Dia's Blog - Dianora.ro

I'VE GOT A CRUSH ON THE WORLD AND I WANT TO BLOG ABOUT IT. THE BEST STORIES ARE USUALLY FOUND BETWEEN THE PAGES OF A PASSPORT.

Fiindcă am tot scris multe despre zona asta din jurul oraÈ™ului Veliko Târnovo, m-am decis să fac un articolaÈ™ unde să cuprind toate scrierile, astfel fiindu-vă È™i vouă mai uÈ™or să le găsiÈ›i È™i să le exploraÈ›i! Nu? Mai ales că zona este deosebit de plină de surprize la orice pas, care din păcate nici ele nu beneficiază (toate) de reclama de care poate au nevoie. De multe dintre ele am aflat din vorbă în vorbă de la diverÈ™i bulgari din zonă sau de pe unele forumuri de turism din Bulgaria. Spre unele există din fericire È™i indicatoare.. pe când altele, din nefericire nu au nici indicatoare. Și cum de-a lungul anilor am strâns multe poveÈ™ti È™i poze.. acum vi le ofer È™i într-o ordine mai uÈ™or de revizuit. 

Să începem cu lucrurile de văzut/făcut din oraș, așadar aici aveți lunkurile pentru Veliko Târnovo
1. Să începem cu Țareveț, dat fiind că tot este simbolul orașului. Link aici.
2. Chiar lângă vechea cetate se află 2 bisericuțe faine. Prima dintre ele este Biserica Sfinților 40 de martiri (mucenici). Link aici.
3. Iar peste drum de această bisericuță se află Biserica Sfântul Petru și Pavel. Link aici.
4. Primele poze făcute de mine în oraș, în vara lui 2009. Atunci am călcat pentru prima dată în micul orășel și a fost dragoste la prima vedere! Link aici.Apoi am pentru voi și niște poze din anul următor, adică din August 2010. Sper să vă placă, le găsiți aici.
5. Spectacolul de sunet È™i lumini de la Tsarevets iar este ceva ce e păcat să rataÈ›i. Este ceva frumos, deÈ™i potenÈ›ial poate există È™i pentru mai mult. Link aici. 
6. Dacă mai doriÈ›i o mică lecÈ›ie de istorie apoi, în mod sigur trebuie să mergeÈ›i la Muzeul RenaÈ™terii Bulgare, mai ales că este la o aruncătură de băț de Tsarevets. 
7. Sunt sigură că dacă ajungeți la vreo terasă cu vedere înspre oraș o să vă atragă atenția o clădire. Aceasta se află chiar lângă Monumentul Asăneștilor (Fraților Asen) și este Galeria de Artă. Detalii aici.
8. Pentru că toți dorim să și mâncăm am reușit să fac și 2 recenzii ale unor localuri frecventate de mine. Un local se numește EGO Pizza and Grill și are vreo 3 restaurante prin oraș. Al doilea loc se numește terasa RICH, este bine ascunsă dar și foarte primitor!
9. DoriÈ›i o cafea mai deosebită? Atunci aici e locul unde vă puteÈ›i bucura de o Cafea la nisip! Ca la mama ei în Turcia făcută! 
10. După ce ați reușit să vă mai odihniți, e vremea să o porniți pe Strada Gurko, de la un capăt către celălalt! Este destul de lungă și nu vă recomand să încercați asta vara la prânz. Panorama pe care o să o aveți pe traseul o să vă bucure în mod sigur!
11. Dacă după Gurko încă mai aveți chef de vizitat și alte zone sau străduțe atunci vă mai spun ce am făcut noi. Am mers pe vechea stradă comercială până la piațeța care este aproape de capăt. De acolo pornesc mai multe străduțe în sus. Uite aici am Explorat străduțele nevăzute ale orașului Veliko Târnovo. Ele din păcate de multe ori rămân nebăgate în seamă.

