Dia's Blog - Dianora.ro

Voiniceşte înaintăm pe cărari de munte, dupa praful de pe asfaltul capitalei.. ne plăngem puţin de brusca schimbare.. care deşi este benefică ne solicită anumiţi muşchi ce intraseră in adormire. Ţinându-ne unii de alţi.. înaintam.. ne dorisem munte.. şi excursie.. aşa că.. deşi ritmul impus de nenea ghidul era puţin cam rapid pentru majoritatea.. ce abia îţi intrau în ritm.. Erau atâtea plante şi plăntuţe de admirat pe jos.. încât nici nu ştiai pe unde să te uiţi.. totul de un verde atât de crud.. şi peisaje superbe.. linişte (cât de cât.. mereu fiind careva din grup care să ţipe puţin). Era o lume faină.. şi pe jos. Doar e sfărşit de primăvară. Traseul este uşor.. după ce îţi stabileşti un ritm şi te ţii de el.. la noi.. pentru început ritmul se numea "popas"! Asta ne auzeai urlând de câte ori aveam ocazia. Noi înaintam spre Poiana Stânii Regale, un loc unde eu nu mai fusesem până acum, urcând la cota 2000 pe binecunoscutul traseu 1400-2000, este un mic platou.. situat la o

Fortăreaţa Cherven a fost un centru militar, administrativ, economic şi cultural al celui de al doilea Stat Bulgar in sec 12-14. Ruinele fortăreţei sunt localizate lângă satul cu acelaşi nume, situat la 30-35 km sud de oraşul Ruse , in nord-estul Bulgariei. Oraşul a fost construit pe ruinele unei fortăreţe bizantine datând din sec. 6, întreaga suprafaţă fiind nelocuită de la sosirea tracilor. Cherven a fost menţionat pentru prima oară in sec. 11 în scrieri vechi bulgare (slavone) apocrife. Importaţa fortăreţei a crescut după anul 1235, pe măsura ce aceasta a devenit “reşedinţa” bisericii ortodoxe bulgare. A fost capturată şi afectată de raidurile din 1242 “Horzii de Aur” ale mongolilor şi cucerită de trupele bizantine în perioada domniei Ţarului Ivailo (1278-1280). În cea de a doua jumătate a sec. 14, suprafaţa de apărare a cetăţii depăşea 1 km pătrat şi a cunoscut o dezvoltare urbană puternică, încluzând un oraş intern bine fortificat pe un teren stâncos, situat pe unul din braţe

Staţiunea este linistită, în genul staţiunilor balneoclimaterice de la noi, Govora, ori Călimanesti. Diferenţa constă în aceea că e situată într-o pădure, departe de orasul Stara Zagora, aflat la 13 km. Chiar şi în camera hotelului, ciripitul păsărilor era fundalul sonor, hotelurile fiind construite astfel încât să aibă de jur-împrejur fiecare oaza lui de verdeaţă. Este destinaţia favorită a locuitorilor de la oraş, care, mai ales in weekend vin la terasele sau restaurantele hotelurilor din staţiune să serveasca masa cu prietenii, să se relaxeze şi să se simta bine. Nu e de mirare că e o atractie pentru turişti, deoarece liniştea de aici e profunda, tulburată doar de zgomotul vântului, ce bate printre copaci, de ciripitul păsărilor, iar mirosul de “verde”, de aer de munte este perfect pentru a putea face un sfârşit de săptămână să devină perfect. Din păcate, staţiunea nu a scăpat de urmele lăsate de anii comunismului, nu au fost făcute investiţii decât în hotelurile nou con

Drumul continuă şerpuit prin defileul râului Yantra până la Gabrovo, oraş considerat in Bulgaria capitala umorului. De aici incepe un adevarat test auto, urcatul in masivul Stara Planina (M-tii Balkani) pe serpentine abrupte si scurte pana in pasul Shipka la 1150 m. Este o porţiune destul de grea fiind nevoit să mergi cu viteza I sau cel mult a II-a mai ales la urcat. Dar peisajul superb cu care îţi delectezi privirea merită sacrificiul de la volan. O parcare de o parte si de alta a soselei cu restaurante si mici magazine marcheaza apogeul escaladei. Oprind acolo ai 2 opţiuni, ori mergând pe o mică şosea pentru încă vreun kilometru jumate, ori.. pe jos, urcând câteva sute de trepte. Eu am ales drumul pe trepte.. pentru că după un timp de zăcut în maşină simţi nevoia de puţină mişcare.. şi deşi nu te-ai aştepta chiar la atâta.. eu tic că se merită. Treptele sunt în mod sigur peste 1000. Nu le-am numărat din păcate încât să zic un număr cât de cât exact.. dar deşi necesită mult efort,

Pentru că am fost de Paşte acasă în Vulcan, am apucat să mă mai caţăr pe bloc şi să mai filmez puţin în dimineaţa plecării. Prima poză.. este făcută undeva deasupra barajului de la Valea de Peşti dar mi-a plăcut nespus de mult.. şi am preferat să deschid cu ea. Restul pozelor.. şi filmărilor sunt făcute de pe blocul D1, primul de pe bulevard. :) E cel mai aproape de casa bunicii şi oferă şi o panoramă destul de faină.

Câteva brânduşe găsite de mine în Straja. Pe oriunde mergeai.. aveai ocazia să găseşti un mic câmp de brânduşe.. uimitor era, că oamenii se duceau lângă ele mai mult pentru a poza.. şi mai puţin pentru a culege. Se pare câ încă mai avem o şansă :) Până acum când le-am revăzut, uitasem de tot ce mult îmi plac brânduşele şi ce fain este când urci pe munte.. să vezi câte-o pâclă mai mov intre atâta verde crud. Se completează fain. Ultimele zile din Aprilie.. 2008, masivul Straja, Lupeni, Valea Jiului, Hunedoara