Thursday, March 12, 2009

Contempland

Mi se pare aşa de trist şi de urât să văd oameni singuri, fie tineri sau bătrâni, fie fără iubită sau fără copii. Ei toţi simt lipsa cuiva. Îmi este milă de ei când îi văd atât de singuri prin vreun parc, plimbându-se cu un aer rătăcitor pe alei sau stând pierduţi pe o bancuţă privind în zare şi visând la ceea ce a fost.

1 comment:

"Δημήτριος ο Ταξιδευτής" said...

I have missed that..
fie bine
salutari din Atena