Friday, March 13, 2009

Importanta unui zambet

Prin blogosferă circulă zilnic destule filmuleţe motivaţionale, cum ar fi celebrul Validation. Şi, totuşi oamenii tot nu prea zâmbesc. Nu cer altceva, decât un zâmbet! Toţi avem probleme, toţi suntem speriaţi, toţi avem mereu altceva mai bun de făcut decât să zâmbim! Şi totuşi... parcă uneori un zâmbet îţi face ziua mai uşoară!

Zâmbiţi! Lasaţi naiba totul şi zâmbiţi! Luaţi pe cineva în braţe fără motiv! Nu veţi schimba lumea, dar veţi face ziua câtorva persoane din jur mult mai faină! Ele o vor face altora şi uite aşa binele se propagă. Nimeni nu mai crede în importanţa unui zâmbet sau a unei îmbrăţişări şi sunt atâtea momente când parcă şi tu ai nevoie de ele. Nu ţi-ar place ca în momentele alea cineva să vină să te ţină în braţe şi să îţi zâmbească fără să pună nici măcar o întrebare?

"zâmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă.
fireşte impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam şi zâmbeşte.
dar eu mi-am amintit de tine şi, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacţie necontrolată. "
Mircea Cărtărescu
Chiar şi zâmbetul poate schimba ceva, aşa cum simpla bătaie a unui fluture poate cauza un uragan în cealaltă parte a globului aşa poate un zâmbet schimba o zi! Toţi suntem atât de interconectaţi între noi încât nici măcar nu realizăm asta! Eu, ies din casă şi îi zâmbesc acelei tanti cu covrigi pe care o zăresc în fiecare dimineaţă, ea transmite zâmbetul mai departe, ceilalţi se molipsesc, fug către metrou cu el în braţe şi acolo.. în timp ce urmăresc metroul în staţie zâmbesc, chiar dacă tocmai l-au pierdut, apoi.. în metrou la fel, zâmbesc fără motive celor din jur, şi încetisor zâmbetul curpinde tot metroul precum o molimă, ajungând ca printre cei captivi în mrejele lui să fie si vreun apropiat de al nostru, care dupa câteva ore după ce noi am declanşat epidemia ni se înfăţisează zâmbind.

După un zâmbet, vine râsul şi ce adună şi sudează oamenii mai bine decât o porţie de râs? Eu încă pot să îmi aduc aminte cu drag foarte multe momente din trecut, chiar şi de când eram o chestiuţă, în care am râs pe săturate! Am şi primit pe mail ieri un pps care spunea că viaţa este şi aşa destul de scurtă încât nu se merită să economisim timpul, pentru că el săracul nu poate fi pus într-un cont, nu primeşte dobândă, nu îl poţi împrumuta. De când mă ştiu suntem deja în CRIZĂ de timp.. şi de criza asta sigur vom scăpa destul de greu.

Totul este mai uşor când începe cu un zâmbet, dimineaţa, ora-cursul, aşteptarea! Bucureşteni zâmbiţi! Voi sunteţi cei mai trişti, e timpul să alungăm ploaia din ochii noştrii şi să încercăm să instalăm râsul şi zâmbetul! Nu e greu, este un fişier mic pe care toţi îl putem instala în noi, dar numai dacă ne dorim cu adevărat! Deci, de luni... încercăm să zâmbim?

2 comments:

Dan said...

ai dreptate. este o activitate foarte benefica sa zambesti... mai ales ca zambetul e molipsitor...

Dia Ungureanu said...

Sper ca si altii sa inteleaga asta si sa continue sa zambeasca, mai ales cand acum toti sunt speriati si tristi.