Dia's Blog - Dianora.ro

Mulți asociază Albena cu vacanța, cu marea, cu soarele și cu vara. Eu am avut ocazia unică de a mă bucura de Albena tot anul și de a ‘gusta’ din plin din minunățiile ei. PRIMĂVARA Prima dată când am călcat în Albena a fost într-o lună de mai. Totul se trezea la viață. Desigur, primul impuls a fost să dau o fuga să văd marea și plaja ! Nisipul era o întindere fără sfârșit, cât cuprindeai cu ochii. Marea era neliniștită, valurile prindeau formă sub suflul vântului. Soarele timid strălucea în apa mării. Pădurea din rezervația naturală ‘Baltata’ vorbea prin foșnetul frunzelor. Micuțe floricele galbene împânzeau pădurea. De sub tufișuri răsăreau clopoței albi uriași (protejați prin lege). În zilele următoare, am explorat fiecare colțisor al stațiunii, am urmărit fiecare străduță, fiecare potecuță, fiecare colțișor verde. Vroiam să știu totul despre Albena . Oamenii ieseau în pâlcuri să curățe străzile, pe plajă alții împleteau ‘pălării’ de umbrele din nuiele. Vânzătorii aduce...

Tot duminică ( 1 aprilie) când am făcut un mic popas prin stațiunea Venus de pe al nostru litoral, am apucat să oprim puțin și în Eforie , mai precis în Eforie Nord . Dacă de Venus mă leagă multe amintiri și vreo 2 sau 3 veri faine + concertele Pasărea Colibri , de Eforie nu prea mă leagă multe. Mi s-a spus că aici am fost când eram mică împreună cu ai mei bunici. Am rămas doar cu niște poze clasice din acele vremuri, adică eu marinărel sau eu călare pe vreun măgăruș. Așa că aici am pășit pe nisip fără niciun fel de așteptări, ba chiar am fost atrasă de culoare faină a nisipului încă de pe șosea. Arăta ca în niște poze cu dune de nisip din Croația, sau cel puțin în mintea mea. Am avut și baftă că ploaia se mai domolise puțin, așa că am decis să mai oprim iar și să mai aducem acasă o bucățică de mare. Am oprit chiar lângă fostul restaurant Vraja Mării , despre care am auzit că a fost unul dintre localurile cele mai râvnite din zonă, după vorbele mamei. Din păcate acum era părăsit, dar...

Dacă sunteți *clienți* vechi ai blogului atunci știți că eu am mai ajuns prin Constantin și Elena și în vara lui 2010, chiar la final de august, când deși era plin sezon.. am prins câteva zile de liniște și relaxare. Pozele și povestea de atunci le găsiți aici . Atunci fusesem în vizită la 2 buni prieteni polonezi și am locuit într-o mică pensiune foarte aproape de centrul stațiunii. Dar în septembrie 2011 am avut ocazia să revin în Constantin și Elena , care a rămas una din stațiunile mele preferat. De data asta am revenit aici într-un info trip pentru a vizita unele dintre cele mai faine și căutate hoteluri de către români. Astfel că am ajuns și la Grand Hotel Varna . Aici fusese și mama într-un teambuilding prin 2007-8 cu firma. Și mi-a spus încă de atunci că a rămas cu o impresie plăcută despre hotel. Dar eu uitasem acest amânunt până să ajung acolo personal. Chiar dacă exteriorul arată incredibil de comunist și pe alocuri puțin neîngrijit, odată ce intri în hotel începi să-ți sc...

Despre Elenite am tot vrut să scriu încă din vară. Atunci nu fusesem acolo, dar mă intriga locația mai ales că devenise noul Duni al românilor, mai ales pentru faptul că este o stațiune cu circuit închis făcută pe modelul *resorturilor turcești* (ca și Duni de altfel). Primele poze cu zona le-am văzut pe blogul fotografului meu favorit din Bg ( Evgeni Dinev ). Așa că atunci când am avut ocazia să vizităm stațiunea Elenite în micul info-trip de pe litoralul bulgăresc nu am zis pas! Încă de la început m-a uimit faptul că este atât de bine păzită. Noi trebuia să ajungem la Hotelul Royal Castle și până acolo am stat de vorbă cu vreo 3 paznici ca să le spun ce căutăm noi acolo. Ok, nu zic că este rău, dar parcă prea multă paranoia strică. Partea bună este că atunci când eşti turist scapi uşor doar arătând voucherul, dar atunci când mergi ca noi în vizită e mai dificil să conversezi cu paznici, chiar dacă ştii limba bulgară. Din start trebuie să știți că aici sunteți limitați oarecum, în...