Dia's Blog - Dianora.ro

Sirene po shopski în traducere în română, însemnând Brânză gătită în stilul șopilor. Șopii sunt locuitorii din vestul Bulgariei, și mici bucățele din Macedonia și Serbia. Și Sofia este inclusă în această regiune, deci și acolo vă puteți bucura de mâncare tipică și gătită așa cum trebuie. Mai ales prin Orașul Studențesc.

Brânza se taie în 5 felii, care se pun pe fundul oalei de pământ, unde e bine să fie pus și puțin unt. Deasupra fiecărei bucăți de brânză se pune câte o bucată de roșie, cașcaval și puțin unt. După ce faceți așa cu toate, puneți înauntru și ardeii iuți, fie întregi, fie tăiați bucățele. Apoi oala este pusă în cuptorul deja preîncălzit, și se lasă acolo vreo 5-6 minute. Apoi se scoate din cuptor, și peste compoziția deja aflată în vasul de pământ, se sparge și se pune câte un ou. Apoi se bagă din nou la cuptor, până când oul este gata făcut.

De asemenea, în funcție de zonă și rețeta suferă diverse variații. Se pot adauga în compoziție și cârnăciori, șuncă, ciuperci (pentru cei care le adoră), poate chiar și niște ceapă.

Ceapa se taie în bucăți mai mari, ciupercile se taie în felii mărunte (se pot folosi și cele de la cutie în lipsă de altceva), roșia și ardeii se taie în bucățele mici. Carnea tăiată bucățele se prăjește până se rumenește bine în ulei, eventual cu capacul pus peste, pentru a se și înăbuși puțin. Ceapa și ciupercile se prăjesc apoi separat în ulei ce a rămas, apoi se adaugă și roșia și ardeii și iar se pune capacul pentru a se înăbuși totul.

Carnea înăbușită se amestecă apoi cu legumele, se toarnă apă caldă peste și se condimentează cu sare, piper, pătrunjel, cimbru. Totul se amestecă și se lasă să clocotească timp de 10 minute. Apoi acest amestec se pune într-o oală de pământ (ori o oala mare, ori în mai multe micuțe), se pune deasupra cașcaval în bucăți mai mari, ori dat pe răzătoare) și se sparge câte un ou și se pune deasupra.

Totul se pune apoi puțin la cuptor pentru a se coace puțin, cam până când oul este aproape făcut, se mai adugă condimente după gust și se servește alături de un ardei iute.

În cazul în care vă săturați prin zonă doar de orășele de tip stațiune gen Bansko (și Banya care este o stațiune în devenire), vă recomand o tură de Razlog.

Peisajul până în orășel era tare frumos, deși sincer drumul (pe jos, da.. din nou) mi s-a părut destul de lung. Cred că erau cu siguranță peste 5 kilometri.

Dar și valea se putea admira mult mai bine.

Erai chiar în mijloc și oriunde priveai, vedeai asemenea peisaje de vis.

Drumul a fost mai greu de data asta pentru că era un traseu mai circulat de mașini, așa că trebuia să ai o atenție distributivă bună.

Da, drumul Banya - Razlog nu era în stare așa de bună precum cel ce pleca din Bansko. Acolo se investec banii.

Din când în când, ceața cobora în jos spre poalele munților.

Mai urât este că fiind drumul chiar prin câmp, mai bate câte un alizeu pe care îl simți până în oase, așa că e recomandat să fiți bine echipați.

Cerul era parcă făcut special pentru poze.

Intrarea sau ieșirea din Banya

Drumul era el superb, dar la un moment dat, când terminam de pozat, începeam și eu să fac ca Donkey (din Shrek) cu *Are we there yet?*.

Rila arăta superb. Acolo undeva după munți este chiar Mănăstirea din Rila. Și ea se află tot într-un fel de vale.

Panoramă a Munților Rila

Orașul devenea deja din ce în ce mai aproape.

Bine ați venit în Razlog!

Linia lor de tip mocăniță. Am înțeles că trenul acesta e tare interesant. Nu e ca mocănița românească dar tot e un lucru fain pentru cei pasionați.

Aproape acolo!

Mai aruncăm o privire la șinele micuțe de tren, cu regret că nu am avut ocazia să văd și dubioșenia de tren ce circulă pe ele.. și continuăm drumul.

Yey! Civilizație din nou!

Vă prezentasem orașul, prezentasem drumul către Bansko, așa că era normal ca până la urmă să ajungem și la cireașa de pe tort, și anume pârtiile de ski de pe acolo.

Mai ales că tot suntem încă în sezon. De zăpadă ei nu prea duc lipsă, iar până spre final de aprilie se poate schia în condiții perfecte. Când zăpada dă semne de fugă, o mai țin pe loc tunurile de zăpadă artificială.

Urcarea durează undeva între 25-30 de minute cu telecabina. Sunt identice telecabinele cu cele de pe Vitoșa, tot de 5-6 locuri (în funcție și de tonaj).

Partea faină este că nu trebuie să îți placă să te dai cu skiurile sau placa ca să te poți bucura de plimbarea cu telecabina. Mai ales că peisajul este superb.

Iar sus ai destul opțiuni, ori că vrei ceva de papa, ori ceva cald sau rece (pentru doritorii de bere, recomand berea zonei, Pirinsko).

Cabana era mai mereu plină, iar unii mai curajoși și mai bine echipați stăteau și savurau o tărie afară. Și tot nu pricep cum de cu atâția nemți în zonă nu au învățat că vinul fiert e o afacere profitabilă la munte.

Dacă prindeți și o zi cu ceva fulgi prin zare, peisajele sunt cu atât mai frumoase! Am fost aici și în aprilie și nu a fost atât de spectaculos.

Pentru cei care nu doreau să intre în cabană, exista și un fel de cort ca cele de pe plajă. Și da, chiar era foarte bine încălzit, dar era greu apoi când ieșeai și te loveai din nou de ger.

Mult alb în spate.

Uimitor este că există drum până acolo. Bine, trebuie să ai și o mașină de mare încredere ca să ajungi până sus, dar e frumos că există și mai ales că bulgarii bagă zilnic plugul pe el.

Snow, snow, snow! Let it snow!

Priveliște din telecabină

Ne întorceam din nou în oraș. În față aveți Bansko.