Thursday, August 22, 2013

Spre Centrul Vechi Varsovia Polonia

Anul trecut începusem eu să vă povestesc ce frumos a fost in Polonia, dar din păcate nu mi-am dus misiunea până la capăt. V-am arătat doar pe unde ne-am plimbat în primele câteva ore și am pus pauză fix când pozele deveneau mai interesante, adică atunci când intram în partea veche a orașului. Lăsând în spate frumoasele grădini (Ogrod Saski) și monumentul soldatului necunoscut intrăm pe strada centrala a centrului vechi numită Krakowskie Przedmieście, chiar în dreptul luxosului hotel Bristol.
Intrarea la Potocki Palace. Vis a vis de Palatul Prezidențial.
Krakowskie Przedmieście sau Suburbia Cracoviei cum s-ar traduce numele este cea mai celebră stradă din Varșovia și de asemenea constituie partea nordică a drumul Regal din Varșovia, drum care leagă Centrul Vechi de Palatul prezidențial, de Universitatea din Varșovia. În prelungirea ei, ruta regală se continuă pe strada Nowy Świat (strada lumea nouă), un fel de Dorobanți la noi din ce mi-am dat seama uitându-ma la pretuile din meniu. 
Krakowskie Przedmieście a fost marcată în secolul 15 pe post de rută pentru comercianți, fiind una dintre cele mai vechi străzi ale capitalei. Mi-a plăcut să văd câtă atenție pentru detalii au polonezii, fiindcă pe strada asta totul era pus la locul lui și foarte curat.
Liniștea de joi dimineața.
Înaintând spre centrul vechi eram din ce în ce mai fascinați de peisaj, de clădirile vechi și de tufele de floricele ce răsăreau la fiecare colț de stradă.
Kościół Karmelitów sau Biserica Carmelita, este o biserică romano catolică cu o fațadă în stil baroc. Biserica datează din anul 1681.
După cum vă spuneam, florile erau la ele acasă. La final se septembrie.
Nu am prea înșeles dacă ei aveau restricție de a circula cu mașina prin centrul vechi, dar în cele 4 zile de plimbări, am văzut un trafic scăzut pe acolo spre marea noastră fericire. Autobuzele și taxiurile ce goneau prin centru, în rest doar bicicliști.
Și pe aici am avut parte de străduțe în pantă pe alocuri, mai ales dacă ne abăteam puțin de la strada centrală în căutare de bărulețe/restaurante mai interesante.
În prima zi din păcate nu am prea avut parte de soare.
Pierogi - mâncarea poloneză cu cel mai bun marketing. De ce spun asta? Pentru că era un cuvânt pe care îl tot vedeai peste tot ajungând în cele din urmă să zici ok, hai să vedem ce anume este și asta. Pe noi ne-a convins foarte repede să intra într-un restaurant tradițional cu Pierogi să vedem ce gust au. Pentru cei care nu au idee, sunt un fel de colțunași cu diverse umpluturi.
Asta da balconaș!
Clădiri superbe în centru. Și bărulețe unul mai frumos ca altul.
Că tot vă spuneam de autobuze.
Am aflat secretul străzilor frumoase și curate.
În turnul din stânga se poate admira centrul Varşoviei de sus. Se vede fain si taxa este mică, doar că până sus se urcă pe scări, sau cu liftul - dar pentru lift se plăteşte altă taxă. Se taxează lenea de a urca nişte trepte. 
Pare greu de crezut că în urmă cu nişte ani buni, în urma războiului multe din clădiri erau la pământ. Dacă nu ştiaţi, în August 1944 trupele naziste au distrus centrul vechi al oraşului în proporţie de 85%.
După terminarea războiului a urmat o campanie de reconstrucţie a centrului vechi, campanie ce a durat 5 ani şi ce a fost iniţiată şi dusă la bun sfârşit de locuitorii Varşoviei. Naziştii au dorit să distrugă o parte importantă din cultura şi istoria oraşului, din fericire polonezii nu s-au lăsat doborâţi. 
Prima dată când chiar am asimilat ceea ce s-a petrecut în Varşovia în 1943 şi 1944 a fost în timpul vizionării filmului Pianistul al lui Polanski. Povestea Varşoviei nu reuşise să mă impresioneze aşa de tare.
E impresionant să vezi pozele Înainte şi după, adică Varşovia distrusă şi ceea ce poţi admira astăzi. Partea amuzantă este faptul că centrul vechi, este mai nou decât aşa numitul centru nou. 
Plimbare cu trenuleţul, anyone? 
Castelul Roial, fosta reședință a monarhilor polonezi. 
Piața centrală din imagine am înțeles că s-ar numi piața Castelului. 
În Varșovia există clădiri reprezentative pentru aproape orice stil și perioadă arhitecturală din Europa. Orașul are câteva exemple arhitecturale foarte frumoase din perioadele gotică, renascentistă, baroc și neoclasică, toate poziționate relativ aproape de centrul orașului.
Odată ajunși aici au început să răsară de peste tot și mai multe clădiri faine și străduțe micuțe pe care să te poți pierde explorând. Toți prietenii mei polonezi îmi spuseseră că Varșovia nu e așa frumoasă, și că perla lor este Cracovia. Așa că nu avusesem așteptări prea mari. 
Dintr-a doua parte a secolului al XVIII-lea, stema Varșoviei a fost o sirenă cu sabie și scut în mâini, reprezentând creatura care în legendă a condus un prinț la acest loc, cerându-i să fondeze orașul. Mottoul orașului este "Contemnit procellas" ("Învinge furtuniile").

