Wednesday, December 29, 2010

Ninsoare in capitala


Luna asta se pare că a nins mai peste tot, jumate de Europa a fost blocată de sărbători iar pe la noi prin Europa de Est ori a ajuns mai devreme zăpada, ori după Crăciun. Dar noi ne-am bucurat de ea oriunde am fost, fie că a venit în jur de 15 decembrie în Sofia, fie că a venit pe 28 în București. Orașele arătau superb, albe, pline de mulți fulguleți dansatori. Nu-i așa că ambele capitale arată superb așa albe? Și pentru cei care afirmă că iarna vine atunci cu noua reclamă de la Coca Cola (și noul cântec) reclama de anul acesta este filmată în Sofia, Bulgaria la stdiourile din Boyana. Așa că Shake up the happiness, la anul poate urmează România!

Wake up the happiness
Shake up the happiness
It's Christmas time
.....
I got dreams and I got love
I got my feet on the ground
And family above
Can you send some happiness
With my best to the rest
Of the people of the East and the West and
Maybe every once in a while you
Give my grandma a reason to smile

Tuesday, December 28, 2010

Casa Kordopulov Melnik Bulgaria

Casa Kordopulov este o casă superbă în stilul Renașterii Bulgare, aflată în orașul Melnik din Sud-vestul Bulgariei. A fost construită în anul 1754 pentru producția de vin (sub casă se află un imens beci-cramă plin de un vin superb).
Casa se poate vizita ca orice altă casă-muzeu. Intrarea costă 2 leva. Adică poți vizita întreaga casă, poți face poze în voie (ceea ce din păcate nu este posibil peste tot și devine enervant uneori).
Partea faină este că la finalul turului, după ce ai vizitat întreaga casă, podul, ceasul solar .. ajungi în beci unde se află un semi restaurant și unde beneficiezi de o degustare de vin inclusă în preț.
Așa că cei care dețin muzeul au fost destul de deștepți încât să adopte strategia asta de atragere a turiștilor. Pentru ca da, o degustare inclusă în preț atrage lumea. Și erau turiști din plin chiar și când am fost noi, deși nu era sezon.
Intrarea în casă. Chiar și în noiembrie.. încă mai era verdeață.
Camera ce ținea loc de living, aici se primeau oaspeții pentru o mică Rakia și pentru ceasuri bune de palavre dacă era cazul.
Dormitorul casei. Destul de uimitor că aveau așa de puțină mobilă.
Șemineul din dormitor.
Camera de oaspeți.
Rândul de jos de ferestre este construit în stilul tipic bulgar, pe când etajele superioare sunt un amestec între venețian și otoman, având chiar sticlă Venețiană (geamurile), acest lucru făcând casa unică în Bulgaria.
Bucătăria din dotare. Foarte frumos luminată și cu o panoramă faină de pe geam. Deși aici era mai mult sala de mese decât bucătăria în sine.
Steagul bulgăresc fluturând mândru în zare.
Pivnița de care vă povesteam. O adevărată binecuvântare, mai ales într-o zi foarte călduroasă nu îți mai vine să ieși de acolo.
Pivnița ce se află imediat sub casă, are pereții construiți din piatră (aici unde arată a semi-bar, salon de degustat) pe când restul este săpat în stâncă.
Coridoarele sunt destul de înguste, dar e ok și pentru mai mulți oameni. Beciul se poate vizita fără probleme. Nu prea am văzut unde și cum, dar beciul cred că avea un sistem de ventilație foarte bun, aerul era destul de proaspăt.
Beciul are o capacitate de 300 de tone de vin.
Paharele noastre de degustare. Bun o mai fost!

