I'VE GOT A CRUSH ON THE WORLD AND I WANT TO BLOG ABOUT IT. THE BEST STORIES ARE USUALLY FOUND BETWEEN THE PAGES OF A PASSPORT.
La vreo 15 km (poate mai puţin) de graniţă se află şi micul sătuc de la Krapeţ. Auzisem de mai mulţi care mergeau aici la plajă sau în camping-cazare în pensiuni. Am auzit păreri bune şi păreri proaste şi am dorit să văd şi cu ochii mei cum este.
De menţionat că adevărata plajă a sătucului nu este cea la care ajungeţi de pe strada principală. Acel golfuleţ este folosit mai mult de către pescari. Aşa că nu vă lăsaţi înşelaţi de peisaj. Plaja cealaltă se face undeva în partea stângă, imediat după Piaţa Mare a satului.
De precizat că acolo campingul este clar interzis! Şi amenzile încep de la 100 de leva aşa că nu riscaţi aiurea. Oricum, chiar lângă plajă se află un mare camping. Din păcate nu ştiu tarifele.
Mare mi-a fost uimirea când am văzut cât de plină era plaja. Şi din ce am văzut în "parcare" erau şi destui români prin zonă.
Din fericire am văzut şi ceva biciclişti în zonă.
Chiar şi aşa plaja era foarte curată! Era clar că era o plajă destul de vizitată, dar chiar şi aşa, fără gunoi şi fără alge. Chiar mi-a plăcut mult.
Doar că era puţin cam aglomerat pe gustul meu. Poate şi fiindcă era duminică, dar se pare că devine la fel de aglomerat ca în Vamă.
Oricum este frumos că încă nu a fost invadată zona de terase şi fel de fel de baruri pe plajă. Dar să nu uităm şi de şezlong!
Dacă sunteţi interesaţi, puteţi să găsiţi cazare foarte uşor chiar pe strada principală. Am văzut multe case frumoase ce se pot închiria.
Ba chiar există şi 2-3 hoteluri cu piscină în cazul în care marea devine prea rece (deşi nu a fost cazul vara asta).
E tare frumos noaptea la mare, mai ales că e deja linişte şi poţi poza în voie, fără a te ferii mereu de cei care intră involuntar în cadru. Uneori, la pozele cu expuneri mari, e chiar mai interesant când trece o siluetă prin zonă.
O plajă liniştită
Pregătindu-ne sufleteşte să înfruntăm ţânţarii ce vor urma. De obicei dupa 8 seara şi până pe la 10 când vântul începe să bată dinspre mare, Autanul este prietenul nostru cel mai bun, deşi din păcate de multe ori nici el nu este foarte eficient.
O mare liniştită şi caldă. Chiar şi la 12 noaptea, este uimitor de caldă încât puteai face baie fără probleme.
Apa nu a mai fost de câţiva ani atât de caldă, având peste 25 de grade ziua. Te simţeai ca într-un lac, doar că puţin mai agitat.
Din păcate temperaturile ridicate ale apei nu au fost bune pentru toţi. Pescarii ce locuiesc în zonă şi veneau la pescuit, nu au prea mai avut ce anul asta. De aceea au mai venit doar din când în când, pentru că în mare nu se mai găsesc aşa multe scoici.
Admirând panorama
Păcat doar că nu se poate sări de pe cazemată în mare. Ar fi fost mai interesant. Dar e posibil ca în câţiva ani să se întâmple asta, pentru că plaja este mâncată puţin câte puţin în fiecare an.
Liberty parade!
Lună plină pe litoralul bulgăresc. Ultima noastră seară cu cortul pe plaja noastră de la Ezerets. Acum trebuie căutat un nou loc de campare.
Farul din Şabla, un mic orăşel de pe coasta Mării Negre. Un oraş destul de sărăcuţ, dar totuşi având bucăţelele lui de frumuseţe.
O plajă ce este destul de liniştită şi goală de obicei şi o mare caldă şi curată care te invită la o bălăceală. Da, este o plajă cu nisip, doar la mal având câteva pietricele.
Cam aşa arată seara. Doar ziua ce mai poţi vedea umbreluţe din când în când, deşi se pare că devine o zonă populară pentru cei care doresc ceva mai liniştit.
Cazemata care din păcate este înghiţită de nisipul de acolo în fiecare an. Plus că nici valurile nu sunt prea drăgăstoase cu ea.
Ce poate să fie mai frumos decât să dormi în natură, cu marea pe post de fundal sonor? Până şi muşcăturile ţânţarilor pot fi ignorate.
Multe bărci prin zonă şi mulţi pescari. De multe ori îi vezi cum apar după 5 dimineaţa, încetişor şi se chinuie să ducă bărcile către apă fără să trezească somnoroşii ce au invadat plaja.
Plaja! Curată, având tomberoane şi Eco toilet! În mijlocul pustietăţii. O mare bulină albă pentru asta.
Un cer plin de norişori pufoşi.
Care ne ameninţau cu o furtună, din fericire pentru noi, am avut destul timp ca să ieşim din zonă fără a rămâne în noroi.
