Wednesday, September 30, 2009

Filmare Veliko Tarnovo Bulgaria


Micul orăşel Veliko Târnovo, o adevărată oază de linişte şi cultură. Acest filmuleţ reprezintă doar o mică parte din ceea ce este şi ce poate fi văzut astăzi în Veliko Târnovo. Pe fundal, am pus 2 melodii bulgăreşti ca să se potrivească cât de cât cu atmosfera. PS Clipul este filmat in HD!

Pentru alte articole şi informaţii despre Zona Veliko Târnovo, click AICI.

Tuesday, September 29, 2009

Balonase

Fericirea este la fel de fragilă precum un balonaş. Acum este aici.. apoi dispare şi totuşi mereu facem noi baloane, mereu apar noi motive. E mai bine sa vedem că încă putem face altele noi decât să le numărăm pe cele sparte în timp.

Monday, September 28, 2009

Sozopol Burgas Marea Neagra Bulgaria

Sozopol este o veche staţiune la Marea Neagră ce se află la doar 35 de kilometri de Burgas. Cunoscut in vechime drept Apollonia, astazi gazduieşte în fiecare septembrie festivalul de artă şi film cu acelaşi nume.
Este oarecum un Saint Tropez bulgăresc datorită vedetelor ce si-au petrecut vacanţele aici. Vedete importante precum Ralph Fiennes, Brad Pitt, Angelina Jolie şi Goldfrapp.
Sozopol este unul dintre cele mai vechi oraşe de pe costa Mării Negre din vremea tracilor. Primele aşezări datează încă din epoca bronzului.
Clădirea Poştei situată în centrul vechi
Explorând zona, în special în jurul portului s-au găsit în mare multe obiecte din aceea zona, oale, arme, ancore şi alte unelte. Descoperiri ce atestă că încă din vechile timpuri, Sozopolul era un port important.
plimbare pe străduţele din vechiul oraş
Oraşul fusese iniţial denumit Antheia şi fusese colonizat în vechea Tracie, pe malul Mării Negre (Pontus Euxinus) pe o mică insulă de către Anaximander. Apoi numele a fost schimbat în Apollonia datorită templului dedicate lui Apollo, templu ce găzduia o statuie imensă a vechiului zeu din Olimp.
Oraşul a fost un important centru de comerţ şi naval. A avut relaţii politice şi de schimb cu vechile oraşe greceşti Milet, Atena, Corint, Heraclion şi cu insulele Rhodos, Chios, Cipru.
casă tipică bulgărească din Sozopol
Biserica „Sfânta Născătoare, Maria” a fost construită între secolele 15 – 17. A fost construită pe ruinele unei vechi biserici medievale. S-au găsit date care atestă existenţa ei încă din anul 1482.
Intrarea în biserică. Trecând pe stradă nici nu ai crede că în interior se ascunde o biserică. Totul era bine camuflat, pentru a-şi păstra locurile de cult intacte în timpul asupririi otomane.
Acolo am fost întâmpinaţi de către 2 măicuţe tare amabile care ne-au povestit puţin din istoria acestei biserici.
Casele din Sozopol sunt destul de importante, 180 dintre ele fiind in evidenţa Ministerului de Cultură bulgar datorită importanţei lor istorice şi culturale.
Ajungând la capătul peninsulei.. acesta este unul din peisajele ce se pot admira.
Chiar acolo găsiţi câteva terase superbe, suspendate deasupra mării şi a stâncilor. Terase care în mod sigur vor face cafeaua sau bautura răcoritoare mult mai savuroasă având în faţă un asemenea peisaj.
Şi din fericire, preţurile acolo sunt foarte bune. Eu cel puţin am avut parte de preţuri mult mai mici decât in România pe litoral.
Un produs local pe care îl puteţi achiziţiona de la diverse bătrânici de pe stradă este dantela. Pe multe străduţe, de la cele mai aglomerate până la cele mai retrase pueţi descoperi băbuţe ce lucrează de zor.
O zonă pe unde trec foarte multe vaporaşe ce organizează excursii de câte o zi.
Oraşul nou văzut dinspre peninsula pe care este situat acum vechiul oraş.
Vedere tipică din Sozopol, la apus.
Un loc perfect pentru cei care doresc senzaţii tari. Apa este destul de calmă şi îndeajuns de adâncă pentru a sări în mare fără grija de a te putea lovi de bolovani.
Un loc superb de unde sa poţi admira apusul..
..sau unde doar să respiri briza mării cu gust de Bulgaria.
Casa tradiţională bulgărească este construită la parter din piatră şi etajul este de obicei din lemn. Este un design ce datează încă din perioada ocupaţiei Otomane. Era o modalitate foarte bună de a ţine departe pe cei care colectau taxele.
Fiind din pietre parterul, era greu de pătruns în interior, iar etajul fiind mereu construit în exterior nu se puteau folosi scări. O metodă ingenioasă care de asemenea protejează mai bine şi fundaţia clădirii împotriva ploilor.
Din nou oraşul nou.
O parte din rămăşiţele Apolloniei se pot vedea în partea de est a peninsulei.
Aici puteţi găsi o plajă mai neprietenoasă la prima vedere, dar cu o apă caldă ce sigur vă va încânta în momentul când o încercaţi.
Din păcate în centrul vechi nu se merită să mănânci. Pentru a-ţi potoli setea este perfect orice terasă, dar pentru a mâncă recomand să căutaţi în alte zone, aici fiind porţii mici şi preţuri uşor mai mari.
Pornisem din start cu ideea ca voi vizita un oraş frumos şi nu am fost dezamăgită. Oraşul are autobuze către Burgas la fiecare jumătate de oră, călătoria costând doar 4 leva pe sens.

