O atmosferă pitorească domnește pe *Strada de Aur* (Zlatna Ulicka) din cadrul Castelului din Praga. Este o stradă micuță și plină de case pitorești care te duc cu gândul mai degrabă la casele ștrumfilor din deselene animate decât ale unor oameni. De ce? Fiind sunt tare miculuțe. La prima vedere ai crede chiar că sunt niște jucării frumos colorate, dar mai mari.
Se spune că ele datează de la finalul secolului 16, sau cel puțin atunci a început ca străduța să fie folosită drept loc pentru a încropi o locuință. Prin 1597 împăratul Rudolf al II-lea a decis să acorde spațiul lunetiștilor care păzeau castelul. Doar că ei erau 24 la număr și spațiul era mic. Așa că lunetiștii acelor vremuri au trebuit să se adapteze condițiilor și să facă casele micuțe încât să aibă toți loc pe străduță. Casele sunt făcute în stilul manierismului care bântuia zona la final de secol 16. Ele sunt construite din piatră, pământ și lemn, și ferestrele lor sunt orietantate doar către stradă. Nu au avut voie să dețină ferestre către mlaștină și nici să înstrăineze casa prin vânzare sau închiriere.
Se spune că ele datează de la finalul secolului 16, sau cel puțin atunci a început ca străduța să fie folosită drept loc pentru a încropi o locuință. Prin 1597 împăratul Rudolf al II-lea a decis să acorde spațiul lunetiștilor care păzeau castelul. Doar că ei erau 24 la număr și spațiul era mic. Așa că lunetiștii acelor vremuri au trebuit să se adapteze condițiilor și să facă casele micuțe încât să aibă toți loc pe străduță. Casele sunt făcute în stilul manierismului care bântuia zona la final de secol 16. Ele sunt construite din piatră, pământ și lemn, și ferestrele lor sunt orietantate doar către stradă. Nu au avut voie să dețină ferestre către mlaștină și nici să înstrăineze casa prin vânzare sau închiriere.
De-a lungul secolelor multe case au fost distruse, după anul 1657 rămânând în picioare doar 14 case. Lunetiștii nu mai erau la fel de utili și solicitați, astfel că mulți oameni cu alte ocupații au venit să locuiască în zonă. Apoi strada s-a numit *strada făuritorilor de aur*, de unde deducem că probabil cei mai mulți în aceea perioadă erau cei care prelucrau metalele prețioase și nu diversi soldați. Cel mai celebru personaj care a locuit aici pe Zlatna Ulicka este chiar scriitorul Franz Kafka, care locuise în căsuța nr 22.
O altă poveste spune că numele străzii provine defapt din perioada lui Rudolf al II-lea când în zonă se aflau alchimiștii, care nu numai că încercau să facă piatra filozofală sau elixirul tinereții ci și să transforme metale normale în aur. Acest mit are și un sâmbure de adevăr, o poveste adevărată datând de la finalul secolului 20. Una din case era locuită de un bătrânel, care era doctor în filosofie. Bătrânelul își cheltuiese o bună parte din avere pe cărți de magie și făcea experimente secrete în laboratorul lui din căsuță. Prin anul 1831 se pare că locuitorii străduței au auzit o puternică detonare și s-au grăbit să vadă ce s-a întâmplat. L-au găsit pe profesorul Uhle mort, dar cu o bucată de aur în mână. Nu se știe nici până azi dacă el a reușit să creeze aurul sau a fost adus de undeva.
O altă poveste spune că numele străzii provine defapt din perioada lui Rudolf al II-lea când în zonă se aflau alchimiștii, care nu numai că încercau să facă piatra filozofală sau elixirul tinereții ci și să transforme metale normale în aur. Acest mit are și un sâmbure de adevăr, o poveste adevărată datând de la finalul secolului 20. Una din case era locuită de un bătrânel, care era doctor în filosofie. Bătrânelul își cheltuiese o bună parte din avere pe cărți de magie și făcea experimente secrete în laboratorul lui din căsuță. Prin anul 1831 se pare că locuitorii străduței au auzit o puternică detonare și s-au grăbit să vadă ce s-a întâmplat. L-au găsit pe profesorul Uhle mort, dar cu o bucată de aur în mână. Nu se știe nici până azi dacă el a reușit să creeze aurul sau a fost adus de undeva.











9 Comments