Thursday, August 09, 2012

Nuntile din Galicnik Macedonia Balcani

În vestul Republicii Macedonia, chiar în mijlocul parcului național Mavrovo se află localitatea Galicnik, cunoscută în special pentru arhitectura ei. Din păcate astăzi nu mai este satul cu 700 de case de odinioară, dar în fiecare an timpul este dat înapoi în satul Galicnik, unde un ritual tradiţional de nuntă învie obiceiurile din trecut. În ziua de Sf. Petru, mii de oameni născuţi în Galicnik şi descendenţi ai familiilor locale vin să îşi amintească de un mod de viaţă preţuit cândva aici.


În perioada sa de glorie, în acest sat aveau loc cam 30 de nunţi în fiecare an de ziua Sfântului Petru. Şi totuşi în iulie, mai exact în primul sfârșit de săptămână de după prăznuirea Sfântului Petru, se aud din nou tobele și se scot din cufere costumele populare moștenite de la strămoși. Multe dintre ritualuri pe care le puteți vedea aici sunt comune popoarelor din Balcani, dar  aici este vorba de o nuntă colectivă, care se desfășoară în jurul dății de 12 iulie în fiecare an, fiind un amestec de ritualuri creştine şi păgâne, împletite frumos într-un adevărat festival acum. 

Tradiția spune că de Sfântul Petru se culeg primele mere. În dicționarul de mitologie macedoneană a lui Tanas Vrazninovski este evidențiat că mărul ocupă un loc special în timpul ritualului nunții, nu numai în regiunea Galicnicului, dar în intreaga Macedonie. Mirii iși oferă reciproc mere, acesta fiind un simbol al iubirii. Este și un simbol al fertilității, de aceea atât mireasa cât și mirele mănâncă mere în timpul nunții pentru a avea copii.

În mod tradiţional ritualul de nuntă începe sâmbătă la apus. Mirele decorează un steag cu flori, pe care îl atârnă în partea dreaptă a casei familiei sale şi se trage cu pușca. De aici pleacă spre sat, unde sunt întâmpinați de către mire și cavalerii de onoare, care de obicei sunt frații acestuia. Ei oferă rachiu muzicanților și celor din curte, în timp ce mama mirelui, care are un pocal în mână oferă rudelor  pâine de casă, apoi începând aşa-numitul dans al soacrei (Svekrvino oro). Faptul că mama mirelui conduce hora este o dovadă că femeia este considerată a fi purtatoarea tradițiilor familiei, care duce o viață extrem de grea, trebuind să țină și locul soților plecați. Prin acest dans ea predă responsabilitatea mai departe tinerei mirese. 

Apoi se joacă cel mai lung și dificil dans din Macedonia, care este denumit chiar "teșkoto oro" (hora grea) și care se dansează în vârfurile degetelor, dând impresia că în orice moment se vor distanța de pământ, fiind un ritual în care spiritul pare că se separa de corp. 

Cavalerul de onoare şi rudele mirelui merg apoi cu torţe aprinse la casa miresei să o pețească. Lor li se alatură cei care vor participa la nuntă a doua zi. Torţele simbolizează alungarea demonilor care ar putea urmări tânăra pereche. Acestea luminează calea către trei fântâni, unde viitoarea mireasă înfăptuiește un ritual simbolic numit odenje na voda, unde însoțită de toată familia mirelui  umple ulcioara și bea apă pentru ultima dată ca femeie necăsătorită. Rudele și prietenii mirelui o conduc pe mireasă în casa părintească apoi, unde este așteptată de prietenii care dansează hora în fața ferestrei ei, după care mutându-se la casa mirelui unde continuă dansul și voia bună.

Duminică dimineața, încă din zori are loc ceea ce se numește kanenje na mrtvite - mirele împreună cu rudele cele mai apropiate merge la cimitir pentru a aduce un omagiu celor morți și pentru a le cere permisiunea să se însoare. La cimitir este însoțit de orchestră care de data aceasta cântă ceva mai trist. Apoi mirele pornește spre casa nasului pentru a-l invita la nuntă. Urmează apoi obiceiul bricenje na zetot, când mirele este bărbierit ți tuns, ilustrând transformarea sa din băiat în bărbat. În părul său proaspat tuns se pune o monedă, reprezentând bogăţie şi urmaşi. În acest răstimp nuntașii cântă : ia-ți rămas bun de la mama și de la tata și îndreaptă-te spre mireasa ta. 

Mirele împreună cu nașul și fratele său, înaintează călare spre casa miresei fiind urmați de nuntași. Îmbrăcată în costumul popular tradiţional din Galicnick, cu aur şi argint( unul dintre cele mai frumoase şi bogate costume din MK) mireasa întâmpină mirele pe balconul casei sale. "Prin acest inel te privesc, primeşte-mă în inima ta," spune ea, privind prin inel. Părinții ei oferă cufărul cu zestre mirelui.

