Dia's Blog - Dianora.ro

Din Banya unde am stat noi la hotel, am decis să mergem pe jos până în Bansko. Mai ales că era destul de aproape. Cred că erau vreo 4 kilometri. Și vremea era superbă de o plimbare în aceea zi. Așa că am părăsit încetișor Banya și am început să ne bucurăm de peisajul ce se vedea în toate părțile. Pentru fotografi este o zonă de vis. Munți peste tot, mai ales că ne aflam într-o vale. Locul perfect pentru pozat panorame. Valea se află între Munții Pirin, Munții Rila și Rodopi. Așa că ai destule opțiuni de explora prin zonă. Deși nu știu dacă toate traseele sunt accesibile și iarna. E posibil să fie unele interzise. Și de obicei drumul acesta îl puteți face ori cu shuttle bus-ul de la hotel (mai toate din zonă oferă așa ceva) ori cu microbuzul care trece prin zonă, asta dacă doriți să beți ceva liniștiți. Sau, și mai bine se poate merge pe jos. Puțină mișcare nu strică nimănui până la urmă și așa te poți bucura cel mai bine de peisaj. Pozele sunt făcute, cam anul trecut pe vremea asta. Pe

Fiindcă tot e sezonul mai geros, zăpadă pe afară, m-am gândit că e timpul să vă prezint și orășelul Bansko pe unde m-am plimbat anul trecut pe vremea asta în timpul vacanței de după sesiune. Și pe acolo erau vesnicii indieni, doar că ei erau doar ai bulgarilor. Și era uimitor că puteau să mai cânte și să danseze pe acolo pe un frig năpraznic. Și aici erau mai răsfirați, nu erau 3-4 într-o grupă ca la noi, ci câte unul pe ici pe colo făcând pe lupul singuratic. Din păcate datorită vremii nu știu cât succes aveau. Ciorapi croșetați se găseau la toate colțurile. Și chiar arătau superb, deși uneori erau și la prețuri mai mari. Dar oricum, era fain că erau obiecte tradiționale peste tot și la prețuri mai accesibile pentru turiști. Casa de cultură din Bansko Una din străduțele principale din orășel, pe unde poți găsi cam tot ce îți dorești fără a avea nevoie de mall. Aici referindu-mă la magazinele de haine de marcă, care au invadat micuța străduță. Iar tavernele sunt peste tot și umitor de

În a doua zi pe care am petrecut-o în Skopje am decis să facem ceva mai multă mișcare și să urcăm puțin până pe muntele lor, numit Vodno. Mai ales că era o zi superbă pe care era păcat să o irosim. Până într-un anumit punct am urcat cu mașina. Din păcate nu știu cum se chema acel loc. Știu doar că am pornit urcarea către zona cu parcările din cartierul Kisela Voda unde se afla hostelul. Până sus în parcare se poate lua și un taxi. Noi fiind prea mulți pentru o singură mașină ne-am dus și cu un taxi care să ne arate drumul. Și a costat destul de puțin având în vedere că drumul a fost lunguț. Cred că vreo 200 și ceva de dinari. Am consultat puțin harta și am pornit foarte voioși la drum, crezând că neah.. crucea nu este atât de departe precum pare. Și ce ne-am mai înșelat. Pentru că noi fiind niște amețiti am ales drumul drept și ușor (era drum de mașină, dar era folosit doar de mașini autorizate, probabil ca să îl protejeze) și care nu se mai termina. Văzusem noi la început o plăcuță pe