Friday, December 29, 2006

The Polar Express


The Conductor: Well, ya comin'?
The Boy: Where?
The Conductor: To the North Pole, of course! This is the Polar Express!

---------------------------------

The Conductor: Seeing is believing, but sometimes the most real things in the world are the things we can't see.

---------------------------------

The Conductor: The thing about trains... it doesn't matter where they're going. What matters is deciding to get on.

---------------------------------

The Conductor: All aboard!

Sunday, December 17, 2006

Viata ca un tren

Asta am constatat cu stupoare azi in timp ce veneam in Bucuresti, dupa un mic periplu mai "ilegal in Buzau". In urma cu vreo 2 ani.. un foarte bun prieten mi-a reamintit de o pasiune mai veche de a mea.. si m-a ajutat sa o dezvolt. Pentru cei care nu stiu.. este vorba de Dan.. sufletului clubului de turism Promont. Odata ca clubulul am descoperit placearea tembela de a circula cu personalul... chiar daca merge incet.. asta e farmecul, m-am reobisnuit cu mirosul specific de vechi, cu banchetele ponosite si tocite de timp, cu vesnicele perdele pe care scrie CFR, cu za toilet intr-o stare de degradare maxima. Poate crezi ca am luat-o razna .. cum poate sa imi placa asa ceva? Simplu... imi place! Are farmecul lui.. un farmec de care nu te pot convinge decat intr-o tura de munte. Altfel nu m-ai crede si ai zice doar ca aiurez de dragul de a nu tace. Cel putin anul asta.. a fost anul de calatorit cu trenul. Toata vara mea mi-am petrec ut-o prin trenuri... zapand de la o destinatie la alta, niciodata stationand mai mult decat necesar.

De ce viata ca un tren? Pentru ca trenul este mereu in miscare, rareori intra in depou sau in reparatii, pentru ca de fiecare data opreste in alta gara, pentru ca in aceea gara il va astepta mereu cineva, pentru ca mereu va gasi gari noi, pentru ca strabate mii de kilometrii, pentru ca si el imbatraneste odata cu noi, pentru ca si el calatoreste, simte, si decide. Viata mea este o lunga sina de tren... cu noi opriri, cu oameni noi care se urca in trenul fara nas (sau supra), cu noi peisaje. Fiecare an trecut.. este un nou hop, un nou test trecut cu brio. O noua dovada ca inca merit sa merg inainte, ca pot sa merg inainte, ca trebuie sa merg inainte, ca nu imi irosesc viata aiurea. Sunt un tren care ajuta, si un tren care este iubit si cautat de calatori nu poate decat sa se bucure, chiar daca unii calatori ar merita aruncati, el tot ii transporta. Nu exista discriminari, nu exista UE, Nato si alte bullshituri dinastea. Trenul e tren... trenul sunt eu.. mereu in miscare, mereu in cautare de o noua gara, mereu asteptand si invitand noi persoane la bord.

chiu-chiu-chiu ! Conductorul ridica pancarta verde... trenul se clinteste... incepe sa porneasca.. parasesc si gara asta... o las in urma pe mom.. dar REVIN! mereu revin.. mai ales in locurile de suflet.. acele gari ma cheama.. ca simt, si ma imbratiseaza cand ma vad. Imi zambesc, sunt fericite, si ma poarta in siguranta pana ACASA.

Am ajuns la unul din acele locuri numite ACASA. Sunt norocoasa.. am 3 asemenea locuri.