Un loc bun unde să te ascunzi de soarele de la prânz.
Plaja bulgărească între Durankulak şi Şabla, vara 2009.
Vă povesteam anul trecut la un moment dat că plec în Bulgaria la seminarul de limbă şi cultură Bulgară. Ceva destul de straniu pentru mulţi dintre noi, nu? Ei bine, am avut parte de 3 săptămâni superbe şi am cunoscut oameni extraordinari ce mi-au devenit prieteni buni. Dar vreau să vă arat altceva acum. Călătoritul a însemnat mereu şi o experienţă culinară nouă. Sunt convinsă că aţi gustat ceva specific fiecărei ţări.
Ei bine, acolo, şi noi am avut o astfel de seară în care fiecare ţară a gătit ceva reprezentativ şi foarte gustos. A fost o masă întreagă plină de bunătăţi mai ceva ca la un ospăţ. Din păcate nu am apucat să le încerc pe toate, dar am făcut şi o descoperire şocantă. Şi anume că vestitele plăcinte cu cartofi ale bunicii mele sunt un produs foarte cunoscut şi adorat de cei din Bielorusia. Nu mai spun că noi, tările din Balcani cam semănam la mâncare, nu?
Şi.. cum am avut şi o reprezentantă a Statelor Unite, am avut ocazia să vedem şi cum sunt celebrele "peanut butter and jelly sanswiches" care sincer, nu preau mi-au gâdilat papilele gustative. Aşa cum nici ea nu a fost deloc impresionată de mâncarea balcanică în general. Cei mai memorabili au rămas spaniolii care au preparat o sangria hibrid după care toţi încă jinduim.. chiar şi după un an! În rest.. descoperiţi prin poze. Pentru cei care ştiu şi alfabetul chirilic va fi destul de uşor să vadă şi tările participante.
Vechea capitală a bulgarilor este vestită pentru pisicuţele pe care le poţi vedea plimbându-se agale pe străzile micuţe din jurul cetăţii. E frumos că măcar nu reprezintă un pericol. Ca să nu mai vorbesc despre cât de răsfăţate sunt ele de toţi turiştii care trec pe acolo.
Anul trecut am găsit aceşti miculuţi pisoi la intrarea într-un magazinaş de suveniruri. Erau fericiţi că cineva le dăduse de băut şi se luptau pe blidul cu laptic rece. Nu s-au supărat deloc că ne-am jucat cu ei. Mai ales că le-am lăsat şi loc ceva delicios de ros.
Mici şi mieunători, dar şi frumoşi foc! Plus că le plăcea să stea la poze. Şi nu erau deloc deranjaţi de multitudinea de limbi vorbite în jurul lor. Răspundeau şi la bulgară dar şi la engleză. Erau nişte vănători micuţi de "băgare în seamă".
În urmă cu ceva vreme vă prezentasem un articol cu cuvinte folositoare în limba bulgară. Fiindcă tot este acum vară şi mulţi români trec graniţa în fiecare weekend, m-am gândit să continui micul ghid. Aşa că momentan câteva fraze de bază care vă pot ajuta.
Здравей (zdravei) — Hello Здрасти (zdrasti) — Hi Добро утро (dobro utro) —Bună dimineaţa! Добър ден (dobăr den) — Bună ziua! Добър вечер (dobăr vecer) — Bună seara! Лека нощ (leka nosht) — Noapte bună! Довиждане (dovijdane) — La revedere!
Кой си ти? (koi si ti) [informal, masculin] — cine esti? Коя си ти? (kоia si ti) [informal, feminie] — cine esti?
Как се казваш? (kak se kazvaş) – Cum te cheamă?
Кои сте вие? (kоi ste vie) [plural] – Cine sunteţi dumneavoastră?
Как си? (kák si) [informal] — Ce mai faci? Как сте? (kák sté) [formal, forma de plural] – Ce mai faceţi?
Може би (moje bi) - Poate
Какво правиш? (kakvo praviş) [informal] — Ce faci? Cu ce te ocupi? Какво правите? (kakvo pravite) [formal, plural] – Cu ce vă ocupaţi?
Добре съм (dobre săm) — Sunt bine
Всичко [най-]хубаво (vsichko [nai-]hubavo) — Toate cele bune
Благодаря (blagodaryia) [formal and informal] — Mulţumesc
Vă povestisem recent că am ajuns la începutul lunii iulie pe la munte, pe Valea Prahovei. Asta în special datorită celor de la Plimbărici.ro, un forum tare drăguţ de turism. Şi în dimineaţa zilei de sâmbătă.. ne-am trezit, am mâncat şi am pornit la drum către Sinaia. Şi cum drumul din Predeal, unde eram cazaţi ducea către Sinaia trecând prin frumoasa staţiune a anilor mei de liceu, Buşteni, am zis că merge şi o mică filmare. Mai ales că munţii Bucegi se vedeau atât de frumos în acea dimineaţă. Mi s-a făcut dor să mai fac un traseu. Parcă aş mai încerca odată să îmi testez limitele pe Jepi. Oricum, până atunci vă las să vă bucuraţi de scurta filmare ce aduce puţin aer proaspăt. Ps. Era superb să mă trezesc dimineaţa, să ies în balcon şi să văd doar munţi şi peisaje frumoase peste tot.