Să începem acum cu obiectivele de vizitat care se află în jurul orășelului Veliko Târnovo. Din fericire sunt destule.. atât pentru pasionații de natură cât și pentru cei care doresc o mică oprire la o mănăstire.
1. Pe drumul dinspre Ruse, nu trebuie să ratați frumusul pod de la ieșirea din Byala.Puteți să opriți și să faceți o scurtă plimbare pe el.
2. Apoi pe măsură ce vă apropiați de Veliko, cu vreo 20 și ceva de km înainte de intrarea în oraș o să vedeți fugitiv 2 indicatoare care să vă spună despre Nikopolis ad Istrum. Un loc tare frumos și plin de istorie.
3. Apoi și mai aproape de oraș o să vedeți un indicator către Pavlikeni. E bine să-l urmați dacă doriți să ajungeți la superba cascadă de lângă Hotnitsa. Cascada se numește Kaya Bunar și aici aveți detalii despre cum să ajungeți. Apoi aici poze și detalii despre Eco-poteca de acolo, care merge în jurul cascadelor! Și pe final și un mic filmuleț dacă doriți să vedeți locul și HD.
4.  Arbănassi - probabil cel mai cunoscut sătuc/orășel de lângă VT. Detalii aici.
5. Mănăstirea Preobrajenski - se află la vreo 2 km înainte de intrarea în oraș cum vii dinspre Ruse. Sunt și indicatoare din fericire. Din păcate drumul până la ea e tare prost. Poze și detalii aici.
6. Dacă mergem apoi în direcția Sofia avem parte de alt popas în natură, mai precis Canionul Emen și Cascada Momin Skok aflate pe cursul râului Negovanka.
7. Și dacă mergem înspre Gabrovo avem parte de alte locații superbe. De data asta e vorba de niște mănăstiri. Prima la rând este cea de lângă Kilifarevo, cunoscută sub numele de Kilifarevski Manastir.
8. Urmează apoi Plakovski Manastir - sau sfântul Ilie Plakovo.
9. Și în final îi vine rândul și Mănăstirii Kapinovski.

Și partea a 3-a a articolelor e reprezentată de locații puțin mai îndepăratet de oraș, adică peste 30 de km, dar care vă merită timpul dacă îl aveți.
1. Superbul oraș Tryavna. AICI găsiți toate articolele despre oraș. În timp s-au strâns câteva.
2. Mănăstirea Dryanovo - poze pe timp de vară și pe timp de iarnă.
3. Peștera Bacho Kiro (lângă mănăstire)
4. Muzeul Etnografic Etara.
Canionul Emen - Cascada Momin Skok
Cascada Kaya Bunar - Hotnitsa
Veliko Târnovo - panoramă
Vedere a orașului de pe strada Gurko, pe final de seară.
Share
Tweet
Pin
Share
14 Comments
Probabil unul dintre cele mai faine finaluri de toamnă le-am prins în vechiul Cadrilater. Ba pe la Krapets, ba pe la Ezerets.. pe unde ne nimeream în fiecare an. Ei bine, anul trecut Krapets a fost mica locație care a tras lozul câștigător și care ne-a primit cu brațele deschise la final de septembrie. Deși apa era puțin mai rece.. tot era frumos și relaxant! Și în plus am avut avantajul de a avea plaja aproape numai pentru noi. Fiecare om avea mini regatul lui, o bucătoaie zdravană de nisip unde își putea întinde scăunelele, umbreluța și prosopelul.