Se pare că prin mai toate capitalele din Europa Centrală există obiceiul de a plimba turiştii cu trasura. Din păcate cei de aici nu ştiu cât succes aveau. Cât ne-am învârtit noi în zonă nu am văzut să se plimbe prea mulţi. Probabil şi tarifele erau pe măsură. 
Curtea interioară a palatului roial. Nimic deosebit. 
Numele Varșoviei în limba poloneză este Warszawa și înseamnă “aparținând lui Warsz”, Warsz fiind forma prescurtată a unui nume masculin de origine slavă Warcisław. Etimologia populară atribuie numele orașului unui pescar pe nume Wars și soției sale Sawa. Potrivit legendei, Sawa era o sirenă, ce locuia în râul Vistula, de care Wars s-a îndăgostit .
Chiar în piaţa centrală aveau şi ei nişte localuri foarte fancy. Ne-am uitat pe meniul expus afară şi nu ştiam apoi cum să dispărem din zonă. Din fericire, pe străduţele adiacente e plin de localuri ok, cu preţuri ca în Bucureşti sau chiar mai mici. 
Un superb Timelapse cu Varșovia - via Youtube. 
Încă o privire spre piaţa castelului. 
Am surprins şi nişte mirese ce se pozau prin oraş. 

Sunday, July 21, 2013

Casa lui Hristo Botev Kalofer

Vara trecută pe la mijlocul lui iulie am fugit un weekend din Sofia. Am vizitat orasele Kalofer si Karlovo. Ambele orasele revolutionare, unde s-au nascut mari personalitati ale istoriei Bulgariei, Hristo Botev in Kalofer si Vasil Levski (Apostolul) in Karlovo.  După ce învățasem despre Botev în facultate, normal că am vrut să îi vizitez orășelul, mai ales că ultimii ani de viață el îi petrecuse în România, mai precis la Brăila printre alți bulgari fugari. 

Casa și muzeul se află într-un părculeț verde și îngrijit numit *Grădina lui Botev*. 
Lângă mica căsuță acum se află un muzeu. Aceasta este intrarea în sala de expoziție. Taxa de vizitare este de 1 leva pentru studenți și 3 leva pentru adulti.
Muzeul este construit chiar lângă ultima casă a familiei Botev. Complexul este situat foarte aproape de centrul orașului, în centrul parcului *Grădina lui Botev*. Din păcate nu sunt indicatoare către parc dar oricine vă poate îndruma către locație. În părculeț găsiți casa memorială a lui Botev, o sală de expoziție, bustul lui Botev și o statuie cu Ivanka Boteva, mama autorului.
Foarte important este faptul că Botev ținea enorm la casa aceasta, deși nu este casa în care s-a născut, ci doar casa în care și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Asta este casa în care s-a întors după ce și-a finalizat studiile la Odessa.
În această casă și-a citit prima opera publicată, mai precis este vorba de povestea *Maica mea* ce a apărut în ziarul *Gaida* al lui Slaveikov. Din păcate casa a fost distrusă în timpul războiului Ruso-Turc din 1877. Dar din fericire oamenii din Kalofer nu erau pregătiți să renunțe la moștenirea lor culturală așa ușor așa că au pus umărul la treabă și au reconstruit casa memorială. Casa a fost deschisă publicului pe post de muzeu la data de 2 iunie 1944.
Mica căsuță a lui Botev.
Interiorul bucătăriei.
Casa privită dinspre muzeu. Pe cât de cald era afară în acel weekend, pe atît de plăcut a fost să zăbovesc în casa răcoroasă a lui Hristo Botev.
La expoziție puteți vedea poze din viața lui Botev, obiecte ce au aparținut poetului precum ceasul său de buzunar sau diverse accesorii de pe biroul său. Puteți admira și presa unde Botev a printat unele exemplare din ziarul său *Zname* (Steagul).
Frumos este că la expoziție puteți vedea și o macheta a vaporului Radetzki pe care a călătorit Botev în drumul lui spre Bulgaria. 
Interiorul casei - bucătăria
Cealaltă parte a bucătăriei, locul unde femeile stăteau și torceau. 
Camera de zi a lui Botev, de unde a scris poezii.
Camera de zi - 2
Un fel de sufragerie a acelor vremuri.