Dia's Blog - Dianora.ro

Tocmai am venit acasă din cel mai lung weekend de vara asta. Am făcut câteva sute de kilometri în doar 72 de ore, poate chiar mai puțin. Dar să începem cu începutul. Am pornit la drum încă de vineri seară din Sofia (unde am niște delegații de la muncă vara asta) pe o ploaie torențială. Sincer la un moment dat în drumul către aeroport, imediat ce ieșisem de pe Tsarigradsko Șose (autostrada spre Plovdiv/Burgas), aveam impresia că am coborât într-un pârâu.

Din fericire a fost destul de ok încât să putem trece pentru a ajunge la destinație la timp. Eram puțin stresați că vom întârzia, mai ales că acum controlul este sporit pe aeroporturile din Bulgaria. Mai jos e doar o frântură de când s-a dezlănțuit furtuna. Și da, taxiul din poză este o Toyota Prius, cu tabletă de net! Ah.. cum să nu iubești Green Taxi din Sofia? Vă recomand dacă aveți vreodată nevoie.

Am ajuns cu bine apoi în Aeroportul din Sofia (în ultima perioadă nu mai este permisul accesul taxiurilor până în fața terminalului de plecări, așa că am stat puțin cu frică că ne vor pune să ne plimbăm prin ploaie), după ce am stat puțin stresată că nu o să plece avionul. Apoi am avut parte de nori negri și turbulențe din plin care se simt mult prea bine în micul ATR al Taromului. Zguduituri, mișcări cam bruște pentru gustul meu și o aterizare de parcă am fi fost doar un sac de catofi pe Otopeni. Dar m-am bucurat că am ieșit cu bine din nori.

Apoi sâmbătă dimineața am mers la micuța autogară de lângă Gara de Nord. De acolo ne-am urcat în primul autocar care mergea către Mangalia, undeva în jurul orei 6 dimineața. Atunci am aflat că defapt nici autobuzele care își fac reclamă că au wifi nu prea au defapt. Dar ne-am putut bucura de aer condiționat și de noua autostradă, mai ales că pentru mine era prima dată când parcurgeam drumul Buc - Agigea pe autostradă. În 4 ore și ceva am reușit să ajungem la destinație. Apoi am lăsat marele autocar pentru un mic Ticolino care ne-a dus la Krapets.

Ne-am bucurat de mare și de soare până seara. Abia dupa 6 am început să strângem. Vreo 5 ore ne-am bucurat de apa albastră și caldă, ne-am mai înțepat noi în scoici, am alergat puțin de niște mici carcaleți ce erau prin apă aduși probabil de alge. Soarele nu a fost prea milos cu noi, imediat ce a văzut că suntem ca brânza s-a năpustit asupra noastră și nu ne-a lăsat să plecăm fără să ne rumenim puțin, măcar cât să ne țină până data viitoare!

Seara a urmat un chef bulgăresc cu niște vecini din zonă. Un chef care ne-a demonstrat încă odata că bariera de limbă este un obstacol pe care noi îl facem ca o barieră. Mi-a plăcut să văd cum românii și bulgarii au reușit să se înțeleagă doar printr-un minim de cuvinte și să se simtă bine. Voia bună și țuica românească au pregătit terenul pentru o seară lungă sub bolta de stele.

A doua zi după o lungă bălăceală am început drumul de întoarcere către București. Și luni dimineața.. din nou către Sofia, unde era să pierdem avionul, pentru că cei de la Tarom nu au destule ghișee deschise pentru a face față valului mare de turiști. Din fericire o doamnă de la Clasa Business ne-a înțeles disperarea și ne-a ajutat să ne dăm bagajele mai repede. Dar măcar am petrecut un weekend lung alături de cei dragi. Mulți kilometri de fericire de data asta. Și probabil zicala weekendului a fost *bine faci și bine găsești*. 

Ultimul obiectiv care ne rămăsese de vizitat din Valea Trandafirilor era frumoasa biserică rusească din sătucul Shipka. Trecusem pe lângă ea de nenumărate ori dar niciodată nu apucasem să oprim, mai ales că mai trecusem pe aici și cu ai mei părinți, apoi cu alți amici în drum spre Stara Zagora. Așa că se pare că a 3-a oară a fost cu noroc. Deși ne-am învârtit ceva și de această dată până să găsim exact drumul către biserică. Mai ales că prin micul sat nu prea există indicatoare care să te îndrume. Dar dacă ai instincte bune atunci poți ajunge acolo fără probleme, dacă nu sigur vei găsi destule băbuțe la poartă care să te îndrume către *țărkva* cum se numește biserica în limba bulgară.

Biserica rusească din Shipka portă numele de *Nașterea lui Hristos* doar că în timp s-a înrădăcinat denumirea de *Biserica rusească Shipka*. Mănăstirea este construită în stilul rusesc - ortodox al secolului 17. Biserica a fost ridicată în memoria ostașilor căzuți la datorie în urma razboiului Ruso-Turc din 1877-1878. Lucrările la biserică au început în anul 1885 și au fost terminate abia în 1902. Lucrarea a fost finalizată repede datorită darurilor bănoase primite din Rusia dar și din Bulgaria. Inițiativa de a construi această imensitate de biserică îi aparține Contelui (Graf) Ignatiev un general rus ce se afla în Bulgaria pe post de diplomat.