De curând am găsit o listă pe wikipedia cu 100 de locuri de vizitat în Bulgaria. Aşa că am început să tai cele pe care le văzusem deja. Am văzut că la numărul 48 era trecut oraşul Razgrad şi lângă el "Abritus".
Oricum aveam de gând să patrulăm prin zonă destul de curând, aşa că ne-am uitat puţin pe wikimapia unde este şi într-o sâmbătă am pornit la drum. Am avut parte de vreme superbă, poate puţin prea mult soare (asta era prin iunie când nu ne loviseră încă ploile).
Vizitarea este gratis, sau cel puţin noi nu am văzut pe nimeni care să împartă bilete deşi turişti erau destui. Doar pentru a intra în micul muzeu de acolo se plătea.
Partea proastă este că dacă nimeriţi tot într-o zi toridă, nu aveţi de unde să cumpăraţi ceva de băut. Nu există (încă) niciun chioşculeţ în zonă. Dar în nici 2-3 minute sunteţi în Razgrad.
Vechiul oraş Abritus se află la doar un kilometru de oraşul Razgrad. Este o veche aşezare militară romană, situată în nord-estul Bulgariei. Pe vremuri fusese una dintre cele mai puternice fortăreţe din Moesia Inferioară.
Fortăreaţa a fost stragic construită în secolul 1 după Chr. pentru a îi apăra pe romani de invaziile din nord. A fost construită pe situl vechiului oraş trac.
Până în secolul 6, oraşul a fost înfloritor datorită activităţii militare şi comerţului, aceasta fiind şi explicaţia pentru numeroasele obiecte din argint şi aur recuperate din pământ. S-au găsit 835 de monede de aur, cea mai mare colecţie de acest gen descoperită în Bulgaria.
Fortăreaţa era un loc care adunase multe religii şi culturi. Populaţia era destul de diversificată traci, romani, greci din Asia Minor. Pe lângă Traci, în Abritus au locuit şi diverşi străini cu funcţii importante.
Primele excavaţii în zonă au început în 1887, dar oraşul a fost descoperit abia în 1954, ca apoi abia în 1976 să fie totul la vedere, aşa cum puteţi vedea astăzi.
Oraşul era construit în binecunoscutul stil roman, cu străzi drepte şi mari, clădiri publice construite în centre urbane în jurul forumului (pieţii centrale) şi fiind aprovizionat cu apă prin conducte de clei.
Castelul are 4 porţi de intrare, 35 de turnuri şi 9 armate. Porţiile se află mereu la jumătatea zidurilor, mai puţin cea din est, care a fost puţin mutată datorită terenului mai dificil.
Porţile aveau 2 uşi, una pe interior şi alta în exterior pentru o mai bună protecţie, turnurile aveau câte 3 etaje. În jurul cetăţii s-au găsit patru necropole, aşezate în toate cele 4 direcţii cardinale.
În interiorul lor s-au găsit mai mult obiecte de ceramică şi ceva bijuterii. Pietrele funerare de pe morminte aveau inscripţii în greacă şi latină.
Diverse relicve protejate de soare, ploaie şi vânt. După ele, am găsit la un moment dat nişte mici puiuţi de cătei, foarte adorabili.
vedere de pe un dâmb
Bătălia de la Abritus a avut loc în Moesia Inferioară cândva în luna iulie în anul 251, şi a avut ca „participanţi” pe cei din Imperiul Roman vs. O federaţie a sciţilor.
Erau destul de mulţi maci prin zonă. Tare frumos arătau, aşa frumos crescând pe lângă ruine. Roşu mergea perfect cu albastrul cerului. Mi-a plăcut că totuşi nu au lăsat buruienile să năpădească locul.
La scurt timp după ce a ajuns pe tron Decius, mai precis în anul 249, Moesia a început să fie atacată de triburi de barbari. Au fost două cauze care au condus la acest lucru, prima este reprezentată de sistarea plăţii „tributului” către triburile mai agresive încă de pe vremea predecesorului său iar a doua greseală a fost marcată de migrarea populaţiei, iar vacumuul ce a rămas pe alocuri, a atras ca un magnet diverşi alţi străini.
Sciţii conduşi de Cniva au atacat în zona Abritusului. Nu se ştiu date exacte despre forţele utilizate atunci, dar se ştie că Cniva a separat trupele sale în 3 unităţi, pentru că una din zone era o mlaştină, aşa că nu a fost necesar de o trupă la fiecare intrare. Asta dovedeşte că era un bun strateg şi că avea o vastă cunoaştere a zonei şi a cetăţii.
Manevra sciţilor s-a dovedit execelentă. Au reuşit să-i atragă pe romani în mlaştină, deşi iniţial totul părea că merge bine. Acest imens măcel a reprezentat o pată neagră în istoria Imp. Roman.
Piaţa centrală
Rămăşiţe de coloane şi câţiva maci
Intrare către o altă stradă, sau probabil vreun magazin