Dia's Blog - Dianora.ro

Aceasta este prima casă pozată, imediat ce am plecat către oraş. Normal că imediat ce ajunsesem am fugit la pensiune să lăsăm bagajele şi alte lucruri ce nu ne erau necesare şi am pornit apoi pe drum în jos către oraş. Eram destul de departe de oraş încât să avem parte de linişte dar destul de aproape încât să nu ne văităm de picioare (ca nişte pensionari) până am fi ajuns în centru. Drumul dura 15-20 minute ( incluzând lălăiala de poze). Asta m-a distrat destul de mult, să văd căruţa asta stând aşa "on hold" şi atât de aproape de centru. Din păcatul este genul de imagine pe care mulţi o atribuie din start României. Partea bună este că măcar nu a staţionat atât de mult acolo. Centruuuu! Ne-am oprit să ne răcorim cu o bere şi să înfulecăm ceva rapid şi apoi am înaintat încetişor către scările ce urcau la cetate. Pe drum ne-am oprit şi la un magazin de chinezării şi dinastea.. doar eram copilaşi. Şi am cumpărat nişte prostiuţe, printre care şi maimuţoiul din imagine pe care l...

După aproape şase ore de călătorie, am ajuns în cele din urmă în Sighişoara. Ne-am cam lălăit pe drum, deşi până la Braşov s-a circulat perfect.. am început să ne luam la întrecere cu melcul curând după plecarea din Braşov. Se pare că lucrările de pe Valea Prahovei încă afectează circulaţia. Mai toate trenurile au o întârziere de o oră. Din păcate.. peronul gării arăta încă destul de dezolant. Dar clădirea măcar fusese renovată recent, arătând impecabil în interior. Deşi.. şi peronul ar merita niste saci de ciment pe ici pe colo pentru a mai acoperi din găuri şi cratere. Şi.. desigur că deşi în restul tării era soare, frumos şi cald ca naiba.. în Sighişoara venise un mic potop. Dar ne-am bucurat de o ploaie superbă. Măcar a fost foarte drăguţă cu noi şi ne-a lăsat să şi vizităm oraşul câteva ore până să înceapă din nou. Până şi ploile sunt mai înţelegătoarea pe acolo. Dar a fost plăcut. Era doar o ploaie caldă de primăvară. Care a fost tare faina ziua. Mai rău a fost seara, când obosiţ...

Am avut bafta să prindem o zi frumoasă pe tren. Poate chiar puţin prea caldă pe alocuri. Poză făcută în gara din Buşteni. Am văzut că deja au început să trântească câte o locomotivă ori în gară ori în faţa gării. Cred că sunt un fel de "statui" pentru pasionaţii de trenuri. Dar îmi place că arată foarte bine şi sunt îngrijite. Munţii Bucegi văzuţi din zona Buşteni. Îţi era mai mare dragul să priveşti peisajul. Păcat doar că erau aşa mulţi nori şi nu se vedea crucea. Nu am văzut-o nici la întoarcere, pentru că atunci era deja şi mai plin de nori vârful. Înspre Azuga, mergând victorios fără să avem întârziere. Ceva destul de rar pe al nostru drag Cfr. E rău că încă se lucrează pe acolo la şine şi pe alocuri se circulă greu şi apari întârzieri masive. Şi.. Braşov! Oraşul prin care am tot trecut în ultimul an şi pe care încă nu am avut ocazia să-l văd. O să vină în curând şi ziua când voi coborî din tren acolo şi o să explorez. Undeva prin Transilvania, holbându-mă pe geam la dea...

Am sărbătorit începutul lunii mai în inima Transilvaniei. Am plecat cu un weekend mai târziu fată de restul petrecăreţilor care au evadat de 1 mai. Noi, ca nişte veritabili pensionari am dorit linişte şi plimbări prin natură. După multe luni petrecute pe caldarâmul capitalei, doream o schimbare. Aşa că am ales altceva, nu am mai dorit Valea Prahovei. Şi.. aşa a început goana după "Pensiunea perfectă" lucru ce m-a obsedat câteva zile. Sunt destul de pretenţioasă, mai ales că doream ceva să arate frumos, să nu ne usuce de bani şi să avem şi o bucătărie unde să ne exersăm talentele culinare nedescoperite. Şi încet, încet.. am găsit pe site-uri câteva oferte. Dar cea care a reuşit să-mi fure din start privirea a fost Pensiunea Ana - Cristina din Sighişoara. Este mai departe de centru, ceea ce pentru noi a constituit un plus, că oricum doream să ne şi plimbăm şi să avem şi linişte. Totul era de o curăţenie impecabilă (ca în reclame). Şi am avut parte şi de nişte gazde extraordina...