Mireasa se îndreaptă pe cal către casa viitorului soţ, unde este întâmpinată de soacra ei cu pâine de casă. Apoi trebuie să o înconjoare pe soacra ei de trei ori, atingând pâinea, ca semn că va fi supusă. Cu toții pornesc spre biserică, după ceremonia religioasă, mireasa este dusă din nou la fântână să umple ulciorul, de data aceasta în calitate de femeie mărită. Apoi se întorc la casa mirelui, unde îi aşteaptă un ospăţ. În capătul mesei, tradițional stă nașul care rostește o urare pentru tinerii căsătoriți. Prin dansuri populare, printre care și "dansul miresei" (Nevestinsko oro), perechea sărbătoreşte începutul vieţii de cuplu căsătorit. 

Fetele așteptându-și rândul
pregătirea miresei
costum trandițional de nuntă în Galicnik
ducerea miresei la biserică
dansând în mijlocul satului
cavalerii ce vin după mireasă
pețirea miresei sâmbătă seara
uitați ce panoramă incredibilă!
bărbieritul mirelui
Sursă poze - Deviantart și REUTERS/AP/FoNet/AFP

Wednesday, August 08, 2012

Monumentul Shipka Bulgaria

Anul acesta am ajuns din nou la Shipka, de data asta cu fetele. Și uite așa ele m-au convins să-mi înving din nou lenea și să urc sutele de trepte până în vârf. Prima urcare a fost în 2008 prin mai. A doua urcare către monument a avut loc tot pe căldură! Era început de iunie, dar arșița se făcea simțită. Și cum umbra nu era peste tot, ne-am chinuit ceva până sus, mai ales că nici apa noastră rece, nu mai era la fel de congelată ca atunci când plecase de la hotel în urmă cu vreo oră și ceva. 

Pe vremuri drumul acesta prin trecătoarea Shipka era destul de circulat, fiind drumul de tiruri. Acum tirurile merg pe alt drum mai lin, acesta fiind închis pe timp de iarnă datorită curbelor strânse și periculoase. Dar acum vara este o plăcere, mai ales că de când tirurile merg pe un alt drum paralel, pe aici e o adevărată plăcere să conduci. 

La un moment dat sincer chiar aveam impresia că nu se mai termină scările acelea și nu știu cum că niciodată nu ajung pe aici decât într-o zi cu mult soare. Trebuie musai să fac o expediție și de toamnă - iarnă măcar să mă pot bucura în voie de urcare. Ps. pentru cei cu adevărați leneși, se poate ajunge până sus la monument cu mașina. Noi am zis că nu era cazul să forțăm mașinuța, mai ales că noi eram încă vesele și în putere. 

Așa că râzând și glumind timpul a trecut și am ajuns sus, unde am început să ne despărțim, fiecare fugind după un anumit peisaj, numai bun de luat acasă. 
Am început prin a ne poza cu figurile unor soldați ce au luptat acolo pentru eliberarea Bulgariei. 
Apoi cu leul, care este simbolul Bulgariei, plus că lev (moneda națională) tot de la cuvântul leu vine. Deci și noi și ei avem tot lei, doar că le spunem diferit. Trebuia să existe și o diferență!
Odată ajunse pe platou, nu însemna că eram la final de drum. Ca de obicei acolo ne aștepta un nou set de scări numai bun de urcat. Vă spun eu că asta e ceva obsesie bulgărească! Și pe aici după cum se vede, nici nu prea aveam pomi la umbra cărora să ne ascundem. Așa că am făcut o față serioasă și am început să mărșăluim către leul de pe monument.
și încă puțin...
tadam! am ajuns! Acum soarele putea să ne prăjească și mai bine. 2 fete au ales să meargă sus în turn, eu când am auzit din nou că mă așteaptă un set de scări interminabile am zis no thank you și m-am dus mândră să escaladez niște stânci din zare. Păreau mult mai dornice de musafiri. 
Amintiri din luptă. 
Drumul pe care se poate ajunge cu mașina. În zare se vede masivul Stara Planina și valea spre care ne îndreptam noi, unde se află orașul Gabrovo, muzeul Etara și superbul sat etnografic Bojentsi.
Scări împodobite cu floricele.
Dealul spre care am fugit eu de scări. Mai ales că și stâncile astea promiteau o panoramă superbă a văii trandafirilor. Păcat că vizibilitatea era oarecum redusă, cel puțin în cazul pozelor. 
Roxana a pornit și ea mândră alături de mine în expediție. 
Celelalte două fete erau deja sus în turn și ne făceau cu mânuța. 
Dar noi am continuat să mergem spre mica cruce din vârful bolovanilor. 
Aici am avut ocazia să stăm la povești cu un Australian. El se căsătorise cu o ucrainiancă și în fiecare vară, dacă tot băteau atâta drum până în Europa făceau și o excursie mai lungă pe undeva. Se pare că anul acesta Bulgaria fusese țara de pe loz. Nenea urma să treacă și prin București, din păcate nu staționa. Am povestit cu el despre ce făcuse și văzuse până atunci, apoi l-am rugat să ne facă o poză și am început să mergem spre monument, mai ales că se făcea târziu și mai aveam lucruri pe listă. Nu doream să ne întoarcem prea repede acasă!
Munții Balcani - la început de iunie
căutând gâze numai bune de pozat
un început timid de creastă montană
Le chemăm pe fete jos și ne pregătim de coborâre
O ultimă privire în zare
și către dreapta, unde se afla și Buzdludzhea.
Acum deja la coborâre era o adevărată plăcere. Chiar dacă apa era caldă, dar măcar nu mai răsuflam din greu. Și umbra ne ajuta și ea cum putea. Plus că băncuțele erau și ele bune din când în când. 
La coborâre ba chiar am prins și o oarecare adiere de vânt. În total, urcare + vizitare + întoarecere la mașină a durat vreo oră și ceva în condițiile în care ne-am permis să ne lălăim. Așadar nu ezitați să opriți pe aici dacă aveți măcar o oră disponibilă!