Monday, December 13, 2010

Mehana Mencheva Kashta Melnik Bulgaria

Odată ajunși în Melnik, trebuia să și mâncăm și desigur să încercăm și vestitul vin de Melnik despre care tot auzisem și despre care citisem pe multe forumuri.
După ce ne-am consultat, am consultat și ghidurile din dotare (Rough Guide și Lonely Planet) am descoperit că pentru un buget mediu și mâncare bună și ei de recomandă să mergem la taverna care oricum ne făcuse cu ochiul.
Locul se numește Menchevata Kashta (au pagină de facebook) și este tare fain acolo. Bucătăria este autentică *șopă* pentru că este o regiune unde locuiesc mulți șopi. Dar mâncărurile se mai amestecă și cu cele Macedonene și Grecești că granița tot este aproape.
Ce sunt șopii? Ei sunt oamenii ce locuiesc într-o anumită zonă a Bulgariei (în cea mai mare proporție), a Serbiei, a Mecedoniei și o bucățică mică găsim și prin Kosovo. Pentru doritori, o hartă se găsește aici. Ei sunt ușor de diferențiat încă din momentul în care încep să vorbească, dialectul vorbit de ei fiind mai ciudat față de bulgara obișnuită.
Noroc! Năzdrave! Prost! (în germană). Vinul era delicios. 8 leva carafa de vin la mehanaua de care vă povestesc. Desigur, că fiind la restaurant era mai scump. Altfel cu 8 leva puteai sa cumperi o strică de 2 litri de la localnici.
Kavarmaua bulgărească! Un fel de ghiveci de al nostru, dar tare gustos!
Makedonska Kavarma
Din nou, kavarma. O mâncare foarte apreciată de prietenii mei străini se pare. Lor li se pare foarte interesantă.
Ciușki biurek (brânză și ardei murați, învelit totul frumos ca un șnițel) și cartofi de casă. Iar dacă sunteți mari amatori de brânză.. încercați și *Sirene po șopski*. Îți plouă în gură efectiv!
O tentativă nereușită de Kachamak. Adică Mămăligă. Pe principiul *seamănă dar nu răsare* recomand românilor să nu încerce, pentru că e dezamăgitor. Străinii în schimb sunt încântați, pentru că ei nu au văzut cum e mămăliga adevărată.
Nu-i așa că arată delicios?

Saturday, December 11, 2010

Filmare Melnik Bulgaria


Pozele le-am publicat deja, era timpul să arăt și o mică filmare, atât din tren, că vedeți și mai pe viu ce frumos arăta peisajul. Îmi pare rău că nu se vede și trenul, pentru că era ok, deși mergea în regim de personal, nu arăta ca atare din fericire. Oricum, există sanșe să schimbe asta dacă se mai repară liniile și turiștii continuă să migreze spre zona aia. Dacă ajungeți cumva pe acolo vara în drum spre Grecia, vă recomand să faceți o mică oprire pentru că sigur nu o să regretați. Doar că dacă doriți să stați peste noapte, în sezon e bine totuși să rezervați.