Cel mai probabil aici ne vom petrece câteva weekenduri și în vara lui 2012. Vreamea se anunță bună.. majoritatea merg în stațiuni și noi o să ne bem berea în liniște și apoi o să ne răcorim în mare. Chiar.. credeți că deja la început de iunie apa e bună de o baie? Eu cred că am să încerc.
Culoarea mării negre la final de septembrie, atunci când cei mici deja se întorc la școală. Anul trecut chiar nu-mi venea să cred ce culori faine a putut adopta a noastră mare, de la turcoaz și până la albastrul pur al cernelii Pelican de care eram îndrăgostită în clasele primare.
Din când în când mai veneau prin zonă și niște pescari..
Micul nostru regat de la mare.
Explorând plaja. Mergând înspre capătul ei. Pentru că din păcate.. nu se poate ajunge de aici, din Krapets direct în sătucul unde mergeam noi acum vreo 2 ani și anume Ezerets. La un moment dat drumul se îngustează și marea ajunge să mângăie țărmul, astfel încât e greu să treci pe acolo fără să te uzi și fără să calci greșit în vreo scoică ascuțită. Așa că nu recomand o încercare de a merge așa mult fără măcar încălțăminte adecvată.
Nisipul adunase multe povești de-a lungul verii. Și probabil frumusețea și liniștea din zonă a convins și mai mulți călători cu caravane să se oprească în zonă, fentând astfel semnul de campare interzisă, pentru că nimeni nu specificase nimic de rulotă, nu-i așa?
 
Privind înspre plajă. Era aproape de apus. Deja ne petrecusem o bună bucată de zi pe acolo. E relaxant să stai și să te bucuri de o carte bună cu valurile pe post de fundal și fără semnal la telefonul mobil!
  
Spuma mării
 
Scoici pentru toÈ›i. PasionaÈ›ii sau cei care au nevoie de scoci pot recolta o adevarată colecÈ›ie de pe acolo, mai ales din zona de țărm unde în timp s-au strâns de toate. 
plaja văzută de la sol

Micul campus abandonat de viluțe. Credem că aici a fost un fel de tabără pentru copiluți pe vremea lui Todor Jivkov. Cel puțin așa se zvonește prin sat. Mai ales că localnicii spun că dacă nu ar fi picat comunismul Jivkov avea planuri mari pentru zona asta, dorind să dezvolte taberele pentru copii.
 Din păcate căsuÈ›ele au rămas uitate. Ce s-a putut lua din ele a fost luat cu mult timp în urmă È™i acum probabil că sunt bune doar drept adăpost pentru animăluÈ›e. E păcat că nimeni nu a valorificat potenÈ›ialul existent, mai ales că ele se află în prima linie, chiar pe plajă!
O pauză de cafea la Vila Jana din Krapets. Un loc fain.
Coliere drăguțe care să ne aducă aminte că suntem încă la mare și că aici oamenii încă folosesc mai tot ce le este oferit de către mare. Din fericire, încă se pescuiește masiv. Oamenii din zonă sunt fericiți că în sezon au de lucru, pescuind și apoi vânzând localurilor bulgărești și românești captura zilnică.

Share
Tweet
Pin
Share
9 Comments
Lanțul Sol este deținătorul unui bun renume! Și în toamnă (final de septembrie - 2011) m-am convins și eu de ce este atât de renumit, căutat și apreciat. Deși când am parcat în fața hotelului Sol Nessebăr Palace nu am rămas impresionată, interiorul, bândețea și amabilitatea celor din hotel m-au făcut să-mi schimb total părerea despre hotel. Aici sunt defapt 3 hoteluri într-un singur resort. Mi s-a părut un fel de hibrid după resorturile turcești. Și mi-a plăcut că respectau calitatea impusă de turci, sau cel puțin cea de care am avut eu parte prin 2004.

Cel mai impunător este Sol Nessebăr Palace de 5 stele, aflat chiar în mijloc, iar pe laterale se află hotelurile de 4 stele Sol Nessebăr Bay și Mare. Toate trei decorate cu un foarte mult bun gust, mai ales că mie nu îmi plac deloc brizbrizurile inutile de prin camerele de hotel. Cu cât camera este mai aerisită, fără pereți în culori (sau cu tapet) cu atât mă simt mai liniștită.

Hotelurile se află la doar 50 de metri de plajă, adică sunt depărțite doar de zona unde se află piscinele și chioșculețul, imediat apoi urmează un spațiu verde și plaja destinată celor din hotel. Partea faină este că are și un mini Aqua Park în incintă, așa că cei mici se pot distra sub privirile părinților. Aici poți avea parte cam de orice, de la tratamente SPA până la mese All Inclusive foarte bune. Chiar dacă nu am încercat mâncarea, am trecut și prin bucătărie în inspecție și aspectul și mirosul ne-au convins că e de bine!

