Dia's Blog - Dianora.ro

Fiindcă am tot scris multe despre zona asta din jurul orașului Veliko Târnovo , m-am decis să fac un articolaș unde să cuprind toate scrierile, astfel fiindu-vă și vouă mai ușor să le găsiți și să le explorați! Nu? Mai ales că zona este deosebit de plină de surprize la orice pas, care din păcate nici ele nu beneficiază (toate) de reclama de care poate au nevoie. De multe dintre ele am aflat din vorbă în vorbă de la diverși bulgari din zonă sau de pe unele forumuri de turism din Bulgaria . Spre unele există din fericire și indicatoare.. pe când altele, din nefericire nu au nici indicatoare. Și cum de-a lungul anilor am strâns multe povești și poze.. acum vi le ofer și într-o ordine mai ușor de revizuit.  Să începem cu lucrurile de văzut/făcut din oraș, așadar aici aveți lunkurile pentru Veliko Târnovo 1. Să începem cu Țareveț , dat fiind că tot este simbolul orașului. Link aici. 2. Chiar lângă vechea cetate se află 2 bisericuțe faine. Prima dintre ele este Biserica Sfinților 4

Probabil unul dintre cele mai faine finaluri de toamnă le-am prins în vechiul Cadrilater . Ba pe la Krapets , ba pe la Ezerets .. pe unde ne nimeream în fiecare an. Ei bine, anul trecut Krapets a fost mica locație care a tras lozul câștigător și care ne-a primit cu brațele deschise la final de septembrie. Deși apa era puțin mai rece.. tot era frumos și relaxant! Și în plus am avut avantajul de a avea plaja aproape numai pentru noi. Fiecare om avea mini regatul lui, o bucătoaie zdravană de nisip unde își putea întinde scăunelele, umbreluța și prosopelul. Cel mai probabil aici ne vom petrece câteva weekenduri și în vara lui 2012. Vreamea se anunță bună.. majoritatea merg în stațiuni și noi o să ne bem berea în liniște și apoi o să ne răcorim în mare. Chiar.. credeți că deja la început de iunie apa e bună de o baie? Eu cred că am să încerc. Culoarea mării negre la final de septembrie, atunci când cei mici deja se întorc la școală. Anul trecut chiar nu-mi venea să cred ce culori

Lanțul Sol este deținătorul unui bun renume! Și în toamnă (final de septembrie - 2011) m-am convins și eu de ce este atât de renumit, căutat și apreciat. Deși când am parcat în fața hotelului Sol Nessebăr Palace nu am rămas impresionată, interiorul, bândețea și amabilitatea celor din hotel m-au făcut să-mi schimb total părerea despre hotel. Aici sunt defapt 3 hoteluri într-un singur resort. Mi s-a părut un fel de hibrid după resorturile turcești. Și mi-a plăcut că respectau calitatea impusă de turci, sau cel puțin cea de care am avut eu parte prin 2004. Cel mai impunător este Sol Nessebăr Palace de 5 stele, aflat chiar în mijloc, iar pe laterale se află hotelurile de 4 stele Sol Nessebăr Bay și Mare. Toate trei decorate cu un foarte mult bun gust, mai ales că mie nu îmi plac deloc brizbrizurile inutile de prin camerele de hotel. Cu cât camera este mai aerisită, fără pereți în culori (sau cu tapet) cu atât mă simt mai liniștită. Hotelurile se află la doar 50 de metri de plajă, ad

Mulți asociază Albena cu vacanța, cu marea, cu soarele și cu vara. Eu am avut ocazia unică de a mă bucura de Albena tot anul și de a ‘gusta’ din plin din minunățiile ei. PRIMĂVARA Prima dată când am călcat în Albena a fost într-o lună de mai. Totul se trezea la viață. Desigur, primul impuls a fost să dau o fuga să văd marea și plaja ! Nisipul era o întindere fără sfârșit, cât cuprindeai cu ochii. Marea era neliniștită, valurile prindeau formă sub suflul vântului. Soarele timid strălucea în apa mării. Pădurea din rezervația naturală ‘Baltata’ vorbea prin foșnetul frunzelor. Micuțe floricele galbene împânzeau pădurea. De sub tufișuri răsăreau clopoței albi uriași (protejați prin lege). În zilele următoare, am explorat fiecare colțisor al stațiunii, am urmărit fiecare străduță, fiecare potecuță, fiecare colțișor verde. Vroiam să știu totul despre Albena . Oamenii ieseau în pâlcuri să curățe străzile, pe plajă alții împleteau ‘pălării’ de umbrele din nuiele. Vânzătorii aduce

În urmă cu câțiva ani mergeam des la Dunăre . În special în 2006 și în 2007 am mers des pe acolo. Inițial ne avântasem doar până într-o pădurice (wikimapia îmi spune că se numește Pădurea Ciornuleasa ) și apoi am descoperit că undeva între satele Mănăstirea și Dorobanțu se afla un canal, pe unde putea merge și mașina. Dar primele câteva weekenduri am rămas fericiți la păduricea asta, până când am văzut că am fost descoperiți de alți bucureșteni și liniștea noastră s-a cam dus. Așa că atunci am decis că trebuie să investigăm unde duce canalul Dorobanțu și cum e zona de la Dunăre pe acolo. Chiar dacă drumul parea destul de rău pentru o mașină ca a noastră (care nu e deloc 4x4). Acum probabil lucrurile s-au mai schimbat și drumul o fi mai bătătorit. Am mers prima dată pe partea dreaptă a canalului, acolo unde am descoperit poienița de care ne-am îndrăgostit și care în aceea primă vara a fost doar a noastră. Apoi în 2007 am văzut că deja împărțeam chiria și cu alții. Am explorat apoi și