March 2009 - Dia's Blog

La intrarea în Muzeu alegi zona prin care doreşti să te plimbi

şi dacă e primăvară te poţi bucura de o privelişte superbă ca asta

sau te poţi relaxa pe o băncuţa

Maramuresul, vechi voievodat independent pana la sfarsitul sec. al XII-lea, loc de origine al primilor voievozi ai Moldovei, este reprezentat in muzeu prin mai multe unitati, intre care si gospodaria din satul Ieud, datand din anul 1890 si transferata in muzeu in anul 1936. Atestat documentar din sec. al XIV-lea, satul Ieud face parte dintre asezarile rasfirate de-a lungul vaii Ieudisorului, afluent al Izei.

niciodată nu am înţeles ce căutau acele şine aruncate pe acolo

Happiness is just outside my window
Would it crash blowing 80-miles an hour?
Or is happiness a little more like knocking
On your door, and you just let it in?

Provenind dintr-o frumoasa asezare romaneasca de pe valea Marei, gospodaria din satul Berbesti este formata din: casa de locuit, grajd cu sura, "cos" pentru porumb, "colejna" pentru adapostirea uneltelor si a oilor in timpul iernii, precum si "sopru cu corfa" - constructie ingenioasa pentru pastrarea fanului.

culoriile primăverii reuşesc să facă tare faine casele

multă verdeaţă!

Happiness is just outside my window
Would it crash blowing 80-miles an hour?
Or is happiness a little more like knocking
On your door, and you just let it in?

băncuţele alea sunt pur şi simplu adorabile şi te invită la taclale

şi ca de obicei.. când merg pe acolo, dacă nu mă prinde şi o ploicică ceva nu e normal

dar parcă are un anumit farmec aceea umbrelă galbenă

din nou la plimbare după ce ploaia curăţase atmosfera

plus că eram singurei pe acolo şi ne puteam bucura de frumuseţe fără să fim deranjaţi de diverşi care ne-ar fi intrat în cadru

All we are and all we want
40 years come and gone
All we are in photographs
Will never be taken

Hear the song playin on background
All alone but you're turnin up now
And everyone is risin to meet ya, to greet you
Turn around and you're walkin toward me
I'm breakin down and you're breathin slowly

Maybe god can be on both sides of the gun
never gone, understood why some of us never get it so good, so good
Some are less fortunate than us
All the less we'll go after us
Never stops until we give in, give in, say when

Quiet but I’m sure there is something here
Tell me everything cause I want you here
Quiet but I’m sure there is something here
Tell me everything cause I want to hear

Happiness is a firecracker sitting on my headboard

Happiness was never mine to hold
Careful child, light the fuse and get away
‘Cause happiness throws a shower of sparks

pentru multe alte informaţii intraţi pe site-ul muzeului!

7 Comments

6 Comments

7 Comments

6 Comments

Am poposit pe undeva prin apropiere, dat fiind ca vremea era superba si am decis sa facem plaja si baie pret de cateva ore macar. Am găsit o plajă faină şi am poposit. Eu mă jucam cu o plută (care de fapt era o usa veche de lemn) şi eram fericită să am „platformă de sărituri”, dar cum se înnopta şi tata băuse o bere am decis că trebuie să găsim un hotel, sau motel până să ieşim de pe acest drum lăturalnic, pentru că la vremea aceea ajunsesem pe acolo dintr-o pură greşeală, sau poate destin.

Şi mergând noi încetişor la un moment dat ne bucurăm să vedem o pancardă cu „Motel Marina Mocamp 5 km”. Gata! Eram convinşi că am găsit unde să stăm.. ne apropiem de locul unde acei 5 kilometri se terminau şi găsim aceea pancardă îndreptată spre o vilă, sau cel puţin aşa părea ea din stradă. Ne gândim noi că sigur este o greşeală, locul semănând mai mult cu o casă, dar totuşi intrăm, ocolim casă ajungând în spate, unde pe verandă se aflau câţiva oameni. Acolo sfioşi urcăm pe verandă şi întrebăm de vestitul motel fantomă, un turc drăguţ ne spune că acum nu prea mai e şi ne arată în depărtare ruinele a ceea ce acum arăta ca o cocioabă.

Dezamăgiţi, dăm să plecăm pentru a ne continua căutarea, dar turcul ne opreşte. Ne roagă să stăm la poveşti, la un ceai. Ok, stăm puţim povestim, între timp se adună şi alţii în jurul nostru şi după o vreme iar dăm să plecăm fiind destul de târziu. Nu ne mai lăsau! Ne-au spus că acum suntem invitaţii lor şi că să rămânem la ei în seara asta! Moment de şoc! Nu ne ştiau, nu ştiau ce hram purtăm, nimic şi totuşi ne-au primit cu braţele deschise în casa lor. Ba chiar, ne-au dus în casa de peste drum, unde bătrânul şi „el capo di tutti capi” îşi avea biroul, iar la etaj un fel de cameră de oaspeţi. Ne-au cazat acolo şi au plecat înapoi în vila principală, pe noi lăsându-ne singuri singurei cu tot ce era in vila! Dacă eram de neam mai prost putea fugi cu jumate din aparatura din biroul bătrânului şi ne scoteam banii de vacanţă. A fost şocant să vezi cum nişte străini pot avea atâta încredere în tine. Ne-au lăsat să ne despachetăm, să ne relaxăm după care au venit şi ne-au luat la masă, unde s-au dat peste cap să găsească o mâncare pe gustul alor mei, ei fiind vegetarieni. Am petrecut o vreme acolo, tata mai ştiind cateva cuvinte in turca mai vorbea cu ei iar eu şi mama vorbeam în engleză cu un cuplu mai tânăr ce ştia engleza.

Şi aşa ne-am întins la palavre şi râs o vreme, apoi ne-au spus că la ora 10 mergem la un party şi că să fim gata! Ok, zis şi făcut, am respectat ordinele şi pe la orele 10 am plecat în sir indian printr-o livadă de măslini pe la o vilă vecină unde ei şi câţiva amici au petrecut de zor în cinstea noastră, aveau ba chiar şi o orgă cu sintetizator! Ceva ce eu nu văzusem pe vremea aceea... Totul părea ca din vis, eram trataţi ca niste rude dragi ce nu mai fuseseră pe la ei de multă vreme. Nu mai ştiu cât a durat distracţia dar am ajuns destul de obosiţi în cameră. De dimineaţă la micul dejun la fel, ne-au invitat să mâncam cu ei, de data asta punând pe masa multe mâncăruri vegetariene. Am mai stat la palavre.. eu am făcut o baie în superba lor piscină şi din păcate cândva după prânz a trebuit să-i părăsim... toţi au venit şi ne-au condus până la maşină, stând acolo în stradă, făcându-ne cu mâna până ce maşina s-a pierdut în dâra de praf ce se ridicase la orizont.

De atunci, aproape de fiecare dată când ne-am dus la ei, am fost întămpinaţi ca făcând parte din familie. Atâta prietenie nu am mai întâlnit până acum! Pur şi simplu prima noastră întâlnire cu Turcia a fost una cu adevărat şocantă, mai ales cunoscând astfel de oameni!

4 Comments

Dia's Blog - Dianora.ro

Search This Blog

About me

Categories

Blog Archive