Dia's Blog - Dianora.ro

Acestea sunt restul de poze din Sighişoara, care nu au încăput într-o postare anume, dar care mi-au plăcut destul de mult şi am considerat că totuşi merită văzute. De data asta pozele conţin mai multe persoane şi nu doar peisaje. Sunt şi poze de pe dealuri, poze cu pisicuţele pensiunii, poze cu noi făcând balonaşe prin tot centrul cetăţii ca nişte copilaşi de grădiniţă! Şi cu asta se termină şi seria cu Sighişoara. Aşa că dacă doriţi să vedeţi toate pozele, atunci puteţi să folosiţi tagurile de mai jos. Enjoy!

Cea mai frumoasă perioadă a zilei de urcat sus, lângă biserică este către apus. Atunci şi lumina este mult mai bună pentru a poza şi te poţi bucura de panoramă fără ca soarele să te topească ca pe îngheţată. O clădire frumoasă aflată pe Strada Şcolii O stradă plină de case vechi şi frumoase, dintre care unele au fost transformate deja în hoteluri sau pensiuni. Scările celebre din Sighişoara. Acum datorită clipului "Voila" au devenit destul de cunoscute şi în afara graniţelor ţării. Păcat doar că se vede că pe acolo au trecut mulţi tâmpiţei. Sunt curioasă doar de unde au avut aşa mulţi cretă. Scările erau pline de nume, denumiri, oraşe şi numere de telefon. Tipic ţărănesc, dar mă aşteptam ca cineva să cureţe tâmpeniile alea, nu să rămână în văzul tuturor. Un cimitir ce părea bun de speriat copilaşii când nu sunt cuminţi. Deşi am fost pe acolo pe înserat, deja începuse să devină creepy. Biserica din deal - locul unde în fiecare zi de vineri poţi audia un superb concert de orgă.

Căluţul l-am descoperit la scurt timp după ce am ajuns la pensiune. Afară picura şi noi, ca nişte minţi luminate am zis că în loc să mergem spre oraş mai bine mergem pe dealuri înspre mănăstire, pe un drum fără copaci sau alte locuri unde te poţi ascunde. Aşa că imediat după ce am pozat căluţul am făcut un mic autostop, pentru că nişte vecini de pensiune au fost destul de drăguţi să ne ducă până în faţa pensiunii. Ajunşi acolo, am redeschis singura umbrelă din dotare şi încetişor am pornit către oraş. Spre fericirea noastră picăturile se răreau cu fiecare pas, încât până am ajuns în centru deja era soare şi frumos. Pe drum am găsit şi nişte superbe floricele. Iar alţii cu un aparat ce permite o apropiere uimitoare au făcut câteva poze incredibile cu gângănii precum asta . A doua zi am hotărât ca drumul spre centru să nu mai fie cel obişnuit şi că era timpul să cucerim dealul ca nişte adevăraţi copilaşi de 5 ani. Aşa că ne-am înarmat cu aparatele foto, apă rece dintr-o fântână şi am por

Nu ştiam prea multe lucruri despre oraş înainte de a ajunge acolo, dar de Casa cu Cerb auzisem. Se pare că este un obiectiv ce a impresionat mai mulţi bloggeri. Din păcate preţurile sunt destul de mari. E ok să intri şi să admiri în timp ce bei o bere, dar altfel.. dacă nu ţii morţiş să te dai mare în faţa cuiva, nu are rost. Clădirea este superbă. Frumos renovată, bine amplasată, ca să nu mai vorbesc despre terasa cu vedere către Turnul cu ceas. Locaţia este excelentă. De aceea şi preţurile mai piperate. Până la urmă totul se reduce la ce este important pentru tine. Şi toţi care treceam pe acolo ne opream să pozăm cerbul, sau să ne facem poze lângă casa cu coarne de cerb ieşind prin pereţi. Site-ul lor spune că "Casa cu Cerb este una dintre cele mai vechi clădiri din cetate şi cea mai interesantă din punct de vedere arhitectonic". Probabil este una dintre cele mai vechi, dar partea cu interesantă depinde mult de gusturi. Din ce am văzut şi pe la Florin , casa este destul de

Imediat ce am pus piciorul în cetate am rămas profund fascinaţi de frumuseţea micilor străduţe care ne aşteptau să le explorăm. Nu cred că a existat vreo străduţă care să scape invaziei noastre sau vreo pietricică care să nu fie răscolită. Pozam tot ce mişca şi mergeam fără oprire. Deşi nu am fost niciodată în Praga.. mă făcea să mă simt ca şi cum aş mai aproape de Praga, sau că am ocazia să văd bucăţele din alt oraş medieval. Alte străduţe îmi aduceau aminte de străduţele mici şi înguste din centrul Bratislavei. Ce-i drept.. acolo erau toate în condiţii foarte bune, dar chiar şi aşa.. rămâneai cu un sentiment plăcut, că ai ajuns într-un loc din România de care poţi să te bucuri în linişte şi de care poţi să fii mândru. Spirtul nemţesc se întrezărea şi el pe ici pe colo. Şi se vede că este un oraş mixt. Chiar e mult mai benefic aşa. 3 naţii diferite au reuşit să-l menţină aşa frumos mult timp. Iar în anuminte momente mă simţeam la fel de fericită ca cei din Before Sunset şi Before Sunr