregătire de sărbători m-a dezamăgit. Şi nu mă refer la lumininiţe.. pentru că astea erau frumoase şi de bun gust (nici nu se putea altfel). Mă refer la stilul vienezilor de a petrece Crăciunul.. lăsând oraşul pustiu! În ajunul Crăciunului vei avea ocazia să vezi doar turişti şi eventual câte un vienez rătăcit pregătit să evadeze şi el. Problema este că se închid TOATE magazinele.. inclusiv supermarketurile inca de la pranz in ziua de Craciun. Aşa că neştiind acest amănunt, poţi risca să rămăi să sărbătoreşti Crăciunul cu bere şi suc de la un automat din hotel, asa cum am "petrecut" noi. Şi cel mai ciudat este să admiri superbele străzi ce în urmă cu o zi musteau de lume.. şi de veselie.. ca apoi fix pe 24 decembrie să ai impresia că te aflii într-un film horror, totul fiind gol, pustiu şi doar câte o pungă pierdută probabil de vreun turist neglijent.. zburând prin văzduh prin faţa ta. Deja seara pe 24.. prin centru, mai ales în piaţa de Crăciun din faţa Primăriei, mai găsei doar străini. Veselia încă dăinuia.. dar nu era cea de acolo, ci a celor ce vizitau. Şi unele berării le mai găseai închise.. cât despre marile lanţuri de mall-uri.. oho! Era un vis dacă mai doreai să cumperi ceva zilele alea! Şi marea problemă era că tâmpenia asta dura până pe 27-28. A fost oarecum urât.. să te aflii în Viena.. şi să nu poţi face shopping de Crăciun. Şi din ce am auzit astă vară de la un ghid, nici de Revelion nu este cine ştie ce.. masa începând pe la 8.. şi toată petrecerea terminându-se imediat dupa 12 noaptea. Plus că atmosfera nu este aceea cu care ne-am obişnuit şi ar putea fi puţin dezamăgitor. Dar trecând peste acest lucru.. în celalte perioade Viena este un „MUST SEE!”

Budapesta (numită şi „Perla Dunării” după cum citează Wikipedia) în schimb este la polul total opus de Viena! Şi mai spun odată, nu fac comparaţie între istoria oraşului şi cultura cu care vine în spate. Şi Budapesta a fost un oraş ce m-a fascinat. Mai ales prin feeria de lunimi cu care m-a intampinat in serile din perioada Crăciunului. Cea mai spectaculoasă imagine pe care încă o am întipărită pe retină.. este cea de sus, de la cetate când puteam admira aproximativ jumătate de Budapesta.. în special podurile şi mai ales Podul cu Lanţuri, o adevărata capodoperă arhitecturală! Deşi nu s-au lăsat mai prejos nici Piaţa Eroilor, Parlamentul sau Basilica Sfantul Stefan. Budapesta este un oras perfect pentru o plimbare pe sub luminiţe. Lumea merge agale, parca ar fi mereu in vacanta. Luminile orasului sunt din ce în ce mai spectaculoase în fiecare an, dar o atracţie cu totul deosebită şi de neuitat este plimbarea pe Dunăre cu vaporaşul. Eu am avut bafta (sau poate nenorocul.. încă nu am aflat cum este ziua) să văd Budapesta, „din apă” pe timp de noapte.. în preajma Crăciunului. Deşi au trecut ceva ani de atunci.. imaginea încă o pot revedea şi mai ales lumina ce-mi invada vederea din toate părţile. Comparativ cu oraşul „rival” Viena, Budapesta este un oraş extrem de vesel, oamenii merg pe stradă zâmbind şi râzând, iar în noaptea de Crăciun rămâi absolut uimit de cât de fain este în Piaţa de Crăciun, sau cum librăriile au program NON-STOP pentru că FIX atunci se fac cele mai mari vânzări (nu ca la noi.. când pe 24, dacă din greşeală vrei o carte.. rişti să găseşti totul închis pe seară). Cred că cel mai şocant a fost să văd cum la 12 noaptea oraşul se repopulează masiv, pe stradă încep să se audă de peste tot colinde, clopotele bat fericite şi lumea merge pe stradă strângând pe toţi de mână şi urându-si „Crăciun fericit!”. Să te trezeşti cu o piaţă întreagă de astfel de oameni este mai mult decât o experienta de viata, dar este una pentru care recomand Budapesta de Crăciun! Acolo lumea este vie, totul este deschis.. patinoare (cel de langa Piata Mileniului), mall-uri, gherete şi vinul fiert sau punch-ul este pe măsură şi la un preţ convenabil. Şi până nu uit.. în pieţele de Crăciun pe lângă un cârnaţ, o friptură şi un vin fiert, în fiecare seară se pot vedea spectacole cu formaţii din ţară de muzică populară şi uşoară şi pentru ca atmosfera să fie una de sărbătoare fiecare dansează când simte că este fericit fără ca asta să fie deranjant pentru cei din jur.

Dar.. oriunde petreceţi zilele astea.. vă urez „Crăciun fericit!” Şi aici aveţi postările mele despre Budapesta, poze şi impresii de anul trecut de Crăciun.

