Thursday, June 28, 2012

Drumul catre Buzludzha Kazanlak Bulgaria

După ce am terminat de explorat orașul în prima zi, mai precis după ce s-a oprit și mica furtună am decis să ieșim din oraș și să mai bifăm una din dorințe. Încă din parcare le arătasem fetelor OZN-ul de pe deal, și păruseră foarte interesate să vizităm Buzdludzha, sau ozn-ul comunist al lui Todor Jivkov. Așa că am ieșit din Kazanlâk și am pornit înspre direcția Șipca. Pe undeva pe la jumătatea drumul către satul Shipka s-a făcut intersecția noastră unde am virat dreapta către Buzdludzha. 

Nu se prea poate rata intersecția acolo aflându-se o frumoasă statuie comunistă, așa că nici nu trebuie să urmăriți indicatoarele, doar să vedeți statuia din mijlocul câmpului și o să găsiți calea către monument. De acolo de jos mai erau vreo 17 km până sus la monument. 
Tocmai viram dreapta pe drumul care ne ducea sus în munte. Buzdludzha (sau Hadji Dimităr) printre altele este și vârful muntos unde se află ozn-ul, un vârf cu o înâlțime maximă de 1441 de metri. Locul, la fel ca și pasul Shipka are o importanță istorică pentru bulgari, pe aici începând mișcarea de eliberare națională de sub jugul otoman. Pentru bulgarii munții Balcani (sau Balcanul cum îl numesc ei în literatură) a avut mereu rolul de protector, de tărâm sacru, așa că mai mereu vom găsi lucruri bune și istorii despre vitejie și libertate despre această zonă. 
Drumul către ozn începea lin, ca apoi pe parcurs să descoperim că serpuia de mama focului multe dealuri pe acolo. Și pe alocuri chiar mai avea niște locuri unde șoseaua se surpase puțin, așa că recomand să nu mergeți cu mare viteză că sigur vă apare vreun obstacol în șosea pe parcurs. 
Când ne apropiam de monument, am oprit și am dat un zoom. Încă nu știam dacă să mergem până acolo să și inspectăm cum se cuvine zona. Apoi ne-am gândit că e păcat dacă tot am ajuns până aici să ne împotmolim la mal. 
Așa că ne-am lungit gâturile încercând să găsim drumul care ar fi urcat spre monument. Inițial recunosc că ne era lene să mergem pe jos, dar uite că un semn divin ne-a dat un instinct greșit și acolo unde trebuia să facem dreapta noi am mers în stânga. Ce-i drept.. acel drum în dreapta părea prost și ne dăduse impresia că mai degrabă coboară undeva și nu că ar urca spre monument. 
Așa că noi am mers mândre în partea stângă până am ajuns într-o mică parcare lângă aceste făclii deloc comuniste. Panorama în timp ce mergeam către făclii e asta. 
Ajunse la făclii considerăm că sigur e un drum care urcă sus că nu erau ei chiar atât de vrednici să urce pe jos așa multicel. Așa că încercăm să vedem unde duce drumul.. și surpriză! el începea să coboare, moment în care am realizat că nu e cel bun.
Cam așa arăta drumul, destul de plin de crenguțe și fruze în urma furtunii ce trecuse pe acolo cu o seară înainte. Apoi am aflat că drumul asta ducea spre Șipca și spre Gabrovo. Oricum noi am întors după nici 200 de metri în primul loc unde am găsit o deschidere mai mare pentru manevre. 
Câmpul de eoliene. 
Ne-am întors apoi în parcare și am lăsat mașinuța acolo pe iarbă să se mai odihnească și ea. Și cu inima îndoită că nu există drum.. am început să urcăm și să gâfâim la fiecare 5 pași. 
Pe drum am întâlnit din fericire și niște floricele superbe, motiv numai bun să mai facem câte o pauză și să pozăm. Mai ales că lumina ne era favorabilă!
Urcasem o mică pantă și drumul părea interminabil. Părea doar.. că defapt nu era cine știe ce, doar că fiind o urcare mai abruptă necesita mai mult efort odată. 
Privind din nou în urmă. Acolo jos în vale era Kazanlâk-ul.
Deja intrasem pe un drum mai drept și pietrificat. Și încă ne întrebam cum naiba reușeau comuniștii să-și mute popourile până acolo sus așa printre tufe și prin iarbă?
Priveliștea devenea din ce în ce mai faină..
am văzut și niște superbe floricele de munte. 
Privind către alte piscuri ale Balcanilor, pe unde tronează morile de vânt, care deja se extind prin mai toată Bulgaria din ce văd. 
Cu toată lălăiala.. cam în maxim 30 de minute eram sus. Și admiram panorama asta. De ce a durat așa mult? că nici nu prea ne grăbeam, pozam și ședeam după fiecare 10 pași ca să mai admirăm panorama și din alt unghi. 
și nu-i așa că se vedea superb?
Cerul la un moment dat arăta ca și cum se pregătea de o nouă furtună... și din ce se vedea undeva departe ploua puțin. Iar noi vedeam totul de la înălțime. Din fericire ne-am plimbat în voie pe acolo fără să fim amenințați de vreo furtună. 
Deja soarele se pregătea de apus. 
Mastodontul văzut de jos, de pe drumul de urcare.
Kazanlâk în depărtare.
Cel mai sus
Capăt de drum. Partea cea mai haioasă este că odată ajunse sus pe platou am descoperit că totuși exista un drum de mașină și că un Matiz viteaz reușise să ajungă până acolo. Am râs, am bombănit noi în barbă și până la urmă am zis că a fost mai bine așa că măcar ne-am agitat. 

