Dia's Blog - Dianora.ro

Agenția Paradise Travel Agency, are o ofertă foarte bună pentru voi pentru a sărbatori împreună Paștele în stațiunea Albena, din Bulgaria. Tot hotelul Ralitsa Superior este luat de colegii mei în garanție, adică camerele sunt ale celor de la Paradise și doar ei pot să le vândă. Așa că nu există riscul de overbooking!

Mai jos o să vă povestesc puțin despre ofertă.

Resortul Albena se aflaă la numai 4 ore cu masina față de București. Se poate ajunge acolo fie pe A2 spre Constannța - Vama Veche, fie prin Bulgaria pe ruta Călărași - Dobrich - Balchik - Albena. Colegii mei vă pot oferi și transport la 30 euro/pers dacă nu doriți să mergeți cu mașina.

Raportul calitate/preț de PAȘTE la RALITSA SUPERIOR, 4* este imbatabil! RALITSA SUPERIOR, 4* - unul dintre hotelurile de marca ale Albenei ofera in perioada Pastelui meniuri traditionale bulgaresti si romanesti in sistem ultra all inclusive, un program artistic deosebit, relaxare la centrul SPA si piscina interioara precum si o atmosfera de sarbatoare speciala la un tarif preferential pentru prieteni:

95 euro/ persoana/pentru 3 nopti cu ultra all inclusive specific sarbatorilor de Paste si acces la piscina interioara, sauna, etc.

Puteți lua foarte ușor legatura cu cei la la Paradise Travel Agency, ori pe mail la office@paradise.ro ori sunând la unul din numerele de telefon de pe site. www.paradise.ro

Îmi permit să vă fac astfel de romandări pentru că am lucrat o bună bucată de vreme alături de cei de la Paradise Travel Agency și sunt conștientă de seriozitatea de care dau dovadă când vine vorba de bunăstarea clienților.

un mic exemplu, ca să vedeți ce o să găsiți în Albena

piscina interioară

Cred că mulți călători au văzut viralele companiei De Lijn din Belgia care au făcut furori pe la noi în urmă cu vreo lună, nu? Reclamele sunt fantastic de bine realizate! Și mai ales pentru că știu și ce fain și comod este să călătorești cu De Lijn între orașe. Deși par niște clipulețe pentru copilași, nu ai cum să nu rămâi puțin atras. Reușesc ei cumva să fure un zâmbet!

Revenind la întrebarea din titlu, voi cum preferați să călătoriți? Am observat că fiecare om are alte dorințe și alte preferințe în ceea ce privește călătoritul. Întreb asta pentru că eu nu am fost prea des în grupuri mari. Primele călătorii au fost în formula de 3, împreună cu mama și cu tata. Apoi multe dintre ele au devenit călătorii în doi sau împreună cu oameni dragi în 4. Cred că grupul ideal pentru un om ca mine este între 4 și 6.

Deși la nevoie am călătorit și în grupuri mari, mai ales prin Bulgaria când organizam diverse excursii în locații precum Melnik, Istanbul sau Belogradchik care au atras multe personaje. În unele momente când am fost mai puțini a fost ok, am putut să ne organizăm și să stăm uniți, dar la Istanbul din păcate nu a fost la fel. Acolo am fost vreo 30 și ceva de oameni și ne vedeam mai mult seara la hostel. În timpul zilei umblam în grupulețe de 3-4 pe acolo. Așa ne mișcam repede și era mai ușor să găsim o masă într-un local. Și tot așa e cel mai ok pentru a nu se isca conflicte, mai ales că fiecare poate dorește să vadă altceva și are un alt ritm de a bifa obiectivele. Mie de exemplu nu îmi place să pierd prea mult timp la terase sau la masă cât am parte de lumină faină prin orașele.

