Sărbătorirea lui Trifon Zarezan are loc în fiecare an la data de 1 februarie conform calendarului Iulian. Cei pe stil vechi îl sărbătoresc pe Trifon pe data de 14 Februarie (calendarul Gregorian). Dar ce se întâmplă mai precis mâine în Bulgaria? Mâine este sărbătoarea viței de vie, a vinului, a grădinarilor și a patronilor de taverne. Trifon este cel care prevestește finalul iernii și apropierea primăverii, aceasta fiind o perioadă de tranziția între pământul înghețat și pământul roditor din care în curând vor răsări câțiva ghiocei (sper). Se pare că această sărbătoare este atât de populară încât este serbată şi pe data de 14 de către mulţi.
Ritualurile din perioada asta sunt făcute pentru a încuraja primavară să vină mai repede. Femeile împletesc niște colaci speciali (rotunzi) pe care îi împarte prin vecini. (un simbol al bunăstării pământului). În acest timp bărbații umbla prin vie sau pe lângă pomii fructiferi amenințând că îi vor tăia dacă nu rodesc și în acest an. Un participant își va lua rolul de apărător al naturii și va promite că și anul acesta natura le va oferi rod din plin, astfel că vița de vie și copacii scapă doar cu câteva crenguțe tăiate pentru a finaliza ritualul. În anumite zone ale Bulgariei, bărbații care fac acest lucru, ies din casă cu o sticlă de vin pe care o varsă peste rămurelele din care s-a tăiat sau la rădăcină, pentru a îmbuna pământul și pentru a astâmpăra setea naturii.
În anumite zone acest obicei era jucat de soț și soție. Amândoi mergeau în vie și femeia la un moment dat striga *Trifon, unde ești? Nu te vad din strugurii albi și negri* și atunci soțul răspundea *sunt aici și tai via*.
În alte zone, se merge în familie la vița de vie, care este tratată ca un membru al familiei. Se cântă, se încinge o mică horă în onoarea naturii. Și bucățele din vița de vie care sunt simbolic tăiate sunt adunate de cei din sat și din ele urmând să se facă o coroană, care-i va reveni celui mai bun cultivator(din anul precedent), care urma să fie încoronat drept *Rege* pentru anul în curs. Dar și această alegere avea propriul ritual. De obicei se dădea o petrecere în sat unde se adunau toți. Acolo în capul mesei era Vechiul Rege care-i aștepta în straie de sărbătoare, cu icoana Sfântului Trifon în mână lângă care avea un mic buchet de flori uscate.
Acest lucru se întâmpla de obicei după slujba de la biserică. În timpul mesei vechiul rege se ridică în picioare, mulțumește lui Dumnezeu și Sfinților pentru această onoare și spune că e timpul să se retragă și să fie ales altcineva. Sala păstrează tăcerea ca de mormânt. Acest discurs este repetat de 3 ori, la un interval de 15 minute. Abia a 3-a oară îi este acceptată cererea și noul împărat este numit. Noul ales este stropit cu vin și primește o coroană din corzi de viță.
Acesta urma apoi să fie cărat de bărbați pe ulițele satului, sau măcar aruncat în sus de câte 3 ori pentru a finaliza ritualul. El mergea apoi din casă în casă oferindu-și binucuvântarea și urându-le tuturor un sezon bun. În fiecare casă acesta era cinstit cu câte un păhărel de vin. Credințele populare spun că cu cât mai mult vin consumat de ziua Sfantului Trifon, cu atât recolta va fi mai bogată în acel an, aceasta fiind o altă explicație pentru turnarea vinului la rădăcinile viței de vie.
De unde vine numele de Trifon *zarezan*? Se spune că și el fusese cândva un țăran ce deținea o bucată de pământ pe care cultiva vița de vie. Într-o zi se pare că pe lângă petecul lui de pământ trece Fecioara Maria. În acele momente Trifon a început să râdă (mitul nu spune dacă de ea sau de altceva) și astfel Maria s-a înfuriat și l-a condamnat să-și taie singur vârful nasului cu cleștele de tăiat via. . În limba bulgară cuvântul *zarezan* provine din verbul *zaryazvam * care înseamna și a tăia via.
Ritualurile din perioada asta sunt făcute pentru a încuraja primavară să vină mai repede. Femeile împletesc niște colaci speciali (rotunzi) pe care îi împarte prin vecini. (un simbol al bunăstării pământului). În acest timp bărbații umbla prin vie sau pe lângă pomii fructiferi amenințând că îi vor tăia dacă nu rodesc și în acest an. Un participant își va lua rolul de apărător al naturii și va promite că și anul acesta natura le va oferi rod din plin, astfel că vița de vie și copacii scapă doar cu câteva crenguțe tăiate pentru a finaliza ritualul. În anumite zone ale Bulgariei, bărbații care fac acest lucru, ies din casă cu o sticlă de vin pe care o varsă peste rămurelele din care s-a tăiat sau la rădăcină, pentru a îmbuna pământul și pentru a astâmpăra setea naturii.
În anumite zone acest obicei era jucat de soț și soție. Amândoi mergeau în vie și femeia la un moment dat striga *Trifon, unde ești? Nu te vad din strugurii albi și negri* și atunci soțul răspundea *sunt aici și tai via*.
În alte zone, se merge în familie la vița de vie, care este tratată ca un membru al familiei. Se cântă, se încinge o mică horă în onoarea naturii. Și bucățele din vița de vie care sunt simbolic tăiate sunt adunate de cei din sat și din ele urmând să se facă o coroană, care-i va reveni celui mai bun cultivator(din anul precedent), care urma să fie încoronat drept *Rege* pentru anul în curs. Dar și această alegere avea propriul ritual. De obicei se dădea o petrecere în sat unde se adunau toți. Acolo în capul mesei era Vechiul Rege care-i aștepta în straie de sărbătoare, cu icoana Sfântului Trifon în mână lângă care avea un mic buchet de flori uscate.
Acest lucru se întâmpla de obicei după slujba de la biserică. În timpul mesei vechiul rege se ridică în picioare, mulțumește lui Dumnezeu și Sfinților pentru această onoare și spune că e timpul să se retragă și să fie ales altcineva. Sala păstrează tăcerea ca de mormânt. Acest discurs este repetat de 3 ori, la un interval de 15 minute. Abia a 3-a oară îi este acceptată cererea și noul împărat este numit. Noul ales este stropit cu vin și primește o coroană din corzi de viță.
Acesta urma apoi să fie cărat de bărbați pe ulițele satului, sau măcar aruncat în sus de câte 3 ori pentru a finaliza ritualul. El mergea apoi din casă în casă oferindu-și binucuvântarea și urându-le tuturor un sezon bun. În fiecare casă acesta era cinstit cu câte un păhărel de vin. Credințele populare spun că cu cât mai mult vin consumat de ziua Sfantului Trifon, cu atât recolta va fi mai bogată în acel an, aceasta fiind o altă explicație pentru turnarea vinului la rădăcinile viței de vie.
De unde vine numele de Trifon *zarezan*? Se spune că și el fusese cândva un țăran ce deținea o bucată de pământ pe care cultiva vița de vie. Într-o zi se pare că pe lângă petecul lui de pământ trece Fecioara Maria. În acele momente Trifon a început să râdă (mitul nu spune dacă de ea sau de altceva) și astfel Maria s-a înfuriat și l-a condamnat să-și taie singur vârful nasului cu cleștele de tăiat via. . În limba bulgară cuvântul *zarezan* provine din verbul *zaryazvam * care înseamna și a tăia via.