În Budapesta spectacolul era la el acasă pe oriunde mergeai. Aşa că nu mare ne-a fost mirarea când într-o seară am dat peste acest domn, chiar la începutul străzii Vaci, lângă târgul de Crăciun. Îmi plac oamenii care cântă frumos. Îmi place să văd un show de stradă reuşit. Mai ales când se vede că acel om trăieşte pentru şi prin muzică. Nu era atent la contribuţiile noastre, el îţi vedea liniştit de cântat. Deşi afară era destul de răcoare, pentru el nu conta.Tot prin pasajele Budapestei am întâlnit în alte seri, chitarişti sau adevărate trupe. Îţi era mai mare dragul să stai să-i asculţi. Music doesn't lie. If there is something to be changed in this world, then it can only happen through music.

O filmare cu Budapesta. Au fost locuri şi momente când am considerat că o simplă fotografia nu va reuşi să surprindă frumuseţea şi culoarea acelui moment. Aşa că am mai mutat şi pe opţiunea de filmat, pentru a reuşi să arat cât mai multe şi să conving că Budapesta este o capitală europeană adevărată şi o destinaţie de concediu pentru orice anotimp. Este un oraş ce vă va primi cu braţele deschise şi iarna şi vara. În ciuda frigului, tot o să vă îndrăgostiţi de el, de cum se vede seara oraşul de sus de la castel, de mersul prin zăpadă pe malul Dunării admirând Podul cu Lanţuri sau Parlamentul. Majoritatea filmărilor sunt de pe delul Gellert. Aşa că vă las să vă bucuraţi de imagini pe melodia de final din August Rush.

Încă din prima seară am descoperit târgul de Crăciun, total accidental. Pur şi simplu ne plimbam pe străduţe admirând luminiţele. Deşi eram obosiţi, ne părea rău să ne retragem aşa de repede la "Hotel Plăpumioara" în loc să ne mai plimbăm. Aşa că după ce am vizitat Podul cu Lanţuri.. ne-am mai plimbat prin zonă, până am fost atraşi aici de muzica şi mirosul de vin fiert. Mai precis în " Vörösmarty ter ". De aici începe strada lor comercială Vaci utca. Aici era situat cel mai mare târg de Crăciun. Fiind şi foarte aproape de centru, era foarte uşor să atragă turişti. Se pare că era cea mai bună locaţie, mai ales că fiind chiar lângă strada comercială era un loc pe unde sigur trec turişti. Pe acolo desigur că era plin de străini, engleza era la putere. Ca să nu mai vorbim despre superbul vin fiert ce te ajuta să nu crapi de frig. Important de reţinut este că la ei târgul de Crăciun durează până pe 24 Decembrie la ora 12 când totul arată ca o zonă părăsită. Aşa că e de ...

Celebra stradă Vaci utca din Budapesta. Strada lor comercială, înţesată cu fel de fel de magazine celebre şi scumpe la orice pas. Deşi pe ici pe colo mai răsărea şi câte vreun Mec, sau Burger King care era la mare putere prin ţara vecină. În unele poze străzile sunt destul de goale pentru că nu m-am înghesuit să pozez mulţimile, aşa că majoritatea pozelor sunt făcute chiar în seara de 24 Decembrie, când majoritatea oamenilor nu mai bântuiau alături de noi, turiştii pe străzi. Nu am intrat în magazine pentru că nu mă pasionează, aşa că nu prea pot oferi multe detalii. Dar sper ca pozele să fie cât de cât de ajutor.

Chiar în ultima zi petrecută în Budapesta am descoperit unul dintre cele mai bune restaurante. Mai ales în ceea ce priveşte preţurile. Iniţial ai zice, că cine ştie ce restaurant de fiţe este şi acesta pentru că de afară totul arată foarte fancy. Noroc cu un prieten care studia un semestru acolo cu Erasmus şi care ne-a îndrumat către acest loc. Acolo cumperi folosind acest card. Pur şi simplu te duci la cei din spatele tejghelei cu mâncare, le dai cardul, le spui ce vrei, ei încarcă cardul cu nota de plată şi apoi te duci frumos la masă. Este foarte uşor şi astfel se evită cozile lungi şi se economiseşte timp. Noi am comandat pizza, aşa că am fost rugaţi să mergem să ne găsim o masă, pentru că vom fi anunţaţi când pizza noastră este gata. De acest lucru se ocupa chestia din imagine, când la momentul potrivit a început să facă precum ozn-urile pe care le vedem în filme. Dar din nou, am apreciat economia de timp. Iniţial când am văzut pizza m-am întristat puţin că nu aveam ketchup sau vr...