Și pentru că vă ziceam eu că am și testat odată serviciile De Lijn, e frumos să povestesc. Asta se întâmpla prin vara lui 2007, când am stat aproape o lună hoinărind prin Belgia. După ce petrecusem mai mult timp prin Gent, am decis să merg către Brugge cu autobuzul, mai ales că era foarte ieftin. Cred că doar 1 euro și puțin a costat. Nu doream să-mi folosesc biletul meu de 10 călătorii (era o ofertă faină pentru studenți și elevi atunci) așa că m-am urcat în primul autobuz către Brugge.

Știam că e destul de aproape și ca un copil tâmp nu întrebasem cât va dura călătoria.. așa că am pornit la drum. Și m-am plimbat astfel cu autobuzul prin toate suburbiile posibile timp de vreo 2 ore. M-am cam supărat eu că am pierdut mult timp, dar uite așa am avut parte de experiența unică de a vedea fel de fel de orășele și sătucuri pe unde niciun turist nu a pus piciorul sau roata de la bicicletă. Și chiar dacă am văzut totul din spatele geamului de autobuz, tot a fost o călătorie pe care aș vrea să o pot reface cu prima ocazie!

Piramidele de lângă sătucul Stob (județul Kyustendil, zona Blagoevgrad), cunoscute în bulgară drept Stobski piramidi sunt printre dintre cele mai populare fenomene din Bulgaria, alături de Stâncile din Belogradchik şi Piramidele din Melnik. Piramidele lui Stob se află în partea de est a muntelui Rila. Înalţimea medie a turnuleţelor este între 7 şi 10 metri, cele mai înalte având în jur de 12 metri şi puţin. Cel mai bine se disting piramidele de pe partea nordică a dealului, fiind în număr mai mic. Cele mai multe formaţiuni fiind pe partea stângă a dealului, unde sunt mult mai micuţe şi mai înghesuite.

Cum se ajunge în Stob? Drumul până la Sofia probabil vă este foarte cunoscut. De acolo, se urmează drumul către Grecia, mai precis direcția Blagoevgrad, dar până să ajungeți în Blagoevrad, apare o intersecție unde virați către Kocherinovo, mai precis mergeți înspre mănăstirea Rila. Al doilea sătuc de pe acel drum este Stob. Eu am trecut prin el acum vreo 2 ani și ceva, dar din păcat nu știam ce frumusețe se ascunde după dealuri.

Există şi o legendă care povesteşte despre apariţia piramidelor şi legenda spune că în urmă cu mulţi ani.. aici era defapt o vale, unde se adunau toţi sătenii cu ocazia vreunei nunţi (sau alt eveniment important) şi se veseleau. Şi acolo în sătuc erau doi tineri îndrăgostiţi, care doreau şi ei să se căsatorească, dar din păcate.. mama fetei nu dorea acest lucru. Cu toată această împotrivire, fata şi iubitul ei au decis totuşi să facă nunta. Când mama fetei află de izprava lor, fuge în câmpie unde urma să se oficieze ceremonia, face o cruce şi blesteamă locul, ca în momentul când fata își va săruta socrul, toți invitații să se transforme în stană de piatră. Apoi a venit și ziua cea mare, când toți s-au dus în câmpie, iar în momentul când socrul s-a aplecat să o sărute pe fată pe frunte, toți cei prezenți s-au transformat într-o pădure pietrificată. Și se spune că acesta ar fi fost începutul acestor dealuri cu forme unice.

Mai sunt și alte legende care povestesc această istorie, doar că în altă formă. Cum că mirii erau dintr-un alt sat din zonă și că veneau înspre Stob pentru a își oficia ceremonia în bisericuța de aici, doar că pe traseu mirele a fost foarte vrăjit de aleasa sa și în timp ce urca pe dealul către Stob a sărutat-o, astfel toți transformându-se în forme împietrite.

Deasupra satului se mai văd și azi câteva rămășițe ale unei vechi cetăți, din care a mai rămas o bucată de turn și o fereastră. Turnul era numit *Petrova Kula* sau Turnul lui Petruși se crede că acest nume venea de la Țarul Petăr din legendele cu Ivan Rilski. E destul de greu de ajuns lângă ruine datorită terenului destul de accidentat. Livada de sub cetate, purta numele de Saray pe vremuri.

