Nu mă specializez în portrete şi niciodată nu m-am priceput prea mult. Dar în schimb îmi place să-i pozez pe cei dragi, pe cei pe care nu îi mai revăd o vreme. Atunci mi se pare că apar cele mai frumoase portrete, când sunt făcute pentru a servi drept amintire, când conţin sentimente, când conţin discuţii şi multe ore pierdute împreună. Ei sunt doar câţiva din oamenii frumoşi ce mi-au colorat vara lui 2009.

I have chose the long road -
That leads me to god knows
So I can't stop right now

Lose their faith and slide
But I can't get an ocean that's deep enough for my day

It's a sad way we've flown after the storm
And her last words were "I was only thinking of you"
In my olden days I was a slave




When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too

A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know

It’s like I just stepped outside
When everything was going right

Come along with me
But this was not your dream
But you always believe in me

Într-o zi mohorâtă de ianuarie, am fugit împreună cu 3 buni prieteni în Ruse, imediat după terminarea cursurilor. Drumul la dus a fost fain, deşi imediat după Adunaţii Copăceni am început să ne lovim pe alocuri de pâcle de ceaţă care ne-au mai încetinit.Deşi am ajuns încă pe lumină, am petrecut ceva mai mult timp prin magazine şi în special librării (Helikon) aşa că majoritatea pozelor sunt făcute după lăsarea întunericului. Mi-a plăcut tare mult cum era încă luminat şi împodobit oraşul. Îţi lăsa un sentiment frumos, ca şi cum era încă vacanţă şi mai puteai profita de zilele libere dinainte de sesiune (în cazul nostru). Am avut parte de o plimbare prin ceaţă pe lângă Dunăre, dar chiar şi aşa mica promenadă era destul de luminată.




Prima dată am "auzit" de Svishtov când am căutat pe internet ceva despre Aleko Kontantinov, şi am descoperit că el este născut în acest mic oraş Dunărean. În Literatura bulgară Aleko este un om destul de important, deşi se spune că povestirile lui au apărut mult prea devreme, riscând să cauzeze mai mult rău decât bine.. Aleko este corespondentul bulgar al lui Caragiale.
Deşi nu a scris atât de mult, ci doar vreo 40 de foiletoane, majoritatea fiind despre "Bai Ganiu" acel bulgar de rând.. pe care îl putem identifica cu Mitică din scrierile lui Caragiale.. şi pe alocuri cu diverse alte personaje din "O scrisoare pierdută". Pe scurt, este un scriitor foarte important şi citit!

