Chiar dacă hotelurile sunt cu all inclusive, asta nu înseamnă că trebuie să pierzi toată ziua prin hotel. Mai ales că zona este destul de plină de locații numai bune de explorat. Înspre Nord recomand o vizită către Capul Emona, unde muntele se întâlnește cu marea, în Sud este Pomorie, cu al său mormânt trac celebru.. iar zona este plină de lacuri și orășele ce așteaptă să fie găsite.

Pozele de mai jos au fost făcute de mine cu ocazia acestui infotrip. Chiar mi-am dorit să imortalizez hotelurile faine și să le laud pentru că (încă) fac o treabă bună!
Intrarea în Sol Nessebăr Palace
lobby-ul hotelului Palace
Piscina cea mare și multele umbreluțe!
Un loc superb unde putea să te bucuri de mese, dacă nu doreai să stai în sala de mese. Era frumos că puteai să ieși ori pe terasă, ori lângă piscină după cum se vede și în poză. Cred că era tare fain să prinzi un apus sau răsărit acolo savurând o cafea sau un vin.
Nu știu alții cum sunt, dar leandrul chiar îmi aduce aminte de Turcia și îmi place la nebunie! Mi-ar place că el să fie mai răspândit și prin grădinile/terasele altor hoteluri din zonă. Parcă schimbă total aspectul unei terase. Face totul mai exotic și mai relaxant (se spune că verdele te relaxează).
Barul de la piscină
Terasa hotelului - aici am stat puțin la palavre cu managerul hotelului, înaninte să urcăm la un etaj superior să vedem exact cum arată și camerele.
Piscina și undeva în zare se vede printre copăcei și marea. Totul văzut de la etajul 5 dacă nu mă înșel. Panorama chiar este fantastică dacă prinzi camera cât mai sus. Din păcate agențiile de turism nu pot garanta acest lucru, camerele fiind date în funcție de cum fac oamenii de dinainte check-out, cum apucă angajații să pregătească camera pentru oaspeți și desigur.. ce camere sunt libere în momentul în care ajungi la check-in. Dacă ajungi devreme.. de obicei ai șansă uneori să și alegi camera. Dacă ajungi după 12, cam primești ce e disponibil.
Tot de sus, privind înspre orășelul-stațiune Ravda.
Uitați de ce mi-au plăcut mie așa mult camerele în cadrul hotelurilor! Toate erau făcute cu mult bun gust, culorile se potriveau.. paturile erau imense și moi, mocheta era curată, balconul era destul de mare venea dotat cu o măsuță și 2 scăunele.
Camera pentru copil, dacă nu dorește o simplă canapea extensibilă.
Camera este foarte spațioasă, numai bună parcă pentru turiștii care pleacă uneori cu casa după ei, spun asta pentru că uneori și eu parcă aduc prea multe prostiuțe după mine.
Suveniruri se pot achiziționa și din cadrul hotelului. Și din ce am văzut, vederile aveau aproape același preț ca și în stațiune. Doar că până în centrul Nessebar-ului făceai ceva, hotelul fiind puțin în afară.
Și spre final am ajuns și la centrul SPA! Noi am rămas cuceriți.. atmosfera ZEN chiar plutea în aer. Și ce ne-am mai fi așezat și noi acolo să lenevim la un masaj! Chiar am fost puțin geloși pe cei cazați în hotel.
Mai ales că prin tot centrul SPA mirosea ba a levânțică, ba a lăcrămioare.. că sigur găseai o cameră pe placul tău. Bețisoarele parfumate erau la ele acasă. Ia profesioniștii din cadrul centrului spa abia așteptau să te ajute și să povestească cu tine.
Baie turcească - hammam.
Una din piscinele interioare, asta în caz de vreme rea. Sau dacă dorești să fugi de aglomerația de la piscina principală. Important este că ai această opțiune!