Tuesday, August 07, 2012

Satul Enina Kazanlak Bulgaria

Când amînceput să vă povestesc despre excursia mea în Valea Trandafirilor vă spuneam că nu am stat chiar în Kazanlâk ci la vreo 4 km în micul sătuc Enina, la Hotelul Păstârvata aflat chiar în fundul satului lângă o pădure liniștită. Am și câteva poze din micul sătuc Enina, despre care vreau să vă povestesc puțin. E o mică oază de liniște cu un număr mic de locuitori permanenți. De la drum se ajunge ușor în sat, mai ales dacă vii dinspre Kazanlâk atunci treci chiar pe lângă niște câmpuri de trandafiri. 

De ce am ales locația asta? Pentru că în oraș pensiunile erau pline și mai scumpe, așa că m-am orientat către ceva mai îndepărtat și la un preț ok. Și în mod uimitor am văzut că în sat mai erau vreo 3 hoteluri, dintre care unul având și o superbă mehana bulgărească. Noi din păcate nu am avut timp (și puterea necesară) să testăm mâncarea de acolo dar grădina localului ne-a făcut să ne îndrăgostim pe loc! 
Turnul cu ceas din centrul orașului. Mi-a plăcut mult că până și într-un mic orășel am putut să găsim lucruri frumoase. Mai ales că turnul părea destul de nou construit. 
Așa arăta intrarea în sătuc. O mică statuie care să ne întâmpine!
 
O femeie și niște mielușei. Tare pașnic, nu-i așa?
Micul părculeț de trandafiri din fața primăriei.
Close up al trandafirilor. Mirosea tare frumos pe acolo!
Primăria din Enina
Turnul cu ceas
Mereu mi-a plăcut stilul acesta de construcție în piatră. 
Vedere a satului de pe dealuri. 

Wednesday, August 01, 2012

Festivalul Folcloric Sofia - Show Grecia

Vă spuneam la un moment dat acum o săptămână și ceva că în Sofia are loc Festivalul Folcloric Internațional, un show ce se pare că se desfășoară în fiecare an în fața NDK-ului. Anul acesta au fost ceva țări participante. Totul a durat 5 zile, mai ceva ca în basme! Din păcate eu am ajuns acolo doar în ziua 2 și ziua 5. Și una din grupele care m-a impresionat în mod deosebit a fost Grecia. Îi remarcasem încă de cum ajunsesem în zona NDK. Erau frumoși îmbrpcați în straie grecești, și chicoteau cuminți pe niște băncuțe din dreapta scenei. Își așteptau momentul de glorie, mai ales că prin Sofia sunt și destui greci care să-i susțină.

În acest prim clip se poate vedea cum a început concret spectacolul. Din păcate nu am reținut concret din ce provincie erau dansatorii, dar pe mine muzica și ritmul m-a dus cu gândul la a lor Macedonie. E posibil să greșesc, dar ei au fost faini și au reușit să ridice lumea de pe scaune, mai ales că au intrat în scenă imediat după o horă bulgărească!

Acesta este doar unul din multele festivaluri folclorice din Bulgaria, dacă vă pasionează așa ceva. Mie mi se pare fain că doar în 2 ore pot să descoper mai mult culturi și eventual să învăț noi lucruri (probabil și dansuri dacă aș avea mai mult talent). 

Puțină acrobație nu strică, nu-i așa? Aici grecii ne-au demonstrat cât de buni sunt în a face o piramidă și a dansa așa. Apoi ritumul a devenit și mai vesel, parcă numai bun de spart o farfurie, nu? Sau așa aveam eu chef după o lungă zi la birou. 

Și desigur partea a 3-a a spectacolului Greciei, momentul în care femeile au intrat în acțiune și au reușit să acapareze scena. Și după aplauzele de la final, eu cred că au reușit.
 
La urmă grecii și-au schimbat straiele și au început să joace ca în Zorba încât îți venea să te prinzi și tu la dans. Prin spatele meu am văzut că se formaseră niște grupuri vesele. Și din ce am văzut imitau bine. Așa că pot spune că grecii au fost de un real succes pe scena din Sofia.