Panorama urcând către piramide.

Autoarea fotografiilor, prietena mea Ewelina (Polonia). Excursie organizată de oamenii faini de la ESN Sofia (Erasmus Student Network) care îi plimbă pe Erasmusi prin locuri superbe în fiecare an.

Drumul către satul Stob, privind puțin în urmă. Din fericire drumul e ușor, pe traseu fiind destul de puține pante mai abrupte. E o plimbare plăcută, mai ales într-o zi călduroasă de toamnă.

Pe la jumătatea traseului, privind către vale. Probabil este valea menționată atât de des și în legende. Un mic delușor cu foarte puține formațiuni pe el.

Privind în depărtare și admirând valea.

Deja mai urcasem puțin. Iar drumul către orașel părea din ce în ce mai lung. Dar mândria că ajunsesem până acolo era mare. Încăăă puțin!

La scurt timp după, asta e panorama de care vă puteți bucura. Micuțele și umitoarele piramide din Stob pentru care ați înfruntat pantele. Dar la cât de fain arată, parcă efortul nu se pune, nu-i așa?

E interesant că fenomenul e prezent aproape în fiecare țară balcanică (Ro, Bulgaria, Serbia și Turcia). E interesant de văzut pe unde mai putem vedea așa ceva.

Piramidele de diverse forme și mărimi.

Se pare că unii nuntași erau mai înalți și mai bine făcuți decât alții.

O zonă pe unde este bine să ai cât de cât grijă pe unde calci. Mai ales dacă solul este predispus alunecărilor. Eu vă recomand să nu mergeți foarte aproape de margine.

O privire către drumul de întoarcere.

M-am bucurat să văd că pe o parte a traseului au început să instaleze niște gărdulețe de protecție. Eu sper să pună și altele pe viitor pentru a evita anumite incidente.

Piramide mai micuțe. Puțin mai ascunse.

Ajunși în vârf. Panorama era incredibilă. Nu doar piramidele îți făceau cu ochiul ci întreaga zonă. Mai ales că din depărtare munții Rila îți zâmbeau cu drag. Parcă te îmbiau să mai stai.

O ultimă privire aruncată către superba zonă. Din ce am observat, nu este un obiectiv turistic foarte cunoscut nici printre bulgari. Sau cel puțin nu încă.

Drumul de întoarcere către sătuc și autocar. Dacă doriți să vedeți și alte locuri cu fenomene similare, atunci vă recomand să mergeți fie în Melnik, să vedeți piramidele de acolo, fie în Serbia în micul Djavolja Varoș, în apropiere de granița cu provincia Kosovo. Cel puțin acestea sunt zonele cu formațiuni de acest gen.

Pentru că tot v-am povestit despre Burgas, nu am putut rezistat tentației de a vă arata zona superbă prin care am trecut la dus și la întors înspre Veliko Târnovo. Pozele sunt făcute pe o rază de câțiva kilometri în jurul orașului Karnobat. Va sună cunoscut denumirea?

Cel mai probabil ați văzut pe undeva (hypermarket, restaurant) unul din produsele celor de la Vinprom Karnobat. Din ce am înțeles de la un prieten bulgar, ei fac o țuică excelentă. Eu nefiind fan, nu prea pot să-mi dau cu părerea. Dar la vin, nu stau deloc rău! Ei produc și vin, și mastika (un fel de ouzo bulgăresc) și diverse sortimente de coniac.

Municipalitatea Karnobat se află oarecum în sud-estul Bulgariei, în județul Burgas (deși la ei împărțirea nu e tocmai pe județe. Pe scurt este o zonă uimitor de roditoare aproape la poalele munților Balcani.

Zona este și de o mare importanță istorică dacă ne uităm puțin în trecut. Dat fiind localizarea atât de aproape de lanțul muntos, zona Karnobat a fost locul multor bătălii sângeroase sau nu dintre bizantini și bulgari. Tot aici, la vreo 7 km de oraș găsim și ruinele fortăreței Markeli, un foarte mare și important centru militar și episcopal din vremea Primului Țarat Bulgar. Unul din preoții care au slujit aici este chiar Sofronie Vraceanski, unul dintre cei mai importanți oameni când vine vorba despre Renașterea Bulgărească.