Share
Tweet
Pin
Share
5 Comments
MulÈ›i asociază Albena cu vacanÈ›a, cu marea, cu soarele È™i cu vara. Eu am avut ocazia unică de a mă bucura de Albena tot anul È™i de a ‘gusta’ din plin din minunățiile ei.

PRIMĂVARA

Prima dată când am călcat în Albena a fost într-o lună de mai. Totul se trezea la viață. Desigur, primul impuls a fost să dau o fuga să văd marea È™i plaja ! Nisipul era o întindere fără sfârÈ™it, cât cuprindeai cu ochii. Marea era neliniÈ™tită, valurile prindeau formă sub suflul vântului. Soarele timid strălucea în apa mării. Pădurea din rezervaÈ›ia naturală ‘Baltata’ vorbea prin foÈ™netul frunzelor. MicuÈ›e floricele galbene împânzeau pădurea. De sub tufiÈ™uri răsăreau clopoÈ›ei albi uriaÈ™i (protejaÈ›i prin lege).

ÃŽn zilele următoare, am explorat fiecare colÈ›isor al staÈ›iunii, am urmărit fiecare străduță, fiecare potecuță, fiecare colÈ›iÈ™or verde. Vroiam să È™tiu totul despre Albena. Oamenii ieseau în pâlcuri să curățe străzile, pe plajă alÈ›ii împleteau ‘pălării’ de umbrele din nuiele. Vânzătorii aduceau marfa proaspătă, suveniruri pentru turiÈ™tii curioÈ™i.

VARA

Vara m-a luat cu adevărat prin surprindere – o explozie de muzică, culoare, lumină, bucurie, lume. Copii, tineri È™i bătrâni – fiecare în căutarea unei distracÈ›ii. Bicicletele de familie făceau deliciul celor mici. Eu m-am bucurat de serile răcoroase pentru a ieÈ™i cu prietenii È™i colegii la o bere, la o pizza, la discotecă, la un concert pe plajă. Fiecare seară era un prilej de sărbătoare ! Nu sunt genul care să stea la soare, dar îmi amintesc marea în toată splendoarea ei : ziua sau noaptea, liniÈ™tită sau ‘înfuriată’, neagră sau turcoaz. ÃŽn Albena am văzut cel mai frumos răsărit de soare È™i tot acolo È™i cel mai frumos răsărit de lună plină, direct din mare.

TOAMNA

ÃŽncet-încet, turiÈ™tii pleacă, hotelurile se închid, frunzele cad, vânzatorii își strâng marfa… Dar nu este nimic trist în asta! StaÈ›iunea îmi revine mie, în intregime :) ÃŽmi amintesc cum am primit câteva borcane de zacuscă de acasă (în bulgară, ‘zacuscă’ = mic dejun, aÈ™adar eu mă refer la cuvântul românesc) È™i le-am împărÈ›it cu colegii. Iar ultimul borcan, l-am luat pe plajă într-o seară spre amurg când o prietenă venise cu o pâinică si fiindca ploua mărunt, ne-am adăpostit în ‘cuÈ™ca’ salvamarului. A fost cel mai bun loc de picnic, cu o priveliÈ™te deosebită, chiar în primul rând ca să admirăm È™i să ascultăm marea ce ne anunÈ›a că vremea se răceÈ™te, dar care chiar È™i aÈ™a ne aÈ™tepta cuminte să facem o baie.

Toamna m-am putut bucura în liniÈ™te de ultimele cocktailuri, de poveÈ™tile barmanilor adunate peste vară (È™i nu erau puÈ›ine!), de petrecerile de închidere a hotelurilor. Ce poate fi mai minunat decât o plimbare cu calul, la apus, pe plajă? Sau o plimbare cu bicicleta prin pădure sau pe lângă coastă până în Balcic (sunt doar câțiva km pe aceea faleză). Eh, È™i nu exista apus mai minunat decât cel surprins la etajul 17 al hotelului Dobrudzha (Dobrogea), cu un ceai fierbinte în față È™i o felie de tort. PriveliÈ™tea panoramică face mai mult decât 1000 de cuvinte! Cel mai bine este să vă bucuraÈ›i pe viu de ea într-o seară liniÈ™tită. Și înainte ca vântul să bată prea rău, un tur cu paraÈ™uta trasă de barca cu motor e ‘un must’ ! O privire de ansamblu a Albenei de la înălÈ›imea pescăruÈ™ilor nu e deloc de lepădat!