Tuesday, November 28, 2006

Coincidentele


Coincidentele. Multi nu cred in ele, multi le ignora refuzand sa creada ca ele inseamna ceva, iar pentru multi viata lor inseamna un mic sir de coincidente. Eu cred ca am avut parte de oarece coincidente incat sa imi dau seama ca au si ele un scop. Uneori il vedem, uneori il ignoram, sau uneori pur si simplu nu il intelegem pe moment. Daca stai sa te gandesti mult timp la un lucru sau iti doresti ca un lucru sa se intample deseori acel lucru o sa devina real. Asta este o coincidenta Si nu degeaba se spune sa ai grija ce iti doresti ca se poate intampla! Oricum, coincidentele pot fi stranii si totusi funny, mai ales cand vezi cat de mica e lumea si cand vezi ca, desi zicem noi ca suntem multi tot ne cunoastem intre noi. Ca explicatia sa fie si mai plauzibila sa dau cateva exemple de coincidente care imi vin acum in minte pe post de pop-up : cand te intalnesti prin centrul Bucurestiului cu varul tau din alt oras care venise doar pentru cateva ore in oras la un concert, cand intr-o anumita perioada din viata, toti pe care ii cunosti se numesc Alex/Alexandra, cand se intampla sa aflii subiectele la teze cu o noapte inainte in somn, cand te trezesti in excursia organizata de liceul tau cu unul dintre cei mai buni prieteni, cand tu si somebody else spuneti acelasi lucru in acelasi timp, cand incerci sa suni o persoana care culmea! incearca si ea sa te sune tot atunci, cand stii deja ce se va intampla in urmatoarele cateva secunde (deja-vu), cand ghicesti urmatoarea melodie de la radio sau cand unele raspunsuri ce le cauti ziua, le descoperi noaptea in vise. Pentru mine cel putin astea fac parte din acele coincidente stranii pe care toti le traim uneori, acele serii de evenimente neobisnuite ce ne transforma in personajele unei povesti misterioase si pline de sens povestea vietii noastre . Primul pas spre cunoasterea divina este constientizarea si acceptarea coincidentelor.

Tuesday, November 14, 2006

Tren...















IN TREN

E larma si trenul sta gata sa plece,
Vagonul se umple de oameni straini.
Mi-e inima stransa, e sapte si zece,
Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini.
Da-i baiete drumul ca n-avem rabdare,
E gata, un suier, un repede zvon
Si simt ca se misca cu noi, salutare!
Trec umbre grabite pe langa vagon.
E clipa cand glasul durerilor tace,
Duc mana la frunte si ochii mi-i strang
Si-n suflet deodata un gol mi se face
Da-i baiete drumul ca-mi vine sa plang!
Acum, pe de laturi incep sa ramana
Semnale, macazuri, vagoane si fum.
Trec umbre de oameni cu steaguri in mana
Si trenul, navalnic, se-asterne la drum.
Adio, adio, romantica urbe,
Adio zadarnic si dulce trecut!
Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut!
Orasul ramane sclipind in lumina,
Biserici si case, deodata apun.
In fata ne cade o verde cortina
Si trenul alearga, alearga nebun.
Se schimba decorul, privelisti sure,
Un ses peste care trec umbre de nori,
Un drum singuratic, un colt de padure
Cu varfuri uscate si cuiburi de ciori.
In arie larga se-nvarte pamantul
Si fuge-n rotire intregul teren,
Pe netede campuri ne ducem ca vantul,
Cantoanele albe se uita la tren.

Wednesday, November 01, 2006

Cucerind Ciucasul

La 7 fara 20 dimineta ceata vesela din Onicescu era in fata liceului.. bine.. nu eram inca toti.. dar o mare parte.. eram prezenti cu rucsacii in spate si multa voie buna. ne strangem toti nebunii ( am umplut 2 autocare ), apar si profele si mergem spe autocar. Acolo imbulzeala mare... nu stiam care in ce grupa e si care autocar al cui e... dupa ce ne-am urcat intr-un autocar gresit.. l-am gasit pe al nostru.. ne-am gasit locul.. si excursia a inceput. In autocar lumea inca motaia.. asta pana sa ajungem prin "mica portiune de curbe" dintre Valenii de munte si Cheia. Portiune.. in care jumate de autocar.. se vaita ca ii e rau.. pt ca domnu' sofer mergea ca un bou se urla pe acolo dupa pungi.. ceva de speriat.. ca sa nau mai vb ca erau super incantati la vederea unei lamai.. (da rad.. pt k nu imi era si mie rau.. ca altfel.. poate nu ). Apoi.. ajunsi la Cheia.. mai mergem vreo 5 km.. pana la Cabana Valea Berii.. de unde am pus in functiune pejosul . De acolo am inceput traseul… totul parea superb.. peisaje de vis.. culori de toamna… paseam pe covorul de frunze ce fosneau la contactul cu bocancul meu. La inceput… traseul era usor.. drum de masina… pana am ajuns la rascrucea unde traseele se imparteau [intre cabana Ciucas unde am urcat 90% din grup] si Cabana Muntele Rosu [ traseu usor, o ora mers lejer.. unde au urcat cateva personae mai lenese.. ]. De acolo a inceput greul.. pantele se inclinau din ce in ce… si drumul parea interminabil. Dar mai faceam cate un mic popas.. o poza… o pauza de masa.. si pana la urma ajungem sus la Cabana Ciucas.. Altitudine : 1552. Priveliste to die for! Ne uitam tot ca prostii in zare… multe piscuri ni se pareau mai aproape de noi.. norii nu mai pareau de neatins. Moment de lunch break.. si de facut multeeeeee poze! Cu asemenea peisaj de jur imprejur nici nu stiai unde sa te uiti... nord, sud, est, vest... eu cel putin eram buimaca. Era prima data in muntii Ciucas... dar in mod sigur nu va fi si ultima. Apoi.. am urcat paba la baza „Babelor la sfat” de unde am hotarat sa ne intoarcem.. ca sa ajungem in timp util la autocar. Drumul de intoarcere nu mi s-a mai parut asa de lung... poate fiindca il stiam... Dar.. macar acum nu ne mai grabeam asa de tare.. ne atinseseram scopul, eram multumiti.. si ne permiteam luxul de a zabovi pentru poze. Intorsi la autocar.. din nou.. cearta pe autocare.. [aveam si noi o fixatie]. Am mai facut o pauza la Manastirea Cheia... si apoi.. o pauza [absolut necesara! ] In Valenii de munte. de ce tocmai acolo? Orasul nu conta... conta doar faptul ca este un orasel destul de mare incat sa aiba o cofetarie.. unde muntzomanii din autocarul nostru sa isi potoleasca pofta de „ceva dulce”. Saraca tanti de la cofetarie.. cred ca a facut colaps cand a venut cati nebuni ii invadasera cofetaria.. apoi.. ne-am imprietenit cu adormeala.. si am mai furat cate un pic de somn.. pana la sosirea la destinatia finala..

