Dia's Blog - Dianora.ro

I'VE GOT A CRUSH ON THE WORLD AND I WANT TO BLOG ABOUT IT. THE BEST STORIES ARE USUALLY FOUND BETWEEN THE PAGES OF A PASSPORT.

Imaginea emblematică a Colmarului este făcută de pe acest pod din zona cunoscută drept Mica VeneÈ›ie. Este corespondentul cartierului Krutenau din Strasbourg. Acest mic cartier a apărut încă din Evul Mediu într-o zonă verde pe malul râului Lauch situată în sudul Colmarului. Râurile Lauch È™i Ill erau folosite pentru irigaÈ›ii È™i pentru morile de apă, dar È™i pentru a naviga mai uÈ™or către alte zone din oraÈ™ sau împrejurimi. 
Privire în cealaltă parte a podului. Fix de aici am început noi periplul de vreo 4 ore prin Colmar. Venind dinspre Eguisheim pe biciclete am căutat un loc fain în centru unde să ne parcăm bicicletele È™i să începem să vizităm. Google maps ne-a sugerat să venim aici în La Petite Venise. Am trecut de pod, am găsit o mică parcare de biciclete È™i ne-am pus pe pozat È™i explorat. DeÈ™i deja eram puÈ›in obosiÈ›i după plimbarea de până atunci într-un soare arzător de august. 
Cartierul Pescarilor situat de-a lungul râului Lauch este cea mai fotogenică stradă din Colmar.  ÃŽn partea stângă este râul. O să îl vedeÈ›i în alte poze mai jos. Parcă È™i casele de aici te duc aÈ™a puÈ›in cu gândul la turtă dulce, nu?
Colmar a fost menÈ›ionat pentru prima dată de către Charlemagne în cronica lui despre războaiele duse de Saxoni. OraÈ™ul a trecut prin mai multe stăpâniri dea lungul anilor, fiind cucerit de FranÈ›a abia prin 1673 de către Regele Louis XIV, dar mai apoi în anul 1871 toată regiunea Alsaciei a fost anexată Imperiului German (în urma războiului Franco-Prusac). Regiunea a revenit FranÈ›ei după Primul Război Mondial în urma Tratatului de la Versailles. Dar apoi a fost din nou anexată Germaniei prin 1940 de către naziÈ™ti.. È™i revenind pentru ultima dată FranÈ›ei în anul 1945. 
Colmar este unul dintre cele mai călduroase orășele din regiune, având cele mai scăzute precipitaÈ›i, zona fiind ideală pentru creÈ™terea viÈ›ei de vie. De aceea este È™i considerat Capitala de pe Drumul Vinului din Alsacia. 
Tarte Flambee (Flammekueche) variantă alsaciană
Clădirile sunt pur și simplu de poveste!
Multe din străzile din Colmar sunt încă pe stil vechi, adică pietruite. 
Alegerea unui loc pentru luat prânzul sau cina este problematică.. sunt atâtea locuri care arată atât de bine încât nu prea È™tii ce să alegi. Noi am renunÈ›at să ne uităm pe tripadvisor aici È™i ne-am uitat efectiv în farfuriile oamenilor È™i unde găseam o masă mică de 2 locuri, pentru că fiind pe fugă nu avea timp să aÈ™teptăm prea mult o masă. Și am nimerit fain, un local micuÈ› È™i cochet ce servea doar câteva feluri de mâncare. Dar dacă aveÈ›i o zi întreagă, păi atunci e chiar musai să încercaÈ›i mai multe, că noi am văzut atâtea faine... dar pline ochi.. încât ne părea rău că nu avem mai mult timp la dispoziÈ›ie. 
Biserica Sfântul Martin (Église Saint-Martin) este de rit romano-catolic, iar uneori lumea spune că e catedrală datorită dimensiunilor mari. Clădirea a fost construită între anii 1234 È™i 1365 ca biserica colegiului devotat cultului lui Martin din Tours. 
Clădirea cunoscută ca È™i Ancienne Douane (vechea vamă) este o clădire renascentistă construită în stil Gothic în centrul Colmarului. Ea datează încă din anul 1480 dar între anii 1895 È™i 1898 a fost restaurată. Este cea mai veche clădire publică din Colmar È™i a avut încă de la început o funcÈ›ie dublă - parterul era folosit ca un depozit È™i ca loc de taxare a bunurilor importate È™i exportate. Etajul era folosit pentru întâlniri importante. ÃŽn momentul de față clădirea găzduieÈ™te un restaurant. 
