Dia's Blog - Dianora.ro

Cum tot am fost foarte fascinaţi de turn, am hotărât să şi urcăm ca să ne satisfacem dorinţa de a vedea oraşul de sus şi de a-l poza. Preţul pentru a urca era destul de ok, doar că noi am avut parte de reducere. Preţul întreg dacă nu mă înşel este de 8 lei. Şi aveţi grija la făcutul de poze prin interior. Am văzut că sunt destul de "crizaţi" în privinţa asta. Cel puţin asta e impresia pe care doresc să o lase. E doar puţin cam greu să ajungi sus în zilele mai aglomerate. Pe alocuri scările sunt destul de înguste şi se circulă doar pe un sens. Aşa că este necesară şi puţină răbdare, dar oricum aveţi din fericire la ce căsca ochii cât timp aşteptaţi. Panorama de sus era incredibilă! Puteam să stăm acolo ore în şir.. păcat că aveam trenul în curând şi trebuia să plecăm. Dar important este că am avut parte de vreme bună. Roma pare cam aproape nu? Oricum foarte faină ideea cu plăcuţele astea. A fost distractiv să mergem să vedem care sunt oraşele ce le poţi găsi sus în turn. Şi de...

Prima imagine cu Turnul cu ceas. Deşi văzusem nenumărate poze pe internet, tot am rămas copleşită de cât de impunător poate să fie. Te duce cu gândul la alte oraşe superbe, precum Praga. Turnul asta m-a făcut instant să mă gândesc la capitala Cehiei. Şi mi-a părut bine că avem şi noi ceva cât de cât comparabil cu acel oraş. Da, ştiu că se mai pot îndrepta multe.. dar în momentul de faţa, Sighişoara este cel mai apropiat loc care să semene cu Praga pe care îl avem. Şi sper să se profite de el! Turnul cu ceas a fost construit pentru a proteja poarta principală a oraşului şi pentru a găzdui Sfatul. Dublul său rol ne arată importanţa lui pentru locuitorii oraşului medieval. Deşi impunator, turnul poate fi totuşi festiv dar poate ţine locul unei visterii perfecte, pentru a păstra bunuri de valoare şi acte importante. Construcţia are la baza o prismă dreptunghiulară,care prezintă cinci nivele, ce însumează împreuna cu balconul şi acoperişul piramidal 64 m. Forma generală a acoperişului poart...

Filmare realizată în mai 2010. Nişte argaţi tare simpatici. A fost foarte frumos să vedem că avem şi noi aşa ceva deşi ca orice cârcotaş, tot voi vocifera că din păcate ei vorbeau şi prezentau doar în română, cel puţin în minutele cât am stat noi după ei. Chestia este că eram înconjuraţi de destul de mulţi turişti străini, care se uitau şi pozau şi apoi zâmbeau puţin când vedeau că noi ne amuzam copios. Ar fi superb dacă s-ar face asta şi în engleză şi germană. Ar fi o reclamă superbă. Lucrurile de genul asta chiar prind la public! Era distractiv cum după aproape fiecare chestie spuneau un "Photo free" care încânta turiştii care apoi făceau un fel de şir indian şi mergeau pe rând câte unul să se pozeze. Ai fi zis că primiseră indicaţii despre cum să facă pozele în mod civilizat. Dragii de ei încercau să te poarte puţin în oraşul medieval. Nu ştiu cât au reuşit dar în mod sigur au amuzat poporul prezent acolo. Sunt curioasă dacă şi-au făcut singuri textele. Iar celebrele lor f...

Asta este una din panoramele ce ne-au întâmpinat odată ajunşi sus la ceea ce în mintea mea semăna cu o faleză de la malul mării. Efectul era la fel de ameţitor. Vedeai la picioare cum ti se întindea un oraş superb şi dealuri verzi.. ce te copleşeau prin frumuseţea lor. Aspectul de vechi şi balustrada contribuiau la acest lucru. Dezavantajul era că nu puteai să faci baie în această mare verde, dar puteai colinda pe dealuri şi peste tot cu privirea de acolo. Era unul din locurile bune de pozat. Tind să cred că în luna mai totul arată mai frumos. În general în mai îmi plăcea la nebunie să merg la Muzeul Satului, dar acum am descoperit o Sighişoara foarte verde. Nu-i aşa că vă vine să mergeţi pe deal, să pozaţi sau să alergaţi puţin? Panorama de acolo este şi mai uimitoare. Scările şi intrarea într-un "picior" al turnului cu ceas, unde surpriză! se află încă un magazinaş cu suveniruri printre care şi tricouri ce din păcate nu ieşeau în evidenţă. Înţeleg că se merge pe ideea de ...

Aceasta este prima casă pozată, imediat ce am plecat către oraş. Normal că imediat ce ajunsesem am fugit la pensiune să lăsăm bagajele şi alte lucruri ce nu ne erau necesare şi am pornit apoi pe drum în jos către oraş. Eram destul de departe de oraş încât să avem parte de linişte dar destul de aproape încât să nu ne văităm de picioare (ca nişte pensionari) până am fi ajuns în centru. Drumul dura 15-20 minute ( incluzând lălăiala de poze). Asta m-a distrat destul de mult, să văd căruţa asta stând aşa "on hold" şi atât de aproape de centru. Din păcatul este genul de imagine pe care mulţi o atribuie din start României. Partea bună este că măcar nu a staţionat atât de mult acolo. Centruuuu! Ne-am oprit să ne răcorim cu o bere şi să înfulecăm ceva rapid şi apoi am înaintat încetişor către scările ce urcau la cetate. Pe drum ne-am oprit şi la un magazin de chinezării şi dinastea.. doar eram copilaşi. Şi am cumpărat nişte prostiuţe, printre care şi maimuţoiul din imagine pe care l...