Friday, December 10, 2010

Orasul Melnik Blagoevgrad Bulgaria

Melnik (Мелник, Μελένικο) este un oraş aflat în provincia Blagoevgrad. Oraşul este o rezervă arhitecturală, iar 96 dintre clădirile sale sunt monumente culturale. Se află la doar 20 și ceva de kilometri de graniță.
Cu o populaţie de 385 de oameni, este cel mai mic oraş din Bulgaria, păstrându-şi statutul de oraş din motive istorice. Am impresia că acum în noiembrie când am fost noi erau și mai puțini pe acolo, fiindcă nu era sezon.
Potrivit descoperirilor arheologice, primii ce s-au aşezat în acea zonă sunt membrii tribului trac Medi, din care făcea parte şi Spartacus. Secole mai târziu, prezenţa romanilor în zonă a adus oraşului una dintre atracţiile sale turistice de azi – Podul Roman Antic. (nu este cel din poza de mai sus).
Ulterior, slavii care au trecut prin acea zonă au numit aşezarea Melnik după formaţiunile de nisip ce o înconjoară din toate părţile. Melnik a devenit parte din Primul Imperiu Bulgar, aflat sub conducerea lui Khan Presian I (836 – 852).
Melnik a devenit capitala unui principat feudal independent condus de slavul Despot Alexius, un descendent al dinastiei Asen, în 1209, şi a trecut printr-o creştere economică şi culturală în timpul domniei sale.
Oraşul a continuat să înflorească sub ţarul Ivan Asen II, datorită comerţului scutit de taxe vamale cu Veneţia.
Cucerirea Balcanilor de către otomani în secolele XIV – XV a dus la o perioadă lungă de declin, dar Melnik a devenit din nou un oraş înfloritor în secolele XVII şi XVIII, perioadă ce aparţine Renaşterii Naţionale Bulgare, datorită producţiei de tutun şi de vin, ce erau exportate în principal în Anglia şi Austria.
La acea vreme, Melnik era de asemenea un centru de meşteşugării, specializat în decoraţii bisericeşti şi sculptură în lemn. Multe şcoli şi biserici bulgăreşti au fost construite în Melnik în acea perioadă.
Și orașul chiar este un loc superb, recunoscut pentru vinul său. Am încercat vinul și printr-o mehana (restaurant) și vin vărsat pe care îl vindeau localnicii la marginea drumului. Și cel roșu pe care l-am tot testat noi, a fost divin! Cumpărați fără grijă, mai ales că oamenii în general vă invită la degustare înainte de a cumpăra.
Melnik a fost cucerit de armata imperială Rusă, în timpul războiului Ruso–Turc în 1877 – 1878, dar a fost redat Imperiului Otoman potrivit Tratatului de la Berlin. În timpul Primului Război Balcanic, Melnik a fost în cele din urmă eliberat şi a devenit încă o dată parte din Bulgaria.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, oraşul avea 1.300 de case, 70 de biserici şi peste 20.000 de locuitori, dar un incendiu mare l-a distrus. De atunci, oraşul a fost restaurat şi reconstruit.
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Balcanic în 1913, grecii au părăsit Melnik, la ordinele guvernului grec. La ordinul ofiţerilor, toate produsele din magazinele mari bulgăreşti ce aparţineau lui Temelko Hadzhiyanev şi lui Konstantin Poptachev au fost confiscate.
Magazinele mici bulgăreşti şi casele private au fost părăsite şi jefuite de populaţie. Pe drumul lor, grecii au ars satele bulgăreşti prin care au trecut. Refugiaţii s-au dus în majoritate în Sidirokastro şi câţiva dintre ei s-au aşezat în Serres şi Thessaloniki.
Arhitectura unică a locului şi Mănăstirea Rozhen aflată în apropiere (la 6 km sud – vest de Melnik) au făcut din oraşel o destinaţie turistică faimoasă pentru vizitatorii bulgari şi străini.
Oraşelul este asociat şi cu piramidele de nisip naturale impresionante, ce seamănă cu ciuperci gigante, turnuri antice şi obeliscuri. Oraşelul a fost de asemenea cunoscut pentru vinul puternic încă din 1346, vin despre care se spune că era preferatul lui Winston Churchill.
O panoramă de pe unul din dealuri
Și apoi mergând către Piramidele de Nisip.
Vremea după cum se poate vedea era de vis! Atât de cald încât puteai să crezi că este defapt august și nu noiembrie. Doar frunzele ce picau din copaci dădeau de gol.
Atracţiile arhitecturale turistice includ şi Casa Bizantină, una dintre cele mai vechi clădiri civile din Balcani (construită cel mai probabil în secolele XII sau XIII şi folosită drept fortăreaţă bulgară), Casa Kordopulov (numită după un comerciantul care era de fapt şi proprietarul ei – Manol Kordopulov), care are de asemenea una dintre cele mai mari pivniţe în Melnik, Casa Pashov (1815), ce găzduieşte Muzeul Istoric al lui Melnik şi Casa Pasha, construită de Ibrahim Bey.
Orașul este foarte mic, e perfect pentru o zi de relaxare sau pentru un weekend dacă dorești să ai parte de plimbări liniștite prin natură.
De sus totul arată și mai fain și mai interesant.
Câteva dintre bisericile vechi din oraş ce merită cu adevărat vizitate sunt Bisericile Sfântului Nicolae (construită în secolul al XIII-lea), Sfinţilor Petru şi Paul (1840), Sfântul Nicolae Taumaturg (1756) şi Sfântul Anton.
Ruinele Casei Bizantine.
Casele erau făcute tot în stilul celor din Târnovo. E ca un Vt mai micuț și de data asta păzit bine de piramidele din zare.
Una dintre bisericile rămase în picioare. Biserica Sfântului Anton.
Din păcate legătura cu orașul Sandanski a autobuzelor e destul de proastă. Noi îi bănuim că au făcut astfel (ultimul autocar era pe la 4 și ceva) încât să fie nevoie să rămâi peste noapte în cazul în care esti mai curios din fire.
Drumul către casa Kordopulov, o casă muzeu tare interesantă.
Și un mic loc de rugăciune.