IARNA

Anotimpul rece … vreme de multe ori rea È™i capricioasă. TuriÈ™tii sunt de mult timp acasă deja. Câțiva oameni de-ai casei, ‘pierduÈ›i’ parcă prin staÈ›iune… Răman amintirile pline de soare. Tragem linie pentru sezonul ce tocmai s-a terminat È™i ne bucurăm când vedem că totul a ieÈ™it bine ! Deja privim în viitor, ne facem planuri pentru următorul sezon. Ne îmbrățisăm cu drag căci vin sărbătorile de iarnă È™i fiecare pleacă spre a sa regiune, pentru că toÈ›i petrecem în familie. Mă despart de Albena iarna, cu tristeÈ›e dar È™i cu bucurie. Știu că voi reveni mereu …

AÈ™a este când trăieÈ™ti lângă cineva mai mult timp: ajungi sa-i cunoÈ™ti toanele, secretele, plăcerile, “anotimpurile” sentimentale… Albena este mai mult decât o staÈ›iune, este o parte din mine! Am cunoscut Albena din interior spre exterior È™i am o altă perspectivă. ÃŽn 3 ani de zile s-au strâns multe amintiri foarte frumoase È™i s-au legat prietenii durabile. Albena pentru mine este o mare realizare, fiindcă viaÈ›a acolo È™i-a pus amprenta asupra mea ca om. Consider ca Albena este a doua mea casă È™i oamenii de acolo sunt sufletul ei.

 
Uneori pe plajă se găseau adevărate opere de artă. Din păcate autorul a rămas anonim.

Plaja la început/final de sezon
Hotelul Dobrogea - cel mai înalt din Albena. De sus, de pe terasa restaurantului Blue Ciel puteți beneficia de un restaurant a la carte și de cea mai faină panoramă a zonei.
Plaja din Albena - la început de sezon, adică prin Mai
Liniștea tronează în zonă, uneori și în sezon
Pregătiri - în așteptarea turiștilor
bunătăți făcute de bucătarii Albenei
Un loc numai bun de o plimbare.. pe plajă!
..sau prin pădure! Asta e frumusețea zonei, că ai o mulțime de lucruri de făcut. E frumos când și la All inclusive ți se oferă opțiuni de mișcare, de explorare.
Locul perfect pentru copiluți, sau pentru cei ce încă se simt micuți.
Articolul este scris de ALINA BALACI, o româncă ce a lucrat timp de 3 ani în Albena, și care s-a îndrăgostit iremediabil de locul care îi devenise o a doua casă în Bg. Dacă aveți orice fel de întrebări despre Albena, ea este omul ce trebuie întrebat!
Share
Tweet
Pin
Share
5 Comments
În urmă cu câțiva ani mergeam des la Dunăre. În special în 2006 și în 2007 am mers des pe acolo. Inițial ne avântasem doar până într-o pădurice (wikimapia îmi spune că se numește Pădurea Ciornuleasa) și apoi am descoperit că undeva între satele Mănăstirea și Dorobanțu se afla un canal, pe unde putea merge și mașina. Dar primele câteva weekenduri am rămas fericiți la păduricea asta, până când am văzut că am fost descoperiți de alți bucureșteni și liniștea noastră s-a cam dus.

Așa că atunci am decis că trebuie să investigăm unde duce canalul Dorobanțu și cum e zona de la Dunăre pe acolo. Chiar dacă drumul parea destul de rău pentru o mașină ca a noastră (care nu e deloc 4x4). Acum probabil lucrurile s-au mai schimbat și drumul o fi mai bătătorit. Am mers prima dată pe partea dreaptă a canalului, acolo unde am descoperit poienița de care ne-am îndrăgostit și care în aceea primă vara a fost doar a noastră. Apoi în 2007 am văzut că deja împărțeam chiria și cu alții. Am explorat apoi și brațul stâng. Și acolo am găsit locuri faine de campare, dar acolo am fost mereu doar în ture scurte de o zi.

