I'VE GOT A CRUSH ON THE WORLD AND I WANT TO BLOG ABOUT IT. THE BEST STORIES ARE USUALLY FOUND BETWEEN THE PAGES OF A PASSPORT.
Casa de mai sus e indiciul de care aveți nevoie ca să ajungeți la amfiteatru. Știu că parcă nu era niciun indicator. Oricum locul pe acolo pe deal nu e atât de extins, dar pentru a ajunge mai repede, doar mergeți pe această străduță în jos.
Treceți pe lângă școala vopsită în galben, și dacă este dimineață puteți decide să savurați o lavazza chiar lângă ruinele amfiteatrului.
Amfiteatrul roman este probabil cel mai cunoscut monument antic al Bulgariei. Construit la începutul secolului al II-lea, amfiteatrul este situat între dealul Dzhambaz Tepe şi dealul Taksim Tepe.
El este împărţit în două părţi, având 14 rânduri despărţite de o linie orizontală. Teatrul poate găzdui până la 7.000 de oameni. Amfiteatrul a fost studiat, conservat şi restaurat între anii 1968 şi 1984.
Mai multe evenimente au avut loc la teatrul roman, printre care se află şi Festivalul lui Verdi şi Festivalul Folclorului Internaţional. Odeonul roman, construit între secolele II şi V, a fost restaurat în 2004, acesta fiind al doilea teatru antic din Philipopolis. Iniţial, a fost construit pentru a fi un edificiu al consiliului oraşului, însă ulterior a fost construit ca teatru.
După cum se vede, totul este destul de bine conservat și cu timpul se vor mai face și alte lucrări de restaurare conform celor auzit de la nenea cu biletele.
Iar acustica este de vis! M-am simțit ca în urmă cu mulți ani, în Grecia la teatrul Epidaurus. Desigur că aici totul este la o scară mult mai mică.
Ceva vechiu și ceva viu. O îmbinare frumoasă.
Interesant este că pe sub amfiteatru, trece un tunel, care permite mașinilor să ajungă mai ușor dintr-o parte în alta a dealurilor.
Dar este fain, că sunetul făcut de mașini nu se aude atât de tare. Noi chiar am nimerit pe acolo un grec cu calități vocale destul de ok care a ținut morțis să testeze acustica, și pe cuvântul meu că s-a auzit tare fain! Iar mașinile.. nici nu am știu că sunt acolo.
Și după cum vă spuneam încă de la început, aici era locul perfect pentru o cafea. Mai ales că aveați o panoramă de invidiat! Și deși era foarte central, cafeau era la un preț foarte ok.
Noaptea Plovdivul arată tare fain și interesant. Mai ales văzut de sus de pe dealuri. Unul din cele mai faine puncte de admirat orașul este Dealul Bunardzhika, care este puțin mai departe de centru.
Cum se poate ajunge aici? De la Gara din Plovdiv, se tarversează strada, și imediat după sensul giratoriu țineți drept bulevardul Ruski până ajungeți la parc/deal.
De acolo doar urmați vreuna din poteci (pentru că sunt destule) și o urmați până sus. Majoritatea merg direct la monument, doar că unele pe mai ocolite.
Noi am început în partea cealaltă a parcului urcarea, undeva pe lângă restaurantul *Micul Bunardzik* și de acolo, am mers în zig zag pe fel de fel de poteci mai întortocheate și care ni se păreau nouă că vor scurta drumul.
Din păcate nu toate zonele sunt luminate, așa că recomand să mergeți acolo într-un mic grup. Deși eu nu am văzut persoanaje dubioase (am găsit prin parc doar niște îndrăgostiți ascunzându-se pe ici pe colo) e mai bine să nu riscați.
Orașul arată de vis, nu-i așa? Napărat de mers acolo! Sunt curioasă cât de fain ar arăta totul zilele astea plin de zăpadă. Mai ales pe timp de zi.
Strada principală din centrul orașului Plovdiv se numește Knyaz Alexander Battenberg și începe de lângă Piața centrală și Parcul Țar Simeon și se termină în apropierea podului pietonal (plin de fel de fel de magazine în interior) peste râul Marița.
După cum se poate vedea, clădirile sunt superbe și într-un stil mai ciudat, cel bulgăresc și cu influențe puternice vieneze (în opinia mea).
Faină clădirea nu?
Alte clădiri ca cele cu care poate sunteți familiarizați din orașul Ruse. Bineînțeles că aici sunt mai multe și mai bine îngrijite.
Strada unde nu poți duce lipsă de localuri faine. Am văzut o mulțime de cafenele și terase unde să poți mânca ceva. Așa că nu duceți lipsă de nimic.
Din nou o mică piață. Păcat că era deja toamnă și fântâna nu mai mergea. Cred că ar fi arătat și mai frumos. Dar era frumos pe acolo de stat, erau destule băncuțe unde puteai să citești o carte.
Francezii în Plovdiv.
Și de reținut este că fiind un oraș turcesc puteți găsi kebap din plin. Foarte bine făcut și la un preț bun. Chiar aici pe strada principală, e plin de ele.