Unele clădiri nu au cum să treacă neobservate. Mai ales când găzduiesc un restaurant interesant. Nouă ne-a plăcut mult interiorul, dar cum era plin, am plecat mai departe. 
Cred că oraÈ™ul arată incredibil È™i noaptea. Noi ne-am bucurat doar de un apus interesant colorat. 
Plaza de la Antigua Aduana È™i fântâna Schwendi
OraÈ™ul ăsta nu are cum să nu te bine dispună când vezi cât de frumos colorat este totul în jurul tău. DeÈ™i nu sunt deloc un fan al culorii roz, aici parcă chiar avea un farmec aparte. 
OraÈ™ul este plin de clădiri superbe că de multe ori trebuie să ai grijă să nu te împiedici pe străduÈ›ele pavate uitându-te pe sus la diverse detalii. 
Cartierul pescăresc. După cum se vede, se pot face È™i plimbări cu bărcuÈ›a dacă aveÈ›i destul timp È™i pentru asta, pentru că plecau doar la ore fixe. Mie personal nu îmi place să fiu într-o barcă mică cu atâta popor, dar trebuie să recunosc că arata tare fain È™i într-un fel îmi pare rău că nu am văzut oraÈ™ul din bărcuță. 
Aparent barza este un fel de emblemă a Alsaciei. Barza albă ce poartă un copil într-un coÈ™ în cioc este asemuită Alsaciei. Eu nu È™tiam asta È™i m-am mirat să văd peste tot simbolul, mai ales pe suveniruri. Alsacienii au avut dintotdeauna grijă de berze pentru că erau de părere că ele aduc fericire È™i noroc, plus că reprezentau un simbol al fertilității. 
Aici am început povestea È™i plimbarea È™i tot aici am terminat. Nu prea ne venea sa plecam mai departe, dar ne aÈ™tepta Flixbusul care sa ne ducă la Strasbourg. Distanta e doar de vreo 70 de km, asa ca într-o ora eram deja în al treilea oraÈ™ din FranÈ›a pe ziua asta. 
Share
Tweet
Pin
Share
No Comments
Când vrei să fugi în natură dar nu ai chef să stai într-o coloană interminabilă de maÈ™ini, Ruse o să fie mereu o opÈ›iune tare faină, mai ales că după ce bălăureÈ™ti pe diverse coclauri ai vreo 2 restaurante tare faine în centrul oraÈ™ului Ruse unde să îți poÈ›i potoli foamea. Noi am ales să mergem sâmbăta ce tocmai a trecut până acolo. Am plecat cu inima puÈ›in strânsă dat fiind cât de multă ceață am întâlnit pe drum după AdunaÈ›ii Copăceni spre Giurgiu. Și din fericire, cum am ajuns în micul orășel Ivanovo a ieÈ™it soarele È™i ceaÈ›a parcă s-a risipit. 
Traseul l-am început pe scările din poza precedentă. Nu e deloc mult de urcat È™i credeÈ›i-mă că panorama de mai sus merită efortul. Dar dacă nu doriÈ›i scări, există È™i un drum în pantă pe unde puteÈ›i urca. Amuzant e că mereu când ajungem pe aici nimerim grupuri de bătrânei în pelerinaje care se È›in foarte bine în ciuda scărilor. AÈ™a că ai un imbold mai mare să te miÈ™ti. Și la capătul scărilor, treci puÈ›in de peÈ™teră È™i te aÈ™teaptă superbitatea asta de panoramă. 
Mai ales acum toamna când totul este foarte colorat pare È™i mai interesant. Mai ales că am trecut pe aici È™i prin iunie, când natura avea un verde crud. Dar parcă îmi place mai mult combinaÈ›ia de culori tomnatice. 
Cum să nu vă placă să aveÈ›i panorama asta în faÈ›a ochilor? Dacă vreÈ›i să faceÈ›i un picnic, atunci asta e un loc ideal să staÈ›i È™i să admiraÈ›i natura. 
La doar 100 de Km de BucureÈ™ti în funcÈ›ie de locul din care plecaÈ›i. Dar în vreo oră È™i jumate sunteÈ›i aici dacă nu prindeÈ›i coadă mare în vamă. Acum toamna nefiind sezon, se trece în 5 minute. 
Îmi place că traseul deși e micuț e bine întreținut. Curat și bara de susținere destul de recentă încât să te poți sprijini de ea fără probleme. Și așa cum vă ziceam am avut și noroc să vedem panorama. Nu știu unde a fugit ceața, dar mulțumim că ne-a lăsat să pozăm!
O mică parte din superba Vale a râului Lom
Stâncile din canion
Traseul fain pe lângă stânci