Chiar la ieșirea din oraș

Părăsind orașul Karnobat și mergând cu veselie înspre Kotel. Mai ales că știam ce zonă superbă ne așteaptă. Toți din autocar eram destul de furați de peisaj, chiar în ciuda oboselii acumulate în ultimele zile.

După cum se vede, soarele era foarte darnic cu podgoriile din zonă!

Hectare întregi de struguri! Încă puțin și venea și vremea culesului. Pozele sunt făcute spre finalul lui august. Șocant mi s-a părt faptul că între șosea și podgorie era doar un amărât de gard care *păzea* proprietatea. Și mi-a plăcut că pe întreg traseul nu am văzut pe nimeni care să se oprească să guste un strugure!

Deja ne îndepărtam de frumosul Karnobat și ajungeam mai aproape de munții Balcani. Ne îndreptam spre orașul Omurtag și apoi către Veliko Târnovo. Traversam puțin Balcanii.

Alte grădini frumoase!

Era bine că eram cu autocarul, altfel probabil aș fi oprit mașina din kilometru în kilometru pentru a face poze panoramei ce mi se înfățișa. M-am îndrăgostit de aceste peisaje încă de acum vreo 3 ani și ceva când am traversat munții prima dată către Stara Zagora!

Relaxare totală privind pe geam

Afară era foarte cald și aerul condiționat din vechiul autocar nu prea făcea față. Așa că ne simțeam puțin ca pe câmpurile din față. Călătoream cu autobuzul - saună, 2 servicii într-un singur bilet!

La un moment dat au început să dispară de tot podgoriile și diversele grădinuțe. În locul lor au apărut pomii, de mai toate felurile. Astfel am descoperit de unde vin și multe fructe.

O zonă superbă de traversat mai ales vara când totul este atât de verde!

În ultimii 3 ani am fost de fiecare dată în Burgas în luna august. Și deja a devenit o mică tradiție. Prima dată am fost aici cu oamenii faini de la seminarul de limbă bulgară. După 2 săptămâni și jumate de învățat și cultură în Veliko Târnovo.. la final se evadează câteva zile la mare. Până acum am fost de 2 ori în Burgas și odată în Sozopol. A fost dragoste la prima vedere!

Am mai spus și cu alte ocazii de ce îmi place Burgasul și anume că nu este o simplă stațiune! Burgasul nu este atât de turistic. Burgasul e un oraș viu, un oraș verde (foarte verde!) un oraș cu terase normale, cu librării, cu cafenele și ceainării non-turistice. Și cel mai tare mă bucur că este un oraș fără all inclusive. Acolo pe plajă felul principal este ori hamsii (țața se numesc în bulgară) cu cartofi prăjiți ori mici (kebabcheta) și cu zacuscă (lyutenița). Mai ales plaja de nord unde am tot stat eu, e o zonă plină de tineret, mai ales studenți aflându-se în apropierea facultății de turism de acolo.

În cele 2 dăți când am stat în Burgas am locuit în vechiul hotel comunist *Hotel Park*. De ce comunist? Pentru că așa arată! Dar are ceva ce nu orice hotel îți poate oferi și anume o panoramă de vis, multă verdeață în jur, mai ales că suntem aproximativ la capătul orașului. Și pentru noi asta a fost un lucru fain. Hotelul nu este luxos, dar are un preț ok și este foarte curat. Televizorul nu l-am deschis, dar probabil că funcționează și el.

Alt lucru interesant este că în fiecare an, chiar lângă Hotelul Park se află festivalul sculpturilor din nisip. În fiecare an festivalul abordează o nouă temă. Vara trecută au fost figuri din filme, așa că am putut să-l admirăm acolo pe Shrek, sau actori din Star Wars și din Pirații din Caraibe. Măiestria artiștilor a fost umitoare! E o mică expoziție ce merită vizitată în fiecare vară dacă ajungeți acolo.

