Din Ohrid până la Sveti Naum (Sfântul Naum) sunt cam 30 de kilometri. Cu autobuzul acest drum se parcurge cam în 40 de minute și costă în jur de 90 de denari. Ca să știți să calculați, 60 de denari înseamnă 1 euro.
Vedere de pe drum, din maxi-taxi.
Odată ajunsă acolo.. nu mi-a venit să cred ce frumos era peisajul și ce frig se lăsase deodată. Dar aerul era superb. Era încă devreme.. oamenii abia atunci deschideau tarabele și se pregăteau de o nouă zi de vânzare.
nu-i așa că apa arată de vis?
Izvoarele, aici este locul de scurgere în lac.
Superbul lac, apa provenită din izvoare și .. în spate muntii Galičica.
Locul unde vara nu ai loc să arunci un ac de turiștii veniți de peste tot să vadă izvoarele. E haios că toți se înghesuie chiar la gura de vărsare, fix acolo unde e apa mai rece.
Privind înapoi către Ohrid și Lagadin. Un loc unde pescarii vin în numere mari, pescuiesc și apoi vând turiștilor ce trec prin zonă.
Apa arăta de vis. Nu vă speriați de pietricele, pentru că dacă intrați cu șlapii, nu aveți nicio problemă. Mai ales când simți că faci baie într-o apă proaspătă ca de munte.
Mănăstirea de la Sveti Naum, văzută de jos.
Intrarea principală în curtea mănăstirii.
Mănăstire populată de o mulțime de păuni. Aveam la un moment dat impresia că mă aflu în vreun film cu Hercule și că imediat apare prin zonă vreo creatură rea de a Herei.
Intrarea în curtea mănăstirii. Amuzant era că prin zonă erau destul de multe anunțuri în care te avertizau să ai grijă de copilul tău pentru că păunii pot să atace.
Mănăstirea într-o superbă și liniștită zi de duminică. Asta era doar cu câteva minute înainte să fim invadați de un grup mare de greci. Destul de gălăgioși.
curtea interioară
plină de liniște, perfectă pentru relaxare.
Macedonia și granița cu Albania.
vedere din laterală a bisericuței
Colega mea Bronia, privind curioasă către Albanezi.
Terasa de afară a Restaurantului de acolo. Un loc tare plăcut.
Mai ales dacă îți dorești o cafea bună! Și.. aici am încercat și niște mâncare tradițională macedoneană. au prețuri bune și o servire excelentă. Ca să nu mai vorbim de priveliște..
Iar chelnerii sunt foarte deschiși. Mai ales dacă nu au mulți turiști.. ei sunt mai ceva ca un ghid turistic. Noi am stat de vorbă aproape jumate de oră la plecare cu o chelneriță de acolo. Ne-a povestit foarte multe lucruri despre zonă și despre Macedonia. Și tot ea ne-a învățat cum să traversăm mai repede către graniță, prin baza militară.
Din Ohrid până la Sveti Naum (Sfântul Naum) sunt cam 30 de kilometri. Cu autobuzul acest drum se parcurge cam în 40 de minute și costă în jur de 90 de denari. Ca să știți să calculați, 60 de denari înseamnă 1 euro.
Vedere de pe drum, din maxi-taxi.
Odată ajunsă acolo.. nu mi-a venit să cred ce frumos era peisajul și ce frig se lăsase deodată. Dar aerul era superb. Era încă devreme.. oamenii abia atunci deschideau tarabele și se pregăteau de o nouă zi de vânzare.
nu-i așa că apa arată de vis?
Izvoarele, aici este locul de scurgere în lac.
Superbul lac, apa provenită din izvoare și .. în spate muntii Galičica.
Locul unde vara nu ai loc să arunci un ac de turiștii veniți de peste tot să vadă izvoarele. E haios că toți se înghesuie chiar la gura de vărsare, fix acolo unde e apa mai rece.
Privind înapoi către Ohrid și Lagadin. Un loc unde pescarii vin în numere mari, pescuiesc și apoi vând turiștilor ce trec prin zonă.
Apa arăta de vis. Nu vă speriați de pietricele, pentru că dacă intrați cu șlapii, nu aveți nicio problemă. Mai ales când simți că faci baie într-o apă proaspătă ca de munte.
Mănăstirea de la Sveti Naum, văzută de jos.
Intrarea principală în curtea mănăstirii.
Mănăstire populată de o mulțime de păuni. Aveam la un moment dat impresia că mă aflu în vreun film cu Hercule și că imediat apare prin zonă vreo creatură rea de a Herei.
Intrarea în curtea mănăstirii. Amuzant era că prin zonă erau destul de multe anunțuri în care te avertizau să ai grijă de copilul tău pentru că păunii pot să atace.
Mănăstirea într-o superbă și liniștită zi de duminică. Asta era doar cu câteva minute înainte să fim invadați de un grup mare de greci. Destul de gălăgioși.
curtea interioară
plină de liniște, perfectă pentru relaxare.
Macedonia și granița cu Albania.
vedere din laterală a bisericuței
Colega mea Bronia, privind curioasă către Albanezi.
Terasa de afară a Restaurantului de acolo. Un loc tare plăcut.
Mai ales dacă îți dorești o cafea bună! Și.. aici am încercat și niște mâncare tradițională macedoneană. au prețuri bune și o servire excelentă. Ca să nu mai vorbim de priveliște..
Iar chelnerii sunt foarte deschiși. Mai ales dacă nu au mulți turiști.. ei sunt mai ceva ca un ghid turistic. Noi am stat de vorbă aproape jumate de oră la plecare cu o chelneriță de acolo. Ne-a povestit foarte multe lucruri despre zonă și despre Macedonia. Și tot ea ne-a învățat cum să traversăm mai repede către graniță, prin baza militară.
Comments