De reÈ›inut că trebuie să aveÈ›i mare atenÈ›ie când vă plimbaÈ›i pe stânci. Unele sunt alunecoase în sezonul rece È™i ceÈ›os. Mi-a părut rău doar că cerul nu a fost prea vizibil. Nu era nici albastru È™i nici întunecat. 
Ce îmi place este că prin Bulgaria mereu ai șanse să găsești câte o marteniță (mărțișor) prin copac. Mai ales acum când dispar frunzele sunt mai ușor de găsit. Și parcă înfrumusețează zona, nu?
Lăsând în urma zona mea de confort, ne-am trezit devreme într-o sâmbăta mohorâtă È™i ceÈ›oasa ca să ne bucurăm de această panoramă. All in all eu zic că a meritat. 
Culorile toamnei 
Aici aveÈ›i È™i harta ca să reuÈ™iÈ›i să ajungeÈ›i mai uÈ™or. 
   

Share
Tweet
Pin
Share
4 Comments

Pentru că la dus eram atât de absorbiÈ›i de peisaj, am uitat sa facem un time lapse. Pur È™i simplu ne-am bucurat de traseu. La revenirea în Colmar, fiindcă ne-am chinuit puÈ›in să plecăm din Eguisheim (lăsasem bicicletele vreo 2-3 ore în soare È™i È™aua era din piele) ne-am adus aminte să punem telefonul pe un stativ È™i să înregistrăm o parte din traseu. Plimbarea efectivă e de vreo 35 minute. Voi o să vedeÈ›i totul mai comprimat. Dar sper să vă deschidă apetitul pentru biciclit prin FranÈ›a, că ei din fericire au drumuri È™i piste de biciclete să te poÈ›i bucura de un altfel de turism. 
Share
Tweet
Pin
Share
No Comments

Eguisheim e unul din puÈ›inele locuri unde ne-am gândit să facem È™i un mic timelapse ca să vă convingem că merită să fugiÈ›i până acolo cu prima ocazie. Nouă ni s-a părut că își merită din plin titulatura de pe bloguri de cel mai frumos orășel din FranÈ›a. Noi din păcate am prins o zi de august extrem de călduroasă, peste 35 grade, dar cu toate astea ne-am bucurat din plin de cele 3-4 ore pe care le-am petrecut. Am fost puÈ›in pe fugă pentru că trebuia să bifăm È™i superbul Colmar în cealaltă parte a zilei. 