Pauza de pranz Kazanlak Bulgaria

După o lungă plimbare prin centrul orașului Kazanlâk și explorat străduțe + schimb valutar pentru cei care nu au venit cu banii pe card, am decis să păpăm ceva gustos, mai ales că aveam cu noi și un om care trebuia inițiat în tainele mâncării bulgărești. Așadar am găsit mai greu o mică terasă cu mâncare, ne-am așezat și apoi am început să răsfoim meniul după ceva de mâncare. Mai greu în sensul că erau multe terase fără mâncare și multe fast fooduri în zonă.

Nu eram încă toți îndeajuns de fomesiți așa că ne-am zgâit ceva la meniul acela. Până la urmă ne-am luat niște salate și ne-am răcorit cu o bere. Până să terminăm noi festinul .. iaca că începe o adevărată furtună. Ploua cu atâta drag și spor că deja străduța principală din Kazanlâk era un mic râuleț. Și vreo 20 de minute nici că s-a oprit. Dar numai bine! De ce? Pentru că astfel am fost forțați să ne mutăm de pe terasă către interiorul localului în dorința de a evada din zona picăturilor nărăvașe. 

Și uite așa în local am dat de Ioana de la Viajoa. Urmând ca apoi pe parcursul excursiei să vedem că întâlnirile cu Ioana țineau loc de laitmotiv. Ei erau deja la masă și se pregăteau să-și devoreze propria salată. Din păcate noi le-am prelungit agonia ținându-i de vorbă. Dar când ploia s-a mai potolit, am fugit spre mașină și am explorat puțin orașul. 

Dar hai să vă arăt ți câteva imagini mai culinare. Atenție, pot provoca pofte!
O bere rece într-o zi schimbătoare. Când am comandat și savurat eu berea era încă cald și bine. Dar după ce s-a terminat a început ploaia. 
Salata de pui - Caesar
Tort de înghețată
Snejanka sau Mlechna salata cum se mai numește ea. Asta este o salată tipic bulgărească, făcută dintr-un iaurt special, ulei de măsline, castraveți, nuci, mărar, usturoi și ceva piper. 
Paste cu 3 feluri de brânză.
Altă perspectivă asupra pastelor. 
Din nou snejanka, în alt local. Apropo știați că Snejanka înseamnă defapt Albă ca zăpada? Haios nu? dar e gustoasă, mai ales alături de o pârlenka. 
Cartofi și un fel de crispy strips cu sos chilly.
pârlenka cu cașcaval și usturoi.