Priveliște înspre lacul Atanasovsko. În partea dreaptă este Marea Neagră. Priveliște de la etajul 11 înspre Sarafovo. Poza nu era făcută din camera mea. Eu anul asta am avut priveliștea chiar spre mare!

Tot înspre Sarafovo, dar de data asta jos se vede și festivalul sculpturilor din nisip. După cum se vede, zona este plină de verdeață. Asta îmi place mult, că Facultatea de Turism și Hotelul Park (care aparține de ea) sunt situate fix în *Parcul Lacurilor*. Așa că până să dai se betoane trebuie să mergi ceva. Zona nu e populată de hoteluri.

În departare se văd și câteva betoane. Dar verdele tronează. Nu-i așa că Bulgaria este atât de frumoasă chiar și fără all-inclusive? E păcat că în zonă nu e permisă camparea.

Plaja de nord din Burgas, chiar ăn zona hotelului. Destul de goală în timpul săptămânii. Noi am putut să profităm la maxim de ea. Abia după 4 ce se mai aglomera. Fain este că e foarte curat și umbreluțele se închiriază cu doar 3 leva! Șezlong nu am solicitat, așa că nu știu prețul, dar cu siguranță era cât de cât decent.

Plaja din Burgas spre seară. Aici eram chiar în zona ultimelor taverne din oraș. Ce mi se pare interesant în zonă este că apa e mereu calmă până la prânz și apoi devine din ce în ce mai agitată către seară. În jur de 5 e deja mereu o plăcere să te lupți cu valurile. Noi chiar aveam concursuri care sparge mai frumos valul.

Zona este populată și de câțiva palmieri. Bănuiesc că și iarna este destul de blândă dacă supraviețuiesc. Vă anunț dacă îi mai găsesc acolo și anul acesta.

E un sentiment tare plăcut să vezi că până și în august poți avea o plajă numai pentru tine, nu? E frumos că puteam să stam doar noi cei de la seminar într-o zonă, vorbind tare, în multe limbi străine și fără să deranjăm populația din zonă.

Burgasul fiind mai departe parcă nu e atât de invadat de turiști precum este Varna. Și în urmă cu un an a fost votat cel mai bun oraș în care să trăiești din Bulgaria, probabil în funcție de satisfacția locuitorilor.

Ce-mi mai place mie aici? Multitudinea de terase faine și cu prețuri decente deși se află fix peste nisipul plajei. Prețurile chiar sunt decente și servirea de cele mai multe ori este foarte ok. Plus că am observat că există și vreo 2-3 împinge tava. Ideea este că te poți bucura de bucatele bulgărești fără să scoți o avere din buzunar.

Enjoy the silence.

Burgas este orașul unde mereu mă duc cu drag. Un oraș în care încep să mă simt ca acasă. Un oraș activ ( Festivalul Spirit of Burgas este aici în fiecare august). Un oraș în care serile pe faleză se transformă în vizite în alte țări, în funcție de taverna în care intri. Vă las cu un mic cântecel despre serile din Burgas.

Plaja după ora 6 și ceva seara devenea un loc pustiu. Vântul începea să adie cam tare, apa devea și mai agitată și mai rece și noi ne retrăgeam la o terasă să stăm la palavre după multe ore petrecute în mare.

Berea locală! Eu ador să încerc diversele sortimente de beri bulgărești, mai ales până încă există. Burgasko are o aromă faină. Nu este o bere foarte specială dacă ne legăm strict de gust, dar pentru mine este o bere cu o mare valoare sentimentală!

O pizza savurată la o terasă faină de pe malul mării.

Cartofi gratinați cu cașcaval la cuptorul cu lemne!

Kebabcheta și cu puțină lyutenița. Știți ce bună e combinația? Și eu am aflat-o de la bunul meu prieten olandez Daan. Inițial m-am strâmbat, acum mereu comand micii cu puțină zacuscă, dacă e picantă cu atât mai bine!

Plaja centrală din Burgas într-o dimineață de sâmbătă.