Dia's Blog - Dianora.ro

La intrarea în Muzeu alegi zona prin care doreşti să te plimbi şi dacă e primăvară te poţi bucura de o privelişte superbă ca asta sau te poţi relaxa pe o băncuţa Maramuresul, vechi voievodat independent pana la sfarsitul sec. al XII-lea, loc de origine al primilor voievozi ai Moldovei, este reprezentat in muzeu prin mai multe unitati, intre care si gospodaria din satul Ieud, datand din anul 1890 si transferata in muzeu in anul 1936. Atestat documentar din sec. al XIV-lea, satul Ieud face parte dintre asezarile rasfirate de-a lungul vaii Ieudisorului, afluent al Izei. niciodată nu am înţeles ce căutau acele şine aruncate pe acolo Happiness is just outside my window Would it crash blowing 80-miles an hour? Or is happiness a little more like knocking On your door, and you just let it in? Provenind dintr-o frumoasa asezare romaneasca de pe valea Marei, gospodaria din satul Berbesti este formata din: casa de locuit, grajd cu sura, "cos" pentru porumb, "colejna" pentru ad...

Undeva la finalul sătucului Nikolovo, un loc atât de fain încât nu te-ai supăra să ai o vilă în aceea zonă. Nikolovo este la doar câţiva kilometri de Ruse. Atracţia parcului, acele dale de piatră. Toţi vin acolo să se pozeze pe ele, sau doar să îşi aducă aminte cât de copii incă sunt alergând pe dale dintr-o parte în alta a lacului. deşi par destul de instabile, în afară de una ce dansează mai spre mijlocul lacului, restul sunt extrem de solide! peisajul de primăvară, contribuie la frumuseţea locului păduricea de copaci înverziţi abia aşteaptă să fie pozată încă nu am descoperit povestea acelei căsuţe imediat la finalul lacului, ascunsă printre copaci se află această statuie o mică reflexie Un parc superb în orice anotimp, unde se ajunge extrem de repede şi unde te poţi bucura de multă linişte fiind încă destul de puţini români acolo. :)

câteva poze de astă vară când colindam dealurile alături de câţiva foarte buni prieteni zona era atât de pustie, fiind totuşi o zi de lucru pe la orele prânzului altfel amatorii de iarbă verde aproape de casă, ar fi fost acolo de mult. Surprinzător este frumuseţea zonei şi cât de curat era totuşi prin pădure. Plus că de aici de sus beneficiezi și de niște panorame superbe, mai ales la apus, când vezi soarele ascunzându-se după munți. sau, poţi admira Paraângul şi zona Cabanei Rusu, în partea cealaltă.

Tabara de sculptura de la Magura, judetul Buzau, este unica in Europa. Cu toate acestea, este lăsată de izbelişte şi neprotejată şi bineînţeles nesemnalizată! Sufletul, organizatorul si liantul acestei tabere a fost sculptorul Gheorghe Coman. In 1970, cand a fost infiintata, urma sa marcheze cele 16 veacuri de atestare documentara a Buzaului. A fost programata ca vreme de 16 ani 16 sculptori, mereu altii, sa vina sa lucreze in poienile Magurii. Zis si facut. In cei 16 ani, in lunile august si septembrie, pe dealurile Magurii s-a sculptat intens, iar cand fenomenul s-a incheiat, au ramas aici 256 de lucrari in piatra, pe care unii critici de arta chiar le socotesc capodopere, ce se intind pe 21 ha. Artistilor nu li s-a impus o tema anume, lucru rarisim in epoca, fiecare creand in functie de blocul de piatra ce-i revenea prin tragere la sorti. Au lucrat, la Magura, 163 de sculptori, pentru a intregi cu o noua opera poiana pusa la dispozitie. In cadru festiv, la fata locului, cei 16 arti...

Am poposit pe undeva prin apropiere, dat fiind ca vremea era superba si am decis sa facem plaja si baie pret de cateva ore macar. Am găsit o plajă faină şi am poposit. Eu mă jucam cu o plută (care de fapt era o usa veche de lemn) şi eram fericită să am „platformă de sărituri”, dar cum se înnopta şi tata băuse o bere am decis că trebuie să găsim un hotel, sau motel până să ieşim de pe acest drum lăturalnic, pentru că la vremea aceea ajunsesem pe acolo dintr-o pură greşeală, sau poate destin. Şi mergând noi încetişor la un moment dat ne bucurăm să vedem o pancardă cu „Motel Marina Mocamp 5 km”. Gata! Eram convinşi că am găsit unde să stăm.. ne apropiem de locul unde acei 5 kilometri se terminau şi găsim aceea pancardă îndreptată spre o vilă, sau cel puţin aşa părea ea din stradă. Ne gândim noi că sigur este o greşeală, locul semănând mai mult cu o casă, dar totuşi intrăm, ocolim casă ajungând în spate, unde pe verandă se aflau câţiva oameni. Acolo sfioşi urcăm pe verandă şi întrebăm de v...