Dia's Blog - Dianora.ro

Statui foarte faine veti putea admira la tot pasul

Oostende este un mic orăşel la Marea Nordului, în partea Flamandă a Belgiei. Mai sus.. este gara din Oostende. O gară tare faină.. care te întâmpină extraordinar de fain, niciodată nu m-am simţit aşa bine ajungând într-o gară la mare.

Este o catedrală în stil Neo-Gothic, fiind principală biserică din oraş, unde pot fi observaţi şi Gargoili. E constrută pe ruinele unei alte biserici, de regele Leopold al 2-lea. Construcţia a început în 1899. Are 70 de metri înălţime şi 30 de metri lăţime. Arhitectul a fost Louis de la Censerie.

O vedere a portului, existent încă din secolul 13 când locul a primit dreptul "de oraş". Se pare că oraşul are o istorie destul de veche, suferind ceva distrugeri în timpul Războiului Mondial.

În timpurile străvechi, Oostende era doar un micuţ orăşel în partea de est a unei insule (ce avea denumirea originală de Teterep) între Marea Nordului şi un alt lac. Desi micuţ, a ajuns la statutul de oraş în jurul anului 1265 când locuitorilor li s-a permis să ţina un fel de târg.

O mică vedere de pe magnifica plajă. Şocant a fost să văd destul de multă lume pe plajă (deşi având în vedere că populaţia orăşelului şi a tării este destul de mare, erau totuşi câţiva tânţari pe plajă) erau doar vreo 2-3 mai viteji în apă.

Nisipul este fin.. şi cu cât te apropiai mai mult de apă.. cu atât devenea mai îmbietoare. Mai ales că în momentul când băgai doar picioarele în ea era extrem de plăcută încât te puteai păcăli foarte uşor.. ajungând apoi să regreţi că nu ai întrebat de ce era aşa puţină lume în apă. Motivul era că apa era "cold as ice". Am intrat odată... şi cred că îmi va ajunge pentru toată viaţa.

Pozele sunt făcute undeva la mijlocul lunii august. Din păcate chiar şi atunci apa este cam rece, dar perfectă pentru o plimbare pe plaja prin apă. Mi-a plăcut că erau totuşi ceva salvamari în zonă care avertizau lumea să nu intre prea mult în apă mai ales în anumite zone.

Fain a fost că în mica plimbare pe plajă, am găsit la un moment dat un mic trandafir plutind la mal. Şi.. pentru că erau 2 fete.. la căţiva paşi mai încolo a venit şi al doilea. Ca şi cum marea ne premiase venirea cu un superb trandafir roşu.

Poziţia strategică pe Marea Nordului a adus avantaje mari portului din Oostende. Din păcate oraşul era mereu harţuit, răvăşit şi distrus de armatele cuceritoare.

Cazinoul din Oostende (Kursaal) - o vedere noaptea puteţi vedea aici

Doar un mic loc de respiro pentru a admira superba panoramă a unei zile perfecte

Un alt lucru pentru care este renumit oraşul este "The Pier" care merge mult în mare, din capăt având o senzaţie ciudată să te aflii în mijlocul mării şi să admiri de la departare oraşul luminat de razele unui apus.

Poţi admira şi pe dreapta şi pe stânga diverse barci şi bărcuţe. În ziua aceea cred că se apropia o furtună astfel încât multe bărci au fost nevoite să se întoarcă în port şi astfel am putut să le admir defilând fără să ma mişc.

Portul era o adevărată delectare pentru împătimiţii bărcuţelor. Găseai acolo de toate, de la bărcute până la adevărate yahturi.

În Oostende se ajunge foarte repede cu trenul de aproape oriunde. Din Bruxelles faci cam o oră şi puţin cu trenul.. p călătorie foarte plăcută, care costă în jur de 15-16 euro dus-intors.

Superba gară din Oostende în interior.. pregatindu-ne de plecare.

Cel mai fain local din Skala Potamia după părerea mea este terasa sau localul Alkioni. Localul este al unui grec pe nume Nikos, tare haiois. Eu am ajuns acolo, mai mult datorită agenţiei de turism fiind localul unde aveam asigurată masa. Cumpărasem și suplimentul de demipensiune ca să nu am nicio grijă, mai ales că nu fusesem pe insulă niciodată până atunci.

Dar nu regret deloc această decizie... pentru că din câte localuri am mai încercat în micuţul orăşel nu am mai găsit mâncare aşa de bună. Ce-i drept fiind final de sezon, nu mai erau toate tavernele deschise. Prin agenţie cina şi micul dejun au costat 12 euro pe zi. Şi trebuie să precizez că la cină niciodată nu mâncam de 2 ori acelaşi lucru, mâncărurile deveneau din ce în ce mai variate. Şi eu în general sunt destul de pretenţioasă când vine vorba de mâncare. Aşa că dacă doriţi să vă simţiţi bine.. mergeţi la această tavernă! Eu sper că nu se va schimba peste ani.

walkin’ down the land,
wonderin’ which road i should take to wipe off my fears

losing all i had is easeful,
a fresh morning awaits another dream to blow up my tears…
to blow up my tears…to blow up my tears…

fail to decide which road i should take before my time grows old,
have to be sure that i am prepared to do what I've been told...

but i'm scared of what i might love -
tell me, is there no other way?
i'm supposed to be my highness
and i'm nothing but a slave...
leaving it all away...

what if your thoughts, your dreams are all wrong?
what if my love is just pain on your tongue?
what if i spit on your idols when you pray?
will you change?

give me a moment of shine
to clear my dreams
and see with the back of my eyes
the day i've been born
to face this unknown purpose
of someone who won’t show

chasing the proof of a lie
about a guy
who spent all his life in the sky
hiding from our eyes -
i see nobody there
but a couple of satellites

the essential piece is missing,
i think we forgot
dad is coming in a minute -
he left us out
to play in the sand,
building short-lived castles
while he does his job,
but we grew and started to get worried.

we`ll all go home any minute,
we need to sleep
and dream about oceans that slide
blend ourselves inside
to fill the whole we are,
tomorrow we'll divide...
again and again and again...

the mountains are deep,
the waves look so high,
i can see the stars
passing by…
your whispers are loud
while i’m losing all my weight -
the world has its happy face
this far away...
so far away…

following the sun is not good enough
for taking your last breath with a smile on your face?
i won't spend my life confronting the real,
what about living without established frontiers?

what about misty mountains in a sunset light?
what about drinking from a waterfall?
what about leaving people without telling goodbye?
we’ll meet again, I’m sure…

Poze făcute ieri, 8 noiembrie în Parcul Tineretului din capitală. O dimineaţă răcoroasă care a oferit însă nişte imagini superbe de prins în cadru. Totul.. la un an şi 4 zile după prima parte a seriei. :) Noimbrie de Bucuresti - part 1. Versurile sunt luate din cântecele uneia dintre cele mai bune formaţii româneşti, BYRON :)