Eguisheim pare ca un oraÈ™ scos dintr-o poveste veche. MulÈ›i spun că este varianta reală a orășelului din Frumoasa È™i Bestia, alÈ›ii spun că e ca un oraÈ™ de turtă dulce. Cert e că are un farmec aparte care te întoarce la poveÈ™tile din copilărie. 
Imaginea asta este cea care m-a convins È™i m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest orășel în urmă cu vreo 5-6 ani când niÈ™te prieteni ajunÈ™i aici au postat niÈ™te poze pe Fb. Și sincer, pentru mine a fost la fel de frumos în realitate precum este în poze, mai ales că am prins o zi de luni când orășelul nu era invadat de turiÈ™ti mulÈ›i. 
Se spune că oraÈ™elul Eguisheim a fost locuit încă din Paleolitic de către oameni. De atunci multe naÈ›ii diferite au trecut pe aici, lăsând o parte din istoria È™i cultura lor prin Alsacia, precum galo-romanii care au început să cultive viÈ›a de vie. Primul castel din zonă a fost construit în anul 720 È™i în jurul lui a apărut orășelul de azi. 
Am petrecut doar vreo 3 ore mergând pe toate străduÈ›ele din orășel. Nu ne mai venea să ne oprim. ÃŽn fiecare colÈ› era ceva fain de admirat È™i pozat. Nici nu È™tim cum a trecut timpul atât de repede! 
Nu ai un obiectiv turistic clar, micul orășel este obiectivul. Sper să ne întoarcem cândva pe drumul vinului într-o lună mai puÈ›in călduroasă. Noi acum am fost în plin august. Cred în schimb că este superb la început de iunie - sfârÈ™it de septembrie. 
Culorile sunt pur și simplu de vis!
Place du Château și statuia lui Bruno d'Eguisheim-Dagsbourg (1002-1054), un fost arhiepiscop care apoi a devenit cunoscut ca Papa Léon IX. Fântana a fost construită între 1834 și 1836 și este una dintre cele mai mari din Alsacia.
Plin de floricele la mai fiecare colÈ›. Sunt tare curioasă cum de reuÈ™eau să le menÈ›ină atât de faine pe temperaturile astea. Totul era verde! 
StrăduÈ›ele sunt mici. Imediat ce am intrat în orășel, ne-am dat jos de pe biciclete pentru că devenise puÈ›in aglomerat. Ne-am dus în centru, unde le-am legat în Place du Château, fix lângă fântână. Nu a fost o idee prea genială pentru că È™aua fiind de piele.. stând în soare 3-4 ore.. nu a fost prea uÈ™or pentru noi la plecare :))
O chestie foarte importantă este că trebuie să È›ineÈ›i cont că unele terase/restaurante sau vinării È›in foarte mult la siesta, aÈ™a că vor avea închis pentru prânz de la 12 la 14. Noi am fost puÈ›in luaÈ›i prin surprindere de acest lucru când am încercat să găsim un local pentru a mânca ceva, aÈ™a că am renunÈ›at È™i ne-am bucurat de vin. 
Forma inedită a casei/intrării în curtea celor de la Joseph Freudenreich ne-a atras încă de când ajunsesem în oraÈ™. AÈ™a că după ce ne plimbasem de vreo  2 ori în jurul centrului bifând toate străduÈ›ele, am ajuns inevitabil aici ca să degustăm un pahar de vin. Ne gândeam că probabil e scump, dar am zis că fără o mică degustare e păcat să plecăm din orășel. Și când am văzut meniul, am cerut fără ezitare o sticlă! Gazda s-a purtat tare fain cu noi, ne-a adus sticla să vedem dacă este destul de rece È™i dacă e ok pentru noi, apoi ne-a dat puÈ›in să degustăm È™i a aÈ™teptat confirmarea că suntem foarte mulÈ›umiÈ›i de sticla aleasă È™i că rămâne. Curtea era plină de flori È™i culori vesele încât nu ne mai venea să plecăm de acolo. 
 Semnul tare haios ce trona la intrarea în local. 
PreÈ›urile erau afiÈ™ate încă de la intrare. Dar dacă doriÈ›i să vedeÈ›i toate soiurile de vin vândute de ei, din fericire au pus lista de preÈ›uri online. AICI. M-a impresionat mult că într-un orășel atât de turistic am dat doar 38 lei (8 euro) pe un vin extraordinar de bun. Știu că eram în curtea producătorului È™i nu într-un local de fiÈ›e. Dar totuÈ™i, ne aflam într-unul dintre cele mai turistice locuri din FranÈ›a È™i un vin bun ne-a costat mai puÈ›in decât o terasă cu vin mediu din BucureÈ™ti. Pentru noi a fost o surpriză plăcută. Și atât de mult ne-a plăcut PINOT GRIS încât ne-am chinuit È™i am cărat după noi în rucsac È™i pe bicicletă 2 sticle pentru acasă. 
Ce nu am făcut noi dar ne dorim - un bike trip de 2-3 zile prin orășelele din zonă, să explorăm într-un ritm mai lent peisajul, diversele trasee viticole. Am È™i găsit o variantă faină de bicicletă. Click aici ca să vedeÈ›i traseul. ÃŽmi place că pe lângă Eguisheim încorporează È™i superbele Riquwihr È™i Kayserberg. Plus că traseul între ele am înÈ›eles că este mult mai fain È™i mai spectaculos față de ce am văzut noi din Colmar È™i până aici. AÈ™a că musai trebuie să revenim să plecăm cu bicicletele câteva zile de nebuni. 
Share
Tweet
Pin
Share
No Comments
Newer Posts
Older Posts