Saturday, December 20, 2008

Jona Lewie - Stop the cavalry

Ştiu că sunt poate destul de mulţi care cunosc melodia asta, însă pentru mine este ceva mai mult. Este melodia pe care o ascult în disperare în fiecare decembrie. Fără ea nu pot simţi că este Crăciun. Aşa că vă las în compania celei mai faine melodii de Crăciun.

Despre Profesori

Care e primul lucru pe care îl gândeşti când ajungi la facultate? Mai ales că aproape toţi prietenii tăi mai mari ti-au povestit câte ceva. Eu sincer vă spun că nu aş fi crezut că voi găsi şi aici aşa oameni excepţionali (acum făcând referire şi la profi dar şi la câţiva din colegii mei de facultate). Dar întorcându-mă la profesori.. am descoperit că peste tot reuşeşti să dai de cel puţin un om excepţional în fiecare instituţie. Eu am găsit mai mult de unu şi în 1-4 şi în 5-8, dar mai ales în liceu.. ca acum la facultate să am parte de cel puţin 3 astfel de oameni. Să vezi o apropiere atât de mare între ei şi tine este încă şocant, mai ales cand vezi că fac totul cu drag şi vor să te ajute.. sau că orice ar fi ai pe cine să contezi la nevoie. Nu e chiar atât de mare individualismul.. şi nici nu trebuie să fie. Şi mai şocant şi tare frumos este când vezi că o secţie întreagă se pregăteşte intens pentru a face ceva impreună. De exemplu, noi cei de la secţia de slave, am avut o mică petrecere de Crăciun (sau "serbarea abecedarului" cum spune mama) în care fiecare limbă, debutând cu noi cei de la Bulgară, a cântat cel puţin 2 colinde pe limba lui. A fost chiar interesant că vezi cum sună în fiecare tară un colind, să vezi veselia şi nerăbdarea de pe chipuri, să o vezi pe doamna prodecan impresionată profund şi să asculţi atent să vezi câte asemănări sunt între diferitele limbi slave. Frumos nu? Mai ales că apoi.. am stat la poveşti cu nişte prăjiturele şi suc în sala de consiliu a secţiei de Limbi slave. E foarte frumos să vezi unitate şi oameni cărora le place ceea ce fac şi studenţi interesaţi.

Şi.. tot joi, pentru că despre asta am vorbit şi mai sus, am primit şi nişte cadouri foarte faine de la un profesor atât de drag nouă. Ne-am simţit din nou ca nişte micuţi copii în timp ce ne primeam ouale kinder, apoi în timp ce le desfăceam şi montam jucăria. Un profesor care face multe pentru studenţi, un adevărat OM, ca tot se vorbeşte despre asemenea specimene rare. Am avut parte de atâtea clipe faine joi, că îmi e oarecum frică să nu le uit. A fost ziua când mi-am dat seama că facultatea poate fi un liceu prelungit dacă ai parte de asemeanea oameni în zonă! Aşa că mulţumim domnilor profesori şi doamnelor profesoare! Pentru că în săptămâna asta toţi au fost cuprinşi de spiritul Crăciunului în cel mai frumos mod cu putinţă! Până şi cei mai răi s-au îmbunat şi ne-au dezvăluit latura lor bună.

Dar cel mai special om din sufletul nostru cred că este în momentul de faţă domnul profesor (lector) de limbă şi literatură Bulgară, Ivan Stankov. Un om prin ai cărui ochi, Bulgaria ca ţară, limbă şi cultură devine unul din cele mai interesante locuri de pe planetă pentru noi. Omul care ne dăruieşte pasiune, fericire şi ne face să ne simţim mai mult decât prietenii dânsului. Genul acela de profesor care are un impact major asupra vieţii tale.

Un interviu interesant cu traducătorul Ivan Stankov puteţi găsi aici, el fiind cel care a dat şi bulgarilor sindromul Cărtărescu, fiind cel care din pasiune a tradus primul volum din Orbitor în doar 40 de zile muncind peste 12 ore pe zi. :)

Thursday, December 11, 2008

A whisper in the room

Pur şi simplu e uimitor când descoperi profesori adevăraţi. Te simţi împlinit, simţi că ai un motiv pentru care te aflii acolo! E fain.. uneori e fain să devii din ceva brut, o adevărată piatră şlefuită de un asemenea om.

Monday, December 08, 2008

Pasajul de la Universitate

Uimitor! Se pare că este gata, frumos şi pregătit de Crăciun. Oprescu s-a ţinut de cuvânt că până în data de 15 decembrie pasajul va fi gata. Deşi nu are încă niciun spaţiu comercial.. tot este o adevărată privelişte pentru noi acum.
Eu cel puţin am rămas plăcut surprinsă în această dimineaţă când am găsit totul gata şi cu brăduţul pus frumos şi ornat în mijloc şi cu un nene paznicul lângă el.
Acum.. mai mare dragul să te adăposteşti aici de vremea rea.. mai ales că am auzit că se va deschide o ceainărie.. Ar face ceva vânzare pe aici la câţi studenţi dornici să se încălzească după ce fac frigul prin unele zone ale Universităţii sunt.

