Poveste Nocturna.Strazile
Inima-mi parca-i o bomba... ticaie incontinuu. Nu stiu ce sa fac sa o opresc. O simt cum bate din ce in ce mai tare. Nu are nevoie de prea multe motive sa faca asta.. si totusi desi multe sunt gri in jur.. pentru ea nu conteaza. Bate din ce in ce mai tare cand iti aude pasii apropiindu-se, cand iti vede silueta in umbra felinarelor de pe strada, cand umbra ta este impreuna cu a ei. Stau ca de obicei si te astept in coltul strazii, in lumina oarecum portocalie, asteptand sa te vad. Sprijin gardul, nu am stare. Ca de obicei.. minutele cand trebuie sa apari mi se par o vesnicie. Privesc spre copacul din coltul blocului meu, copacul primului nostru sarut, copacul ce stie tot, prima atingere stingera de mana, prima imbratisare, primul "te iubesc", prima cearta, despartirea. El ne stie povestea si poate ca ne duce dorul, nu mai are cine sa se plimbe noaptea pe strazile pustii bucurandu-se de linistea orasului. Duce dorul povestii, ne duce dorul in noptile cand ne adaposteam de st