Era considerat că 1 Martie era începutul verii. Prima săptămână a lunii numindu-se martina nedelia. Se spune că Baba Marta este o bătrână neputincioasă, acesta fiind motivul pentru care ea are tot timpul un toiag de fier în care se sprijină. Când zâmbește, soarele strălucește pe cer, când e supărată pe cineva, vremea urâtă își simte prezența. Se spune că majoritatea ritualurilor aveau ca scop câștigarea bunăvoinței bătrânei. Ea vizita doar casele curate și îngrijite, de aceea la final de februarie se făcea curățenie generală în întreaga gospodărie.Exista legenda cu bătrîna care a ieşit cu caprele la munte şi mai apoi a fost prefăcută în stană de piatră, împreună cu animalele, de frigul venit pe neaşteptate. în alte legende, o femeie bătrînă a fost prefăcută în stană de piatră pentru necuviinţele adresate Babei Marta, personificarea lunii martie.
Alteori se zicea că Baba avea doi soţi: pe unul îl iubea şi, cînd îl vedea, vremea era frumoasă, călduroasă; pe celălalt nu - devenind urîtă, friguroasă .
Tradiţii: Curăţenia din această zi presupunea şi curăţarea hornurilor, măturatul, dar şi lipirea tuturor construcţiilor din gospodărie. Acţiunea era făcută uneori de cea mai bătrînă femeie din casă, dar in unele locuri se prefera o tinără. Se făceau focuri rituale.
În alte regiuni, în preajma focului se făcea o horă. În zorii zilei, fetele (mai ales cele de vîrsta măritişului, care în curînd vor lua parte la ceremonia lăzăriţelor) se duceau în pădure sau pe cîmp, uneori însoţite de tineri, în haine de sărbătoare. Ele erau conduse de o fată mai mare, care cu un an înainte fusese conducătoarea alaiului lăzăriţelor. După ce se împărţeau în grupe de vârstă, ele începeau să cânte, străbătând ogoarele. La moară pentru ele era pregătită o turtă rituală, în care fusese pusă o monedă de argint. Fata care primea moneda devenea conducătoarea lor pentru Lazarovden.
Se puneau mărţişoarele. Mărţişoarele - fire de lină alb-roşie, numite martenițe - erau făcute de cea mai bătrînă femeie din casă, o femeie „curată", care nu trebuia să se atingă de foc, pentru ca mărţişorul să nu-şi piardă puterea magică. În alte cazuri, erau împletite cu ochii închişi (ca şerpii să nu-i vadă pe trecători), pe stomacul gol.
În mod tradiţional, purtau mărţişoare copiii, fetele şi tinerele neveste, puii animalelor, mai puţin tinerii, bărbaţii sau bătrînele. Copiii le legau la mina dreaptă sau la gît, la picior, la degetul din dreapta; fetele şi femeile le legau la gît sau le împleteau în păr, femeile bătrîne - pe degetul mic al mîinii stingi. Bărbaţii le purtau legate aproape de cot, de un deget de la picior sau în ciorapi. Mărţişoare se puneau în pomii fructiferi și în viţa de vie. în anumite cazuri se legau şi la căruţă, jug, războiul de ţesut, grajduri, coteţe, clanţele uşilor ş.a. Dacă erau puse animalelor, copacilor, uneltelor şi locuinţelor, erau lăsate acolo pînă cădeau singure.
Uneori erau purtate numai trei zile, alteori 40 de zile sau pînă la seceriş. Trebuia să fie purtate pînă la vederea primei berze sau rîndunici, sau pînă ce vedeau pomi înfloriţi, după care se scoteau şi se puneau legate de o creangă de pom fructifer sau sub o piatră. Peste cîteva zile se uitau sub piatră - dacă acolo erau multe furnici, era semn că se vor face mulţi miei; dacă erau mulţi viermi, le va merge bine cailor; dacă erau multe vaca-Domnului, se vor face vacile. Pentru fete însă, furnicile era semn că se vor mărita cu ciobani.
Pe 1 martie, în zorii zilei, mergeau să întîmpine primăvara cu o pîine/plăcintă rotundă special pregătită. Femeile aşterneau pe cîmp o pînză nouă, puneau pe ea plăcinta şi, întordndu-se spre răsărit, spuneau: „Asta e pentru tine, mamă Primăvară!". După ce lăsau darurile acolo, se întorceau acasă, sperînd că mama Primăvară se va îmbrăca în haine noi şi pentru pîinea şi sarea oferite va aduce belşug de in şi cânepă.
Practici de propiţiere: Pentru ca baba Marta să fie înveselită, femeile scoteau haine şi basmale de culoare roşie şi le puneau pe garduri. Aceste obiecte erau menţinute acolo pînă la mucenici sau chiar pînă la sfîrşitul lunii, tot pentru a o bucura pe Marta. Bătrînii nu trebuia să iasă prea devreme din casă în această zi, pentru că Marta dorea să întîlnească numai fete tinere şi femei. Doar aşa vremea de peste an va fi frumoasă şi caldă. Era bine să ţeasă, pentru ca livezile şi rîmpurile să aibă recolte bune. Cînd săreau peste focurile rituale, se striga, aşa cum aflăm dintr-un Cîntec al copiilor: „Baba Marta, acum eu te încălzesc, dar tu mă vei încălzi mîine!". Fetele trebuia să fie zîmbitoare şi pline de bunăvoinţă, pentru ca şi vremea să fie frumoasă şi cu soare. Oamenii cred că vor fi sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa în martie.
Acest text este un citat din cartea profesoarei mele, doamna Antoaneta Olteanu, sepcializată în mitologie și etnologie balcanică. Cartea se numește *Zile și Demoni - Calendar și Mitologie populară bulgară* (Editura Eikon, 2008).