Piata de Craciun de la Universitate - strada Edgar Quinet

Am fost uimită azi când fugeam spre facultate să observ că acum avem o mică piaţă de Crăciun şi lângă facultate, ca nu se limitează totul doar la zona Piaţa Unirii. Ca şi acolo, mai erau vreo 3-4 căsuţe ce cred că erau încă fără "stăpân".
Mi-a plăcut să găsesc şi ceramică de Horezu. Oamenii de acolo chiar fac ceva din suflet. Am avut odată ocazia să văd cum se lucrează într-un atelier şi de câtă migală este nevoie chiar şi pentru cel mai "grosolan" vas. Chiar începe să îmi placă atmosfera de Crăciun. Măcar ai pe unde arunca câte un ochi.
Până acum domnul Oprescu a meritat votul.. atât pentru organizarea târgului cât şi pentru "Pasajul de la Universitate" care multă vreme arăta ca o văgăună.

Sunday, December 07, 2008

Spectacol de lumini si foc in Parcul Carol

Aşa arata îndeaproape.. un mic felinar din Parcul Carol. Erau.. peste tot.. de la mausoleu până spre ieşirea din parc spre farfurie. Unele erau stinse.. altele tocmai se pregăteau să fie reaprinse.

Era o privelişte faină.. şi sincer o iniţiativă de apreciat!
Carolul arăta interesant.. plin de mici luminiţe de o parte şi de alta a drumului principal.. şi oameni care treceau pe lânga ele.. şi le reaprindeau.. sau le mai aranjau. În faţă, pe scări.. era chiar desenată o formă faină din felinare aprinse.
Pe pod.. înspre mausoleu, pe acele tufe imense.. erau frumos expuse niste fotografii superbe, mai toate însoţite de un mesaj pe măsură care să te facă să zâmbeşti sau măcar să te pună pe gânduri. Păcat că parcul e slab luminat.. şi pozele nu au profitat de expunerea ce o meritau.
Echipa care a organizat totul era destul de tânără.. şi deşi ne aşteptam la ceva mai mare şi mai spectaculos.. tot sunt foarte happy de ceea ce a fost. Atmosfera a fost ok, muzica la fel, frigul era şi el prin zonă.. dar focul a făcut deliciul chiuitorilor.
Spectacolul a durat aproximativ o jumate de oră. A început cu 2 dude care fâtâiau nişte mingi luminoase ce îşi schimbau culorile.
Dar adevarata distracţie pentru care toţi venisem era FOCUL! Ce să mai.. era deliciul oricum avea la el un aparat cu funcţie de manual şi un trepied. Focul iese interesant pe expunere mai mare nu-i aşa?
Şi la plecare.. cineva din organizatori.. a venit la microfon, ne-a mulţumit pentru prezentă, şi ne-a invitat să plecăm acasă.. cu câte un felinar de hârtie. Era foarte frumos să vezi undeva în departare o mare de oameni ce plecau cu felinarele.. mai ales că cele ce erau aprinse pâlpâiau atât de frumos în zare..

Mai multe detalii chiar pe site-ul lor http://www.festivalul-luminii.ro/

Luminile din centrul capitalei - Bulevardul Unirii Bucuresti

vedere înspre Magazinul Unirea şi câteva ghirlande albastre
o vedere superbă înspre Casa Poporului.. pe lateralele Bulevardului Unirii fiind Piaţa de Crăciun.
Este primul an în care se face o încercare aşa de faină şi curajoasă. Oprescu este destul de blamat de unii că a avut marele tupeu să blocheze o arteră atât de importantă.. asta în loc să se bucure.. că încet, încet Bucureştiul nostru devine p capitală europeană.
Târgul de Crăciun nu era foarte consistent.. dar încă nu îmi fac griji.. am văzut ca o multitudine de căsuţe nici măcar nu erau încă date în folosintă. Am văzut şi multe tâmpenii pe la tarabe.. dar şi căteva lucruri faine.. important este că se simte atmosfera de Crăciun.
Măcar vinul fiert, ceaiul, ciocolata caldă şi altele erau din plin.. şi puteai să te încălzeşti puţin ca să răzbeşti rafalei de vânt ce te izbea.
Bulevardul Unirii arăta tare fain! Se pare ca albastrul îi prielşte.. mai ales.. aşa privit totul de pe mijloc.. începe să semene a oraş fain.. începe să miroasă a sărbătoare.
Lumea.. iese la plimbare.. pe jos sau cu trăsurile trase de Moşi Crăciuni. Oricum.. după gustul meu.. mai puteai fi adăugate nişte luminiţe în piaţa de Crăciun.. pentru că părea totuşi că ceva lipseşte în ciuda puhoiului de oameni şi a fericirii ce izvora din toţi.
Mi-au plăcut căsuţele.. erau fainuţe, din lemn.. deşi cam micuţe dar cochete.. şi gata să te întâmpine cu ceva fain. Sper ca zilele viitoare să fie toate deschise.