Friday, June 02, 2006

Be kind.because everyone you'll ever meet is fighting a harder battle

People come into your life for a reason, a season or a lifetime.

When you know which one it is, you will know what to do for that person. When someone is in your life for a REASON, it is usually to meet a need you have expressed. They have come to assist you through a difficulty, to provide you with guidance and support, to aid you physically, emotionally or spiritually. They may seem like a godsend and they are. They are there for the reason you need them to be. Then, without any wrongdoing on your part or at an inconvenient time, this person will say or do something to bring the relationship to an end. Sometimes they die. Sometimes they walk away. Sometimes they act up and force you to take a stand. What we must realize is that our need has been met, our desire fulfilled, their work is done. The prayer you sent up has been answered and now it is time to move on.

Some people come into your life for a SEASON, because your turn has come to share, grow or learn. They bring you an experience of peace or! make you laugh. They may teach you something you have never done. They usually give you an unbelievable amount of joy. Believe it, it is real. But only for a season!

LIFETIME relationships teach you lifetime lessons, things you must build upon in order to have a solid emotional foundation. Your job is to accept the lesson, love the person and put what you have learned to use in all other relationships and areas of your life. It is said that love is blind but friendship is clairvoyant.

Thank you for being a part of my life, whether you were a reason, a season or a lifetime.

Friday, May 26, 2006

Travka - Lumini




















Nopti in lumini serpuind pe sosea...
Strain pasager pierdut in multimi de trairi
Am haina de mag, sunt asa de schimbat,
Prin sufletul tau vad tot in lumini!

Nopti in lumini, cantand in lumini,pierdut pe sosea...
Te invit la un film pierdut in lumini!
In nopti de satin, in camera ta, cu moment de vinil
Ma pierd in lumini cu dragostea mea...

Am haina de mag, sunt asa de schimbat,
Sunt chiar umbra ta...
Am masca de drac, sunt iluzia ta
Pentru vremea cea rea...

Nopti in lumini, cantand in lumini,pierdut pe sosea...
Nascut din lumini, ma pierd in lumini...
Eu sunt tot ce ard
Sa mor in lumini cu dragstea mea!
Sunt teama ta serpuind pe sosea...

Naiv pasager, pierdut in multimi de straini
Cu haina de mag, sunt asa de schimbat,
Sunt iluzia ta...
Nopti in lumini, cantand in lumini, pierduti in lumini,
Prin inima ta...

source : www.travka.ro Posted by Picasa

Wednesday, May 17, 2006

A walk to remember ...


