Colmar Alsacia Franta Haut-Rhin

by - October 29, 2019

Imaginea emblematică a Colmarului este făcută de pe acest pod din zona cunoscută drept Mica Veneție. Este corespondentul cartierului Krutenau din Strasbourg. Acest mic cartier a apărut încă din Evul Mediu într-o zonă verde pe malul râului Lauch situată în sudul Colmarului. Râurile Lauch și Ill erau folosite pentru irigații și pentru morile de apă, dar și pentru a naviga mai ușor către alte zone din oraș sau împrejurimi. 
Privire în cealaltă parte a podului. Fix de aici am început noi periplul de vreo 4 ore prin Colmar. Venind dinspre Eguisheim pe biciclete am căutat un loc fain în centru unde să ne parcăm bicicletele și să începem să vizităm. Google maps ne-a sugerat să venim aici în La Petite Venise. Am trecut de pod, am găsit o mică parcare de biciclete și ne-am pus pe pozat și explorat. Deși deja eram puțin obosiți după plimbarea de până atunci într-un soare arzător de august. 
Cartierul Pescarilor situat de-a lungul râului Lauch este cea mai fotogenică stradă din Colmar.  În partea stângă este râul. O să îl vedeți în alte poze mai jos. Parcă și casele de aici te duc așa puțin cu gândul la turtă dulce, nu?
Colmar a fost menționat pentru prima dată de către Charlemagne în cronica lui despre războaiele duse de Saxoni. Orașul a trecut prin mai multe stăpâniri dea lungul anilor, fiind cucerit de Franța abia prin 1673 de către Regele Louis XIV, dar mai apoi în anul 1871 toată regiunea Alsaciei a fost anexată Imperiului German (în urma războiului Franco-Prusac). Regiunea a revenit Franței după Primul Război Mondial în urma Tratatului de la Versailles. Dar apoi a fost din nou anexată Germaniei prin 1940 de către naziști.. și revenind pentru ultima dată Franței în anul 1945. 
Colmar este unul dintre cele mai călduroase orășele din regiune, având cele mai scăzute precipitați, zona fiind ideală pentru creșterea viței de vie. De aceea este și considerat Capitala de pe Drumul Vinului din Alsacia. 
Tarte Flambee (Flammekueche) variantă alsaciană
Clădirile sunt pur și simplu de poveste!
Multe din străzile din Colmar sunt încă pe stil vechi, adică pietruite. 
Alegerea unui loc pentru luat prânzul sau cina este problematică.. sunt atâtea locuri care arată atât de bine încât nu prea știi ce să alegi. Noi am renunțat să ne uităm pe tripadvisor aici și ne-am uitat efectiv în farfuriile oamenilor și unde găseam o masă mică de 2 locuri, pentru că fiind pe fugă nu avea timp să așteptăm prea mult o masă. Și am nimerit fain, un local micuț și cochet ce servea doar câteva feluri de mâncare. Dar dacă aveți o zi întreagă, păi atunci e chiar musai să încercați mai multe, că noi am văzut atâtea faine... dar pline ochi.. încât ne părea rău că nu avem mai mult timp la dispoziție. 
Biserica Sfântul Martin (Église Saint-Martin) este de rit romano-catolic, iar uneori lumea spune că e catedrală datorită dimensiunilor mari. Clădirea a fost construită între anii 1234 și 1365 ca biserica colegiului devotat cultului lui Martin din Tours. 
Clădirea cunoscută ca și Ancienne Douane (vechea vamă) este o clădire renascentistă construită în stil Gothic în centrul Colmarului. Ea datează încă din anul 1480 dar între anii 1895 și 1898 a fost restaurată. Este cea mai veche clădire publică din Colmar și a avut încă de la început o funcție dublă - parterul era folosit ca un depozit și ca loc de taxare a bunurilor importate și exportate. Etajul era folosit pentru întâlniri importante. În momentul de față clădirea găzduiește un restaurant. 
Unele clădiri nu au cum să treacă neobservate. Mai ales când găzduiesc un restaurant interesant. Nouă ne-a plăcut mult interiorul, dar cum era plin, am plecat mai departe. 
Cred că orașul arată incredibil și noaptea. Noi ne-am bucurat doar de un apus interesant colorat. 
Plaza de la Antigua Aduana și fântâna Schwendi
Orașul ăsta nu are cum să nu te bine dispună când vezi cât de frumos colorat este totul în jurul tău. Deși nu sunt deloc un fan al culorii roz, aici parcă chiar avea un farmec aparte. 
Orașul este plin de clădiri superbe că de multe ori trebuie să ai grijă să nu te împiedici pe străduțele pavate uitându-te pe sus la diverse detalii. 
Cartierul pescăresc. După cum se vede, se pot face și plimbări cu bărcuța dacă aveți destul timp și pentru asta, pentru că plecau doar la ore fixe. Mie personal nu îmi place să fiu într-o barcă mică cu atâta popor, dar trebuie să recunosc că arata tare fain și într-un fel îmi pare rău că nu am văzut orașul din bărcuță. 
Aparent barza este un fel de emblemă a Alsaciei. Barza albă ce poartă un copil într-un coș în cioc este asemuită Alsaciei. Eu nu știam asta și m-am mirat să văd peste tot simbolul, mai ales pe suveniruri. Alsacienii au avut dintotdeauna grijă de berze pentru că erau de părere că ele aduc fericire și noroc, plus că reprezentau un simbol al fertilității. 
Aici am început povestea și plimbarea și tot aici am terminat. Nu prea ne venea sa plecam mai departe, dar ne aștepta Flixbusul care sa ne ducă la Strasbourg. Distanta e doar de vreo 70 de km, asa ca într-o ora eram deja în al treilea oraș din Franța pe ziua asta. 

You May Also Like

1 Comments