Dia's Blog - Dianora.ro

Când nu ești obișnuit cu un drum, precis te rătăcești prima dată! Noi, am reușit vara trecută să ieșim din stațiune (veneam dinspre Brașov) în timp ce încercam să urcăm spre Cotă. Eu mersesem doar pe jos prin Sinaia (de la gară e ușor), iar șoferul nu condusese pe acolo niciodată. Așa că multe străduțe mai ciudate, mai un sens unic și ne-am trezit la un moment dat că am ajuns fix la ieșire. Am zis asta e, am așteptat să intrăm iar pe Dn1, și ne-am întors. Și da, a doua oară a fost cu noroc! Am reușit și să trântim mașina într-o parcare cu plată (nu ca alții care încercau cu toată ființa lor să blocheze micile străduțe) și am pornit agale către Peleș. Fusesem de multe ori în Sinaia, dar niciodată la Peleș, până atunci. Există o prima oară pentru orice, chiar dacă e la 20 de ani. Am văzut multe căsuțe superbe pe acolo. Nu știu dacă erau pensiuni sau altceva, dar arătau superb și peste tot era plin de floricele la geam. Îți era mai mare dragul să mai arunci un ochi și către ferestre. Și p...

Bușteniul este de mulți ani numărul 1 în topul destinațiilor mele favorite (ca stațiune) de pe Valea Prahovei. Mi se pare cea mai studențească stațiune și parcă cea mai frumoasă. Mai ales că aici mi se pare că simți muntele cel mai bine. Încă de când ieși din gară, vezi imensitatea Bucegilor și crucea de pe Caraiman. Și îți dorești să ajungi mai sus. E un fel de locație ce te încarcă cu gânduri pozitive. Poate îmi place pentru că și primul meu traseu montan, a fost pe aici. Eram în clasa a 9-a, acum multă vreme și niște oameni faini din liceu, în frunte cu Ciprian Muntele (da, chiar așa scrie în buletin) am pornit cătinel spre Curmătura. Era iarnă, era frig, erau nămeții de zăpadă cât noi (și noi eram mai miculuți) și din păcate la Diham, o parte au rămas acolo. Da, pe atunci eu eram în grupul care a fost nevoit să renunțe. Asta e, dar mi-am luat revanșa după 2 ani, când am cucerit Bucegii (în mintea mea). Am făcut cel mai lung traseu din viața mea (până acum) pe doar 2 picioare. am u...

Anul acesta am ajuns pentru prima oară şi în Predeal, dar şi sus la cabana Trei Brazi. Peisajul era superb! Cred că am stat cel puţin 10 minute uitându-mă în jur, fără să scot un cuvânt. Munţii arătau superb! Deşi trebuie să recunosc că nu mi-a plăcut nebuneala de pe acolo. Erau destul de mulţi oameni în zonă cu cortul. Partea proastă este că nu păreau să facă şi curăţenie în jurul lor. Aşa că din când în când liniştea era deranjată de câte un nea Gheorghe care se credea singur în pădure şi care ori ţipa la Vasile care era în celălalt capăt al platoului, ori se gândea că este drăguţ din partea lui dacă pune muzica pe "share" ca să nu mai consume şi restul bateria de la maşină. Iar locul era plin de maşini ce mergeau pe acolo. Şi noi eram cu maşina, dar ea a rămas în parcare şi am pornit să explorăm prin noroi (tocmai plouase puţin) fără să ne fie frică că poate ne murdărim. Iarba arăta ca şi cum ar fi fost plină de roua dimineţii. Era păcat doar că nu puteai să şezi pe jos. D...