Odată am prins zona sub ape. Chiar prima noastră încercare de a găsi alt loc, venind dinspre pădurice s-a oprit la intersecția unde trebuia să virăm stânga pentru a ajunge în satul Mănăstirea. Deși eram la vreo 8-9 km de Dunăre.. drumul de acolo era sub ape. A fost o imagine oarecum șocantă. Niciunul dintre noi nu mai văzuse cum apele înghițiseră o șosea și un sat.

Așa că dacă nu aveți idee ce să faceți într-un weekend, vă spun eu că e fain să mergeți către satele din aceea zonă. Sigur o să găsiți ceva care să vă încânte. Acolo este loc bun și de pescuit, și de bălăceală în Dunăre, de un grătar responsabil (adică luam gunoiul după noi!) alături de cei dragi. Drumul până acolo durează în jur de o oră jumate. Dacă drumul e mai bun acum, poate chiar mai puțin fiind vorba doar de vreo 90 de km.


View Larger Map
Drumul dintre satul Luică și pădurea Ciornuleasa
Mie mereu mi-a plăcut porțiunea de drum de după satucul Luică. De obicei mai erau pe acolo doar încă 2-3 mașini, așa că puteam să mergem relaxați, să oprim pentru poze..
Deși drumul nu era cel mai bun, dar se mergea ok. Și când prindeam o dimineață cu ceață eu eram cel mai fericit copil! Și am prins câteva superbe.. Odată chiar până la Dunăre ne-a cam însoțit ceața. A fost un sentiment mai ciudat, dar din fericire a dispărut după câteva ore.
Am impresia că poza de mai sus e făcută în satul Soldanu
Și alții ieșeau la plimbare în acel weekend.
Drumul prin Pădurea Ciornuleasa. Drumul în mod normal trebuia să fie mult mai lat, dar dat fiind că nimeni nu mai se îngrijise de buruienile din zonă, ele cam acaparaseră o bucată de carosabil. Astfel că pe acolo drumul avea cam o bandă jumate. Dar verdele ala.. te făcea să visezi că ești iar copil și că ai parte de propriul labirint cum mai vedeam prin filme.
La iesirea din pădure era și o fostă fântână. Din păcate secată.. dar prin zonă am găsit o căsuță, de unde ni s-a dat și nouă niște apă proaspătă. Asta era dezavantajul păduricii, că nu avea niciun pârâu în zonă. Așa că apa trebuia cărată de acasă.
Pe brațul stâng al canalului Dorobanțu, am prins imaginea de mai sus într-o zi mai mohorâtă, când norii ne amenințau că se revarsă. Oamenii ieșiseră să strângă niște vreascuri pentru foc.
Frumusețea stă și în lucruri mici și uscate uneori.
Pregătind un grătar în poieniță.
un alt chiriaÈ™ al zonei.
Unul dintre cele mai faine apusuri din acel an. O lumină extrem de caldă făcută parcă să accentueze și mai bine verdele zonei. Precizez că totul a durat 2 minute.. am avut timp să fur doar acest cadru. Apoi lumina a dispărut.
Drumul pe lângă Dunăre. V-am spus că zona era faină și în mod uimitor se păstra și o oarecare curățenie. Așa că îți era drag să mergi prin zonă. Mai ales că nu aveai nevoie decât de o mașină puțin mai ridicată ca să ajungi până aici ok. Noi am ajuns și cu Tico la un moment dat, deci drumul e ok.
Un loc bun de campare.
Înapoi prin pădurice.
Share
Tweet
Pin
Share
7 Comments
Newer Posts
Older Posts