"Love is patient and kind, it is never jealous, love is never boastful or conceited, it is never rude or selfish, it does not take offence, nor is it resentful. Love takes no pleasure in others’ sins but delights in the truth; it is always ready to excuse, to trust, to hope and to endure whatever comes. Love does not come to an end. There are three things that last, faith, hope and love and the greatest of these is love." quote from AWTR

"Landon : Jamie saved my life. She taught me everything. About life, hope and the long journey ahead. I'll always miss her. But our love is like the wind. I can't see it, but I can feel it. " - quote from AWTR

"I thought love was just a mirage of the mind,
it's an illusion, it's fake, impossible to find.
But the day I met you, I began to see,
that love is real, and exists in me. "

Thursday, May 11, 2006

Colegiul National Octav Onicescu














Un articol mai nou despre liceu.. cu parerea mea acum dupa 4 ani de cand vin aproape zilnic la liceu.. il puteti gasi AICI. Este un liceu ce va merita atentia!

Saptamana asta, luni, am avut surpriza de a vedea pe liceu o noua placuta ( pe liceu.. si pe sala de sport). O placuta care m-a bucurat destul de tare. Dc? Pentru ca in sfarsit scria pe ea "COLEGIU NATIONAL" ... nu de alta dar am suferit destul de tare la inceput.. cand am auzit ca am intrat la "Grup Scolar Industrial". Eram distrusa... mama il pusese pe lista pe locul 6 pentru ca avea medie mare, si pentru ca era foarte aproape de casa. Oricum atunci nu ma interesa cat de bun era liceul, profesorii sau elevi... mie imi rasunau in cap ca un tunet cuvintele "Grup scolar". Stiu ca in ziua aceea cand au fost afisate rezultatele, ma uplusem de draci... si a fost prima data cand am plans de nervi... am simtit nevoia sa ma descarc. Nu credeam ca am sa raman in "liceu" mai mult de o luna, doua. Visam numai sa imi fac un transfer in orice alta institutie ce purta numele de "liceu". Dar... inca din prima zi.. am inceput sa ma atasez de liceu, de profii pe care i-am vazut prin curtea liceului, de liceu... iar mai apoi.. de "Jurnal de liceu" ( revista liceului - pentru necunoscatori ), de colegii din alte clase, de clubul de turism, de directiune ( nu cred ca am mai intalnit asemenea directoare... always there 4 u! chiar stii ca ai la cine apela), de dirga, de clasa in care invat si lista ar putea continua.

My point was.. ca desi la inceput "am urat" liceul.. acum imi place la nebunie.. sunt mandra ca sunt in Onicescu... vin cu placere la liceu ( exceptand zilele cu TEZA)... si ma simt bine in liceu!

Wednesday, May 10, 2006

Orice poza spune o poveste..

Asta e concluzia la care am ajuns in urma cu ceva vreme. Si poate de aceea imi si plac asa de mult pozele. Si asta pentru ca aproape fiecare poza spune o poveste. De exemplu acum cand ma uit peste pozele din generala, mai ales pozele de grup.. nu pot sa nu rabufnesc in hohote de ras. Si cum as putea sa nu rad? :-)) Mai ales cand o vad pe Oparici cum se chinuie sa faca pe fotomodelul, pe Ciopi.. care tot tragea de mine sa-mi las parul lung, de Raluca care in orele de franceza (pe care le detesta) incerca sa se sinucida cu pixul ...a si cum puteam sa-i uit pe cei din Clanul Banderas? :-)) Ca sa nu mai vorbesc de pozele din agapa (serbarea de final de an) cand eram cocotati pe sculpturile din tabara, sau cand au venit profii in tabara si a inceput "sesiunea foto" de vedeai peste tot doar blituri. A.. si cum as putea uita reprezentatiile lui dirigu ... cea mai memorabila este faptul ca ne-a scos pe aproape toti afara din casute la ora 7 dupa ce dormisem si noi abia o ora... si ne-a alergat in jurul taberei timp de jumate de ora in care toti l-am injurat in toate chipurile posibile.. ca daca nu alergai te atingea putin cu toiagul :P Si astea ar fi doar cateva din lucrurile care imi vin in minte cand vad poze din generala. Defapt asta mi se intampla cand ma uit la orice poza.. Chiar daca credeai ca ai uitat anumite intamplari din aceea perioada, in momentul revederii pozelor, reusesti in general sa-ti amintesti 80 % din ceea ce s-a intamplat ( se pare ca nu am dat degeaba anul asta pe la orele de psiho).

Poza din imagine... povesteste despre Belgia... "Saffle like it really was" :D

Sunday, March 26, 2006

Ce este fericirea...