Search This Blog

About me

Dianora

Categories

bulgaria zona veliko tarnovo marea neagra sofia Macedonia munte veliko tarnovo Cehia budapesta craciun hunedoara ungaria valea jiului viena Turcia Belgia Kazanlak sighisoara valea prahovei istanbul vulcan hotel bucegi cadrilater jurnal de calatorie Lagadin Thessaloniki petrosani busteni Brasov Irlanda varsovia Germania limba bulgara retete bulgaresti

Blog Archive

  • ▼  2019 (8)
    • ▼  October 2019 (4)
      • Colmar Alsacia Franta Haut-Rhin
      • Ivanovo Ruse Rusenski Lom
      • Cu bicicleta din Eguisheim inspre Colmar Franta
      • Eguisheim Alsacia Franta - Drumul Vinului
    • ►  September 2019 (4)
  • ►  2018 (1)
    • ►  February 2018 (1)
  • ►  2016 (1)
    • ►  October 2016 (1)
  • ►  2014 (3)
    • ►  May 2014 (3)
  • ►  2013 (8)
    • ►  August 2013 (1)
    • ►  July 2013 (1)
    • ►  April 2013 (1)
    • ►  February 2013 (2)
    • ►  January 2013 (3)
  • ►  2012 (83)
    • ►  December 2012 (1)
    • ►  November 2012 (4)
    • ►  August 2012 (4)
    • ►  July 2012 (9)
    • ►  June 2012 (5)
    • ►  May 2012 (2)
    • ►  April 2012 (12)
    • ►  March 2012 (11)
    • ►  February 2012 (14)
    • ►  January 2012 (21)
  • ►  2011 (107)
    • ►  December 2011 (15)
    • ►  November 2011 (11)
    • ►  October 2011 (8)
    • ►  September 2011 (5)
    • ►  August 2011 (10)
    • ►  July 2011 (18)
    • ►  June 2011 (3)
    • ►  May 2011 (9)
    • ►  April 2011 (7)
    • ►  March 2011 (4)
    • ►  February 2011 (10)
    • ►  January 2011 (7)
  • ►  2010 (114)
    • ►  December 2010 (8)
    • ►  November 2010 (18)
    • ►  October 2010 (3)
    • ►  September 2010 (13)
    • ►  August 2010 (3)
    • ►  July 2010 (12)
    • ►  June 2010 (9)
    • ►  May 2010 (11)
    • ►  April 2010 (14)
    • ►  March 2010 (6)
    • ►  February 2010 (7)
    • ►  January 2010 (10)
  • ►  2009 (102)
    • ►  December 2009 (10)
    • ►  November 2009 (11)
    • ►  October 2009 (11)
    • ►  September 2009 (14)
    • ►  August 2009 (11)
    • ►  July 2009 (6)
    • ►  June 2009 (4)
    • ►  May 2009 (5)
    • ►  April 2009 (6)
    • ►  March 2009 (8)
    • ►  February 2009 (6)
    • ►  January 2009 (10)
  • ►  2008 (66)
    • ►  December 2008 (3)
    • ►  November 2008 (14)
    • ►  October 2008 (21)
    • ►  September 2008 (8)
    • ►  August 2008 (6)
    • ►  July 2008 (2)
    • ►  June 2008 (2)
    • ►  May 2008 (6)
    • ►  April 2008 (3)
    • ►  February 2008 (1)
  • ►  2007 (11)
    • ►  November 2007 (1)
    • ►  September 2007 (1)
    • ►  August 2007 (4)
    • ►  July 2007 (4)
    • ►  June 2007 (1)

Created with by ThemeXpose | Distributed by Blogger Templates