Terasele erau destul de goale fiind totuși 10 dimineața într-o sâmbătă, dar seara când ne pregăteam de plecare deja erau neîncăpătoare.
Nu mai este bere!
Alte clădiri superbe în apropierea Stadionului Roman și a pieței Jumayata.
Un fel de fântână mai ciudată și futuristică.
Mi-a plăcut la nebunie faptul că erau foarte multe case superbe și bine întreținute, iar altele ce se pregăteau de o renovare. Așa că e bine că se investesc ceva bani în asta.
Lume puțină, dar strada era curată lună.
Spatele moscheii turcești.
Partea din față, cu intrarea în moschee.
Foarte frumos întreținută, și mi-a plăcut că se putea intra în interior dacă doreai să vezi și să faci poze (no tax!).
Neapărat de vizitat! Și apoi.. porniți pe străduțele micuțe de lângă moschee. O să găsiți locșoare faine, magazinuțe interesate, cofetării cu produse delicioase și chiar și baclava.
După ce am prezentat puțin dealurile și panorama ce se poate vedea pe acolo, era timpul să vă prezint exact și centrul vechi mai pe îndelete. Aici se ajunge foarte ușor urmând strada principală, până la Stadionul Roman și Moscheea Juma. De acolo, doar începeți să urcați către vârful dealului.
Urcând astfel pe Taksim tepe ajungeți aici, lângă biserica Sveta Bogorodița (Sfânta Născătoare). Înăuntru se poate intra fără probleme, mai ales că este o biserică faină și bine păstrată.
Plovdiv este al doilea cel mai mare oraş din Bulgaria, având o populaţie de 381.738 de locuitori.Istoria acestui oraş se întinde pe o perioadă de 6.000 de ani, fiind găsite urme ale unor aşezări din Neolitic, ce datează de prin 4.000 î. Hr. Este centrul administrativ al Provinciei Plovdiv (sudul Bulgariei). Oraşul este un important centru economic, cultural şi educaţional. Cunoscut în Vest sub denumirea grecească (Philippopolis), Plovdiv a fost o aşezare tracă înainte de a deveni un mare oraş roman. În Evul Mediu, şi-a păstrat importanţa regional-strategică. În secolul al XIV-lea a căzut sub stăpânire otomană. În 1878, Plovdiv devine capitala regiunei autonome otomane a Rumeliei de Est; în 1885, a devenit parte din Bulgaria.
Plovdiv este situat în partea sudică a Câmpiei Plovdiv pe cele două maluri ale râului Maritsa. OraÅŸul s-a dezvoltat, ne spune istoria, pe ÅŸapte dealuri sienite, dintre care unele aveau 250 m. Datorită acestor dealuri, Plovdiv este cunoscut ÅŸi sub numele de „OraÅŸul celor ÅŸapte dealuri”.
Arheologii au descoperit obiecte de olărie fină ÅŸi alte obiecte obiÅŸnuite datând din Neolitic, ceea ce dovedeÅŸte că la sfârÅŸitul mileniului al IV-lea î. Hr. exista deja o aÅŸezare în acea regiune. ÃŽn secolul al IV-lea î. Hr., oraÅŸul era centrul comercial (numit panegyreis). ÃŽn anul 342 î. Hr., oraÅŸul a fost cucerit de Filip al II-lea Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare, care l-a redenumit “Φιλιππόπολις”, Philippopolis sau “oraÅŸul lui Filip” în cinstea cuceritorului. Mai târziu, a fost recucerit de traci ÅŸi redenumit în “Pulpudeva”.
Străduțele după cum se vede sunt de vis pentru o plimbare de weekend. Mai ales dacă se arată și soarele! Casele vechi sunt în stilul celor pe care vi le-am arătat în postarea cu Koprivștița.
ÃŽn anul 72 d.Hr., oraÅŸul a fost ocupat de generalul roman Terentius Varo Lukulus ÅŸi a fost încorporat Imperiului Roman, unde a fost redenumit Trimontium (OraÅŸul Celor Trei Dealuri) ÅŸi a servit drept metropolă a Provinciei Tracia. AÅŸezarea ÅŸi-a câştigat titlul de oraÅŸ la sfârÅŸitul secolului 1. Trimontium era o importantă intersecÅ£ie pentru Imperiul Roman ÅŸi a fost numit “Cel mai mare ÅŸi cel mai frumos dintre oraÅŸe” de către retoricul Lucian. ÃŽn acele vremuri, Via Militaris (sau Via Diagonalis), cel mai important drum militar din Balcani, trecea prin oraÅŸul Plovdiv.
În timpul ocupării romane, oraşul a cunoscut o perioadă de înflorire şi de excelenţă culturală. Ruinele spun povestea unui oraş vibrant, un oraş aflat în expansiune cu numeroase clădiri publice, altare, băi publice şi teatre. Oraşul avea un sistem de apă şi canalizare. Oraşul a fost apărat de un zid dublu, ce poate fi încă vizitat de turişti şi în zilele noastre, având în vedere că multe părţi din zid s-au conservat de-a lungul timpului.