Ce este fericirea? Nu stiu daca o putem defini exact. Nu o putem pur si simplu enunta print-o simpla definitie. Fericirea este mai mult decat atat, este unul din sentimentele ( sau starile sufletesti ) care ne face mai umani, mai senini. Ne ajutat sa-i ajutam pe altii. Fiind fericiti, emanam in jurul nostru doar voie buna si fericire si reusim sa imbunatatim si altora ziua.

Daca cineva spune “Sunt fericit pentru ca…” atunci inseamna ca nu este cu adevarat fericit, ci doar ca profita de aceea veste buna, sperand ca va dura aceasta stare de aparenta fericire mai mult de cateva minute sau ore. Adevarata fericire nu are nevoie de motive pentru a se manifesta. Ea vine fara motiv, pur si simplu te trezesti dimineata cu zambetul intiparit pe buze, si dupa ce iti gusti cafeaua si se produce trezirea, devii si mai fericit… apoi iesi din casa, si in lift te intalnesti cu vecina de la 6 pe care o saluti cu un zambet si cu o glumita, vei vedea ca pana la parter deja fizionomia fetei i s-a schimbat, a devenit si ea mai optimista. Apoi iesi din bloc vezi ca norii au disparut si zambetul se largeste si mai tare gandindu-te la caldura ce va fi pe la 2 cand vei termina orele.. Si mergi linistit pe strada pana la tramvai, intre timp mai observi lumea, le zambesti, le arati ca esti fericit.. desi aparent fara motiv ( motive ai! Cum care? Simplu fapt ca e o noua zi, mai buna decat ieri si mai slaba decat maine dar e o noua aventura in care te arunci… fara sa stii ce se poate intampla peste 5 minute). In tramvai te intalnesti cu cateva colege sau colegi si incepeti sa radeti, spargeti monotonia, alungati linistea ce cuprinde in fiecare dimineata mijloacele de transport in comun din Bucuresti. O liniste uneori sacaitoare, si foarte graitoare daca stii sa o asculti. Dar.. sa ne reintoarcem la fericire! Glumind si facand sotii in Ratb, vezi ca unele persoane incep sa iti zambeasca, de ce? Poate pentru ca din cauza ta acum se vor duce la serviciu / scoala mai fericiti. Ceea ce vreau eu aici sa demonstrez este faptul ca fiind tu fericit, ii ajuti si pe altii sa fie mai fericiti. Ceea ce este un lucru important!

Ideea de fericire este de cele mai multe ori asemuita cu ideea de a duce „o viata buna”, desi acum in zilele noastre micile placeri ale vietii sunt considerate fericiri. Si pe buna dreptate! Pentru ca viata este formata din aceste mici momente, ele impreuna alcatuiesc un intreg, asa cum 100 de pagini pot alcatui o carte, asa aceste momente ne alcatuiesc pe noi... pe fiecare. Toti avem alte trairi si deci catalogam altfel momentele.. .

dar mereu gasim ceva sa ne faca fericiti, pentru ca atunci chiar putem fi fericiti. Cateva exemple? Ok. Putem fi fericiti cand : tocmai am luat o nota buna la fizica, dupa ce am trecut un examen, sau dupa ce am scapat teferi dintr-un accident rutier, sau cand esti cu prietenii la o plimbare cu bicicleta prin parc. Toate aceste momente ne fac fericiti, fiecare moment are ziua lui.. si unite.. ele sunt fericirile din viata noastra,sunt micile momente care ne fac viata frumoasa, care ne aduc zambetul in privire si lumina in suflet....

Pentru a cunoaste adevãrata fericire - cea care vine de sus - trebuie sã o pregãtim aici jos, în noi, înlãuntrul nostru. Altfel, fericirea va rãmânea sus, si nu vom avea niciodatã idee mãcar de ceea ce înseamnã adevãrata fericire. Si unde se gaseste aceasta fericire care vine de sus? Simplu : In iubire! Iubirea e cel mai pur sentiment, care te face sa simti ca zbori, iti da siguranat in propriile forte, te face sa privesti lumea cu alti ochi, mai calzi.

Asa ca, iubiti viata, iubiti fiecare moment si viata va va rasplati!