Thursday, September 24, 2009

Manastirea Dryanovo Bulgaria

Regiunea Dryanovo are un bogat patrimoniu cultural, istoric şi o natură minunată. În Dryanovo puteţi să vă bucuraţi de creaţiile splendide ale marelui maestru Koliyo Ficheto – biserica Saint Nikola, un monument cultural construit la jumătatea secolului al XIX-lea, Podul peste râu Dryanovska, Casa Ikonomova unde sunt permanent expuse aproximativ 150 de icoane din regiunea Dryanovo.
Mănăstirea Dryanovo a reprezentat un fort de apărare împotriva nenorocirilor timp de nouă secole. Aceasta a fost demolată şi arsă de trei ori şi tot de trei ori creştinii au reconstruit-o pentru a menţine viu spiritul bulgar.
Trecătoarea fabuloasei mănăstiri are o istorie veche. Primii oameni s-au stabilit în timpul epocii preistorice.
Ei au trăit în peşterile masivului “Boruna” şi în cavităţile din lanţul stâncos “Polichkite”. Mănăstirea a fost fondată în timpul domniei regelui Kaloyan, după mutarea moaştelor Sfântului Mihail Voyn de la Potuka la Târnovgrad (1197-1207).
Procesiunea s-a petrecut noaptea lânga râul Dryanovo şi în conformitate cu canonul creştin o mănăstire a fost construită în acel loc sfânt.
A fost dispusă iniţial la 2km nord faţă de locul prezent, în locul “Micului Arhanghel Sfânt”, vis-a-vis de peştera “Andaka”.
Pe parcursul secolului al XIV-lea complexul mănăstirii a devenit unul dintre centrele generale ale călugarilor isihaştri, care a cauzat nevoia de o nouă extindere.
Dar în îngrozitorul an 1393 otomanii au asediat oraşul Târnovo şi au măturat totul în drumul lor, arătându-se nemiloşi şi arzând mănăstirea din temelii.
În secolul al XVI-lea bulgarii patriotici din regiune au reconstruit din nou clădirea sacră. În acel moment, ei au ales un alt loc pentru ea – “Sfântul Arhanghel Mihail” de pe malul opus al râului, dar soarta acestui templu este aceeaţi ca şi cea a primului.
Încă odată mănăstirea Dryanovo a fost construită pe locul unde este situată acum de la sfârşitul
secolul al XVII-lea.
Treptat, mănăstirea şi-a recăpătat propriul loc în viaţa culturală şi clerică pe teritoriul Bulgariei.
Mănăstirea a devenit unul dintre cele mai mari centre de literatură în timpul renaşterii naţionale.
O transcriere de la Mănăstirea Hilendarski din Aton arată că au existat în jur de 500 de călugări în mănăstire în perioada respectivă.

Ion Minulescu Prin gările cu firme-albastre

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...
Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară -
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...
Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!...
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor "ad-hoc",
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc...
El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...
Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!..