Casa lui Georgi Mavridi, cunoscută drept Casa Lamartine, aflându-se pe dealul Djambaz, la ieșirea din centrul vechi, pe strada Kniaz Țeretelev. Ea poartă numele marelui francez deoarece acesta a poposit pe acolo în anul 1833.
Privind dinspre casa Lamartine către centrul vechi și străduța care duce la vechiul amfiteatru. E de vis că pe acolo nu circulă mașini. Nu cred că e interzis, dar m-am bucurat să nu văd urmă de ele.
Casa este una dintre cele mai mari și mai frumoase din vechiul centru al Plovdivului. A fost construită între anii 1829-1830.
Nu mi-a venit să cred ce frumoasă era iarba și cât de verde, mai ales că eram în plină toamnă. Deși soarele care dogorea atunci încerca să contrazică acest lucru.
Un restaurant rusesc. Păcat că nu am văzut ca prin filme niciun gangster prin zonă. Cel puțin atunci în weekend se învârteau pe acolo diverși oameni de afaceri care vorbeau în engleză.
Evul Mediu. Slavii s-au aşezat pe deplin în acea zonă pe la jumătatea secolului al VI-lea şi au schimbat proporţiile etnice ale acelei regiuni. O dată cu înfiinţarea Bulgariei în 681, Philipopolis a devenit o fortăreaţă de graniţă importantă a Imperiului Bizantin. A fost capturat de Khan Krum în 812, dar regiunea a fost incorporată complet Imperiului Bulgar în 834, în timpul regimului lui Khan Malamir.
AÅŸezarea a rămas în mâinile Bulgariei pentru un timp relativ scurt, până a fost recucerit în 855 – 856 de către Imperiul Bizantin. Sub control bizantin, oraÅŸul a devenit centru al ereticilor paulicieni transportaÅ£i de la graniÅ£ele de est ale Imperiului pentru a servi drept coloniÅŸti militari la graniÅ£a europeană cu Bulgaria.
De la Philippopolis, influenÅ£a doctrinelor dualiste s-au răspândit în Bulgaria, formând premisele pentru erezia bogomilismului. Sub Å£arul Simeon cel Mare (893 – 927), oraÅŸul ÅŸi cele mai multe posesiuni bizantine din Balcani au fost cucerite de Imperiul Bulgar. OraÅŸul a rămas în mâini bulgare sub stăpânirea fiului lui Simeon, Petru I (927 – 969).
Zidurile orașului păstrate încă intacte și o străduță frumos pietruită care duce către Muzeul de Etnografie și Muzeul de Istorie.
În 1364, turcii otomani aflaţi la comanda lui Paşa Lala Shakhin au ocupat Plovdiv. Turcii au numit oraşul Filibe. A fost capitala Rumeliei până în 1382, când otomanii au capturat Sofia, care a devenit capitala provinciei. Numele Plovdiv a apărut tot prin acea perioadă şi provine de la numele trac al oraşului (Pulpudeva, o presupusă traducere a Philippopolis).
Balconul acesta mi-a plăcut la nebunie, mai ales că îmi imaginez ce panoramă superbă către ziduri și clădirile importante din zonă pot avea. Pare locul ideal să sorbi cafeua într-o dimineață leneșă.
Sub stăpânirea Imperiului Otoman, Plovdiv a fost un punct focus pentru miÈ™carea naÈ›ională a bulgarilor în provincia Rumelia de Est. ÃŽn timpul acelei perioade, Plovdiv era un centru economic mare, alături de Istanbul, Odrin È™i Solun. Cetățenii bogaÈ›i au construit multe case frumoase, multe dintre care pot fi văzute ÅŸi astăzi în partea străveche a oraÅŸului. Plovdiv a fost un centru sangeac al Provinciei Rumelia, între 1364 – 1864 ÅŸi a fost de asemenea centrul sangeac a vilaietului Edirne între 1864 – 1878, în timpul stăpânirii otomane.Biserica Sveta Nedelya (Sfânta Duminică) ce se află puÈ›in mai jos de Muzeul de Istorie. Merită vizitată.
Fațada bisericii văzută din curte.
Partea faină e că aici am găsit în curtea bisericii un copac cu fructe ciudate. Ne-am tot uitat la ele mult timp până când cineva s-a încumetat să le guste. Din păcate nu știu denumirea în română, dar puteți vedea pe wikipedia în engleză despre ce este vorba.
Zidurile orașului - impresionante nu-i așa?
Ultimele căsuțe din centrul vechi cum mergi înspre situl arheologic Nebet tepe. Un loc de unde ai parte de o panoramă tare faină. Și pare locul perfect de picnic, sau de o ieșire cu gașca la povești.
Și aici deja eram în căutarea unui restaurant unde să ne putem potoli foamea! Sincer vă recomand să încercați orice loc vi se pare că aratp bine, mai ales dacă nu este arhiplin, altfel s-ar putea sa fie nevoie să așteptați mai mult pentru a primi comanda.