Saturday, March 25, 2006

Ani de liceu…

Pot spune ca filmele din seria „Ani de liceu” sunt cele mai bune filme romanesti. Desigur asta este doar parerea mea. Fiind si eu la liceu, acestea reflecta o realitate mai aproape de mine, mai credibila, mai palpabila. Pur si simplu dovedesc ca inca de pe vremea aceea copii erau mai zurlii, si ca traznaile fac parte din accesoriile adolescentului tuturor timpurilor. Extemporal la dirigentie… mereu ma face sa zambesc titlul… desi si eu am dat foarte multe extemporale la dirigentie ( nu ma rezum doar la anii de liceu aici ), defapt am dat si la alte materii la care nu as fi zis ca se poate preda…dar sa dau si extemporal la sport!!. Cred ca ziua cand am aflat ca si sportul se poate preda.. a fost una din cele mai socante zile 4 me… Am dat si la desen… In ziua de azi se poate da extemporal la absolut orice materie…trebuie doar ca cativa din clasa sa faca o galagie infernala si deja poti auzi vesnica fraza „scoateti o foaie de hartie”… cand deja te uiti in stanga si in drepta sa vezi de unde poti copia, cu cine poti colabora etc… acum esti mai calm la auzul acestei fraze, liceul te maturizeaza. Abia acum am realizat de ce anii liceului sunt considerati cei mai frumosi ani din viata unui om, pentru ca in acesti ani te formezi ca persoana, iti definesti caracterul. Si daca ai norocul ca in aceasta perioada sa beneficiezi si de persoane deosebite in preajma ta, sa legi prietenii durabile, atunci te asigur ca esti un om implinit. Vei reusi sa treci peste orice obstacol pe care il intalnesti, fara sa te mai temi ca ce se va intampla daca…? Nu te mai gandi la toate nimicurile, incearca doar sa te bucuri de viata, acum! Cand inca mai poti, pentru ca nu stii niciodata cand viata ta se va termina…profita!

Thursday, March 23, 2006

Calatorie prin Bucuresti …

Si nu ma refer prin acest titlul la o calatorie in sensul de mers cu RATB-ul sau cu Metroul. Eu mai refer la o altfel de calatorie, in care nu esti mereu atat de grabit sa ajungi intr-un loc, o calatorie care iti permite ca uneori sa mai faci si mici pauze de respiro, pentru a-I privi pe cei ce sunt in jurul tau. De multe ori ma trezesc ca ma opresc putin, ma rup putin din graba ce ma cuprinde dimineata cand incerc sa ajung la liceu, si pur si simplu privesc in jurul meu. Vad o multitudine de oameni grabiti, oameni care sunt care niste robotei intrati in sistem, care merg din inertie, mecanic… de fiecare data cand ii vad ma gandesc oare asa voi ajunge si eu candva? Sa merg inainte gandindu-ma cum sa ajung mai repede la scoala sau la job, gandindu-ma doar cum sa traversez strada.. sau diverse chestii in aceasta linie. Oricum expresia intiparita pe fatal or face mai mult decat o mie de cuvinte, asta ca sa citez un prieten care zicea ca “e mult mai bine sa vorbesti cu o persoana fata in fata, in felul asta esti capabil sa vezi mai multe, sa vezi sentimente, intrebari sau ganduri nerostite”. Mare dreptate avea.. doar aruncand o privire asupra lor, iti poti da seama de starea lor sufleteasca, sau daca esti foarte atent, poate chiar si la ce se gandesc. De multe ori in tramvai… ma trezesc studiindu-i pe altii, chiar e fascinant sa vezi atatea persoane la un loc, fiecare gandindu-se la altceva, toti incercand sa mentina linistea aceea de catedrala, pentru a nu-i deranja si pe ceilalti participanti la calatorie. Uneori chiar si linistea din masina, pe care o aud in unele dimineti, spune foarte multe. Un prin lucru pe care il rosteste ar fi faptul ca noi inca nu suntem pe deplin treziti, si ca in incercarea de a ne pune in ordine gandurile, si a realiza ce avem de facut in ziua respectiva, tacem! Uneori o persoana, reuseste sa mai sparga linistea, emanand voie buna si rasete. De multe ori.. eu sunt asta... De ce? Pentru ca nu imi place sa stau in prea multa liniste, si pentru ca uneori e mai bine sa ai un zambet pe fata inca de la primele ore ale diminetii. Eu cel putin mi-am propus de mult ca de fiecare data cand ies pe usa, sa-mi las problemele in casa, si sa pasesc cu voie bune si cu un zambet larg intiparit pe fata. Un zambet este de cele mai multe ori mai graitor decat orice vorba, si alina mai mult o persoana aflata in suferinta. Deci.. uite ca se poate sa inveti ceva si din simplul mers pe strada... trebuie doar sa iti faci timp sa observi mediul inconjurator, pentru ca el iti vorbeste, dar mai trebuie sa il si asculti!

Image hosting by Photobucket