Sunday, November 22, 2009

Despre calatorii

“A journey is best measured in friends, rather than miles.”

Un citat găsit întâmplător şi care acum, mai mult ca niciodată, îmi pare mai mult decât adevărat. Stând acum acasă şi gândindu-mă.. multe locuri sunt legate de oameni dragi, oameni pe care i-am întâlnit o singură dată sau oameni pe care am avut norocul să îi revăd. Şi am descoperit ca locurile.. îmi sunt dragi, nu atât pentru ele (deşi majoritatea au un farmec aparte) cât şi pentru că acolo am avut bafta să îi cunosc pe ei!

Am deja câteva exemple în minte. De exemplu, vara asta am văzut în final oraşul Veliko Târnovo din Bulgaria. Am fost acolo pentru a participa la seminarul de limba şi cultură bulgară. Îmi doream de un an să vizitez oraşul. Pentru mine avea deja ceva magic din alte motive.. dar acum, a devenit oraşul nostru, al „seminariştilor”. A devenit oraşul unde făceam întreceri cu taxiul, oraşul unde evadam seara să mâncăm o pizza bună şi pe care apoi sa o răcim cu o bere bulgărească, oraşul care ne cânta şi ne făcea să dansam seară de seară la Festivalul International de Folclor! Este un oraş care acum îmi este drag din cauza lor. Fiecare bucăţică am descoperit-o împreună.. râzând şi încercând să ne folosim bulgara.

Apoi ar mai fi un nene cunoscut la un hostel in Bratislava. Pe acolo am evadat singură vreo 2 zile, astă vară. Hostelul la care am stat avea din fericire pentru mine bar la subsol, aşa că după o zi epuizantă de alergat prin oraş.. am venit si m-am răcorit acolo unde am cunoscut un neamţ nebun foc si simpatic. Omul pleacase intr-o adevarată călatorie. Strânsese între timp prea multe zile de concediu şi anul asta a decis că este timpul sa le folosească pe toate.. până la ultima! Aşa că a plecat în Europa.. dedicând fiecărei capitale câte o zi. A avut aventuri din plin.. şi pe vremea aceea era doar la jumătatea drumului. Aşa că mi-a petrecut mai mult de 2 ore cu el.. povestind fiecare despre vara lui. O experienţă superbă. Chiar dacă nu îl voi revedea vreodată.. tot va fi ceva special, pentru ca a fost amicul meu în acele 2-3 ore.

Şi alt om drag, este un pescar.. undeva într-un cătun de sat, uitat de lume pe lângă Durankulak. L-am cunoscut chiar la începutul verii, pe plaja de la Ezerets. Şi deşi mai fusesem şi anul trecut acolo.. el ne-a făcut zilele mai faine anul acesta! Am găsit pe plaja de la Ezeretz nişte căteluşi pe care I-am ingrijit o saptamana intreaga si pentru care el a găsit o casă la plecare. În ultima zi.. a venit şi a stat pe plaja cu noi toată ziua.. ca sa îşi poată lua „La revedere” cum se cuvine. Ar fi multe de povestit despre Jivko, un om destul de încercat de-a lungul vremii şi care pînă la urmă o scoate la capăt. Un om.. al cărui zâmbet chiar iţi face ziua mai bună!

Nu-i aşa că acum primele locuri care îţi vin în minte sunt cele unde ai fost alături de oameni dragi sau unde ai cunoscut oameni noi? De multe ori uităm că nu destinaţia este importantă ci drumul. Şi eu.. cam uit asta. Aşa cum pe munte urci să ajungi în vârf.. acolo petreci atât de puţin timp încât poate deveni irelevant pus în balanţă cu timpul petrecut pentru a urca, cu peripeţiile, momentele grele, momentele superbe... Trebuie doar să ştim.. ca nu contează unde ajungem ci doar să mergem! Pe drum, vom avea parte de aventura noastră şi ne vom face o hartă a prietenilor în loc să bifăm doar locuri văzute ca simpli turişti.

6 comments:

rosekate said...

Oh Doamne! Mi-ai mers la suflet cu postul asta! [alt cuvant pt post nu exista? suna oribil!!! :))]
Excelent scris si sunt asa de acord cu ce zici acolo! Intr-adevar locurile in sine nu au nimic special [ok, ok, sunt locuri fantastice per se, dar nu sunt oare asa datorita lucrurilor intamplate acolo, lucruri facute de... oameni??], oamenii fac locurile speciale. Ah, imi vine sa scriu si eu un post [!!!!] asemanator acum despre oamenii minunati pe care i-am intalnit in peregrinarile mele... Uai! Superba tema, Dia! Superba!!

Dia Ungureanu said...

Nu cred ca exista un cuvant mai bun decat "post", pentru ca nu ne-am agitat sa gasim un echivalent. Eh.. suna ok si asa ;) Ma bucur enorm ca macar pe tine te-a impresionat. Sper ca pe viitor si altii sa lase comentarii cu altfel de amintiri despre diverse locuri. Tu ai putea da tonul.. daca nu te superi! :D Chiar te rog sa scrii!

Axel said...

Ai mare dreptate! In unele orase am cunoscut oameni pe care nu i-am mai vazut si cu care nici nu am mai vorbit niciodata apoi, dar sunt altii cu care inca vorbesc. E interesant cand, intr-o vacanta, cunosti oameni din diferite tari, si aveti asa un grup, iar in saptamana aia sau cat stati, sunteti cei mai buni prieteni. :)
La final, iti raman amintirile si schimbul de experiente cu cei pe care ii intalnesti :D

Dia Ungureanu said...

@Axel - Asta m-am mirat si eu.. cum de multe ori, cunosti oameni in astfel de excursii si cum imediat apare o "sudura". Uneori tine.. chiar si dupa terminarea excursiei, dar de cele mai multe ori nu. Si totusi.. in acele zile chiar ati fost prieteni. De scurta durata si mai indepartati.. dar totusi prieteni :)

Whatafy said...

Cel mai tinteresant este cand sunt oameni de treaba cei pe care ii cunosti, si tii legatura si te intalnesti peste ani si ani cu ei, nu-i asa?

Dianora Ungureanu-Maier said...

Da, chiar este superb! Am deja mulți oameni dragi din alte țări cu care încerc să mă văd undeva măcar odată pe an. Și chiar ne iese!