Search This Blog

About me

Dianora

Categories

bulgaria zona veliko tarnovo marea neagra sofia Macedonia munte veliko tarnovo Cehia budapesta craciun hunedoara ungaria valea jiului viena Turcia Belgia Kazanlak sighisoara valea prahovei istanbul vulcan hotel bucegi cadrilater jurnal de calatorie Lagadin Thessaloniki petrosani busteni Brasov Irlanda varsovia Germania limba bulgara retete bulgaresti

Blog Archive

  • ►  2019 (8)
    • ►  October 2019 (4)
    • ►  September 2019 (4)
  • ►  2018 (1)
    • ►  February 2018 (1)
  • ►  2016 (1)
    • ►  October 2016 (1)
  • ►  2014 (3)
    • ►  May 2014 (3)
  • ►  2013 (8)
    • ►  August 2013 (1)
    • ►  July 2013 (1)
    • ►  April 2013 (1)
    • ►  February 2013 (2)
    • ►  January 2013 (3)
  • ▼  2012 (83)
    • ►  December 2012 (1)
    • ►  November 2012 (4)
    • ►  August 2012 (4)
    • ►  July 2012 (9)
    • ►  June 2012 (5)
    • ►  May 2012 (2)
    • ▼  April 2012 (12)
      • De vizitat in zona Veliko Tarnovo - Bulgaria
      • Final de toamna plaja de la Krapets Bulgaria
      • Hotel Sol Nessebar Palace, Bay & Mare - Bulgaria
      • 4 anotimpuri in Albena Bulgaria
      • Weekenduri la Dunare Dorobantu Calarasi
      • Foto Reportaj Rasarit de soare in Bucuresti - sambata
      • Imprejurimile Targovistei Dambovita
      • Cu cortul pe Valea Arcanului Hunedoara
      • Piete si targuri in Praga Cehia
      • Filmare Pastele Cailor Targoviste
      • Statiunea Eforie Nord Litoral Aprilie 2012
      • Statiunea Venus Litoral Aprilie 2012
    • ►  March 2012 (11)
    • ►  February 2012 (14)
    • ►  January 2012 (21)
  • ►  2011 (107)
    • ►  December 2011 (15)
    • ►  November 2011 (11)
    • ►  October 2011 (8)
    • ►  September 2011 (5)
    • ►  August 2011 (10)
    • ►  July 2011 (18)
    • ►  June 2011 (3)
    • ►  May 2011 (9)
    • ►  April 2011 (7)
    • ►  March 2011 (4)
    • ►  February 2011 (10)
    • ►  January 2011 (7)
  • ►  2010 (114)
    • ►  December 2010 (8)
    • ►  November 2010 (18)
    • ►  October 2010 (3)
    • ►  September 2010 (13)
    • ►  August 2010 (3)
    • ►  July 2010 (12)
    • ►  June 2010 (9)
    • ►  May 2010 (11)
    • ►  April 2010 (14)
    • ►  March 2010 (6)
    • ►  February 2010 (7)
    • ►  January 2010 (10)
  • ►  2009 (102)
    • ►  December 2009 (10)
    • ►  November 2009 (11)
    • ►  October 2009 (11)
    • ►  September 2009 (14)
    • ►  August 2009 (11)
    • ►  July 2009 (6)
    • ►  June 2009 (4)
    • ►  May 2009 (5)
    • ►  April 2009 (6)
    • ►  March 2009 (8)
    • ►  February 2009 (6)
    • ►  January 2009 (10)
  • ►  2008 (66)
    • ►  December 2008 (3)
    • ►  November 2008 (14)
    • ►  October 2008 (21)
    • ►  September 2008 (8)
    • ►  August 2008 (6)
    • ►  July 2008 (2)
    • ►  June 2008 (2)
    • ►  May 2008 (6)
    • ►  April 2008 (3)
    • ►  February 2008 (1)
  • ►  2007 (11)
    • ►  November 2007 (1)
    • ►  September 2007 (1)
    • ►  August 2007 (4)
    • ►  July 2007 (4)
    • ►  June 2007 (1)

Created with by ThemeXpose | Distributed by Blogger Templates