Wednesday, June 27, 2012

Centrul Orasului Kazanlak Bulgaria

Festivalul trandafirilor a fost o reală surpriză pentru mine. Am plecat de acasă fără să mă documentez prea mult de data asta, tocmai ca să nu îmi stric surpriza. Așa că ne-am îmbarcat în mașinuță și am pornit spre Kazanlâk

Am ajuns la Hotelul nostru Pastarvata din satul Enina și apoi am fugit repede în oraș. Am parcat și am mers către piața centrală unde am găsit deja o scenă amplasată special pentru un mic concert folcloric. Dar pe lângă scenă, am găsit și drumul către o foarte populată străduță pietonală, plină ochi de obiecte Rose of Bulgaria. Multe produse fiind la prețuri foarte bune în comparație cu magazinele din Ruse de exemplu. Desigur existau și tarabe mai scumpe, era ca un fel de piață dar cu produse făcute din trandafiri și nu doar. 

Atmosfera semăna puțin cu cea de bâlci, dar era unul destul de civilizat. Un talcioc unde puteai să găsești orice la tarabele înșirate pe străduța lor principală, de la produse handmade și până la clopoțele și tricouri cu Bulgaria Mare de pe vremea Țarului Simeon. 
Intrarea în Kazanlâk. Imediat apoi pe ambele părți ale drumului am început să vedem mici grădinuțe întreținute de trandafiri de diverse culori. Chiar la intrare erau și niște oameni de la primărie care tocmai mai plantau niște trandafiri în cateva spații goale. 
Am ajuns în centrul orașului apoi. Chiar când am ajuns noi, pe la ora 14 sâmbătă era destul de ok pe acolo. Încă nu se aglomerase piața. Așa că am putut să admirăm în voie.
Poza asta este de duminică după prânz, când tocmai defilau elevii din oraș, fiecare încercând să-și prezinte școala cât mai frumos. Atunci chiar a fost o mare îmbulzează prin oraș. Cu greu puteai să găsești un loc de unde să arunci un ochi către defilare. 
Piața centrală și hotelul comunist Kazanlâk. Probabil arăta bine pe interior, dar eu una am văzut beculețe de avertizare când am văzut poze cu exteriorul. Acum îmi pare rău că nu am fost măcar până în lobby să văd cum era atmosfera. 
Prin centru - chiar lângă scenă
Produsele Rose of Bulgaria - făcute din trandafiri, de la săpun, la esență, la parfum și până la..
Coniac din trandafiri! Da, chiar există și așa ceva, se face chiar prin Kazanlâk. Noi am fost în vizită și acolo la distilerie să vedem cum se întâmplă totul. 
Una din multele tarabe cu produse cosmetice din trandafiri. 
Unul dintre cele mai faine magazine din Bulgaria (Spirit of India am impresia că se numește) a decis să atragă atenția într-un mod inedit. Și se pare că a reușit! 
Clădiri vechi pe una din străduțele principale.
Prințesa trandafirilor și ajutoarele ei. 
Doritori de miere avem prin zona?
Un covoraș de care m-am cam îndrăgostit..
gablonțuri pentru cei mici și cei mari.
Astea nu am prea înțeles ce scop aveau dar erau haioase să te joci cu ele. Se numeau Space flowers parcă. Și se tranformau în diverse forme. Dar nu știu ce succes aveau. 
În schimb la taraba de cuțite era mereu coadă și se tot cumpărau. Mai ales că erau multe produse faine și unele chiar la prețuri foarte bune. 
Clopoței de alungat duhurile rele.
Sau clopote mai mari precum cele purtate de kukerii din Pernik. 
Muzică din Rodopi se auzea pe stradă..
Chiar în centrul orașului.
Galeria de artă.
Artificiile din timpul paradei.
Unul din multele magazinuțe pentru femei. E cam periculos pe acolo, nu-i așa? chiar și eu am reușit să las o sumă considerabilă în astfel de magazinașe cu produse Rose of Bulgaria, deși eu prefer săpunurile și cremele cu extract de lavandă.