Dia's Blog - Dianora.ro

Undeva la pornirea pe traseu, mă refer la adevăratul traseu, cel ce începe oarecum în laterala Cabanei Gura Diham, am găsit plăcuţa asta pe un pom. Imagine surprinsă în lungul drum prăfuit de pe Valea Cerbului, mergând către Gura Diham. Valea Cerbului într-un moment mai favorabil, adică cu mai puţini oameni tâmpiţi pe metrul pătrat de iarbă încă verde. Pe undeva după primele minute de urcare am tot găsit floricele astea, care parcă ne întâmpinau. o zi faină de mai.. cu ceva soare care sa ne lumineze altfel pădurea celebra "Panta a prostului" şi veşnica zicală "hai că mai e puţin.." joc de umbra şi lumini în natură deja dădea şi verdeaţa şi peisajul era din ce în ce mai superb un mic pârâiaş unde ne-am mai potolit setea cu apa rece şi bună apa ce ajuta plăntuţele astea faine să fie o pădure mai colorată, mai ales în galben şi verde un drum mai uşurel tot la urcare deja ne apropiam de un mic platou şi urcuşul nu mai era atât de solicitant Platou unde traseul se împar...

După drumul cât de cât obositor până în Poiana Stânii regale, drum prezentat în cateva poze în alt articol , ne-am despîrţit în 2 grupuri.. unul ce a rămas acolo la cabană.. şi noi, majoritatea excursioniştilor.. am luat-o pe deal în sus spre platou. La scurt timp după ce am reintrat în pădure am găsit foarte multe frunze şi floricele pline de rouă.. deşi era deja vreo 11 şi ceva. Se vedea că în natură.. timpul nu se face simţit la fel. Drumul prin pădure.. a fost şi dificil, dar din fericire pentru noi a avut şi câteva parţi mai uşor de străbătut.. unde ne mai trăgeam sufletul, urmând ca apoi să mai urcăm un dâmb. O mare parte din traseu.. am urcat cu panorama asta superbă pe partea dreaptă. De multe ori.. nici nu eram atenti unde păseam fiind furaţi de peisaj. Norii deşi ameninţau încă de când păşisem afară din autocar.. s-au ţinut la oarece distanţă de noi câteva ore.. dar ne-au oferit câteva forme faine pe cer din când în când.. parcă ne salutau în felul lor. Pădurea era curată, li...

Voiniceşte înaintăm pe cărari de munte, dupa praful de pe asfaltul capitalei.. ne plăngem puţin de brusca schimbare.. care deşi este benefică ne solicită anumiţi muşchi ce intraseră in adormire. Ţinându-ne unii de alţi.. înaintam.. ne dorisem munte.. şi excursie.. aşa că.. deşi ritmul impus de nenea ghidul era puţin cam rapid pentru majoritatea.. ce abia îţi intrau în ritm.. Erau atâtea plante şi plăntuţe de admirat pe jos.. încât nici nu ştiai pe unde să te uiţi.. totul de un verde atât de crud.. şi peisaje superbe.. linişte (cât de cât.. mereu fiind careva din grup care să ţipe puţin). Era o lume faină.. şi pe jos. Doar e sfărşit de primăvară. Traseul este uşor.. după ce îţi stabileşti un ritm şi te ţii de el.. la noi.. pentru început ritmul se numea "popas"! Asta ne auzeai urlând de câte ori aveam ocazia. Noi înaintam spre Poiana Stânii Regale, un loc unde eu nu mai fusesem până acum, urcând la cota 2000 pe binecunoscutul traseu 1400-2000, este un mic platou.. situat la o ...