Dia's Blog - Dianora.ro

Către Cracovia am ales să mergem cu trenul, mai ales că avea un orar foarte bun și prețul era cât de cât ok, puțin mai scump parcă ca la noi, dar apoi am văzut și de ce. Trenurile erau foarte curate, băile la fel. Și șocant este că pe ruta de dus, unde am mers cu o companie mai scumpă, am beneficiat și de cafea (gratis!) în tren. 

Abia în Cracovia am realizat că la polonezi există mai multe companii care au trenuri și că ele practică tarife diferite, asta pentru că biletul de întoarcere l-am achiziționat la jumătate de preț. Data viitoare o să ne facem temele din timp cu privire la trenuri, poate mai scutim niște zloți și la drumul de dus. Pentru rute și prețuri, site-ul PKP îl găsiți aici.

Bubu a călătorit și el cu noi. Aproape tot drumul am avut bafta să călătorim singuri în compartiment. Și odată ajunși în gara din Cracovia am descoperit că turcii ajunseseră și pe aici, fiindcă erau cărucioare cu covrigi calzi ce ne așteptau la ieșirea de pe peron. Gara era destul de goală. Un mic sfat, este să ieșiți și intrați pe peron pe calea standard prin clădirea gării, asta pentru că mai există o intrare prin mall. Eu sincer nu recomand intrarea prin mall dat fiind că nouă ne-a fost foarte dificil să ajungem din mall în gară la plecare, traseul fiind destul de alambicat și puținele semne fiind doar în poloneză.

Asta e clădirea gării, foarte frumoasă. Înăuntru din nou curățenie, sălile de așteptare tare faine, pline de băncuțe mari din lemn. Și uimitor am avut norocul că tăntițele de la casele de bilete să vorbească cât de cât engleză și să ne acorde reducere de student deși eram din altă țară!

Imediat după ieșirea din perimetrul gării ne-am lovit de mașina Google maps. Din păcate chiar și după 1 an și jumătate văd că nu au făcut update pentru Cracovia. Mai așteptăm puțin.. deși cel mai probabil se vor învechi pozele și vor trebui să le refacă.

De la gară ne-au trebuit doar câteva minute să ajungem în centru. Am trecut printr-un părculeț și apoi direct pe strada Pijarska, ajungând chiar la turnurile vechii cetăți Barbakan Krakowski.

Acolo am găsit un cavaler ce dădea câteva reprezentații. Apoi, mergând încet pe strada Florianska ce pornește chiar din fața vechii cetăți am început să mergem spre centru admirând magazinele și cafenelele. Pe vremea aia ei erau invadați de Coffee Heaven. Pe noi nu prea ne-au impresionat cu cafeaua lor. Era un fel de cocktail de cafea destul de slab.

Și ei aveau ceva muzicanți pe stradă. Nu știu dacă erau din Balcani, dar nici nu mi-am dorit să aflu. Am făcut o poză și apoi am ne-am văzut de drum.

Apropiindu-ne de piața centrală, vedem turnurile Catedralei Sfânta Maria. Și încet-încet străzile încep să se umple de turiști. Așa am văzut că fix pe acolo existau 2 hosteluri cochete. O opțiune bună pentru următoarea vizită, mai ales că acum am avut doar câteva ore la dispoziție.

Pentru a vedea ce vă așteaptă acolo, am găsit AICI o panoramă 360 nocturnă. Catedrala datează din anul 1220. Pereții catedralei sunt superbi. Din păcate nu toți sunt cei originali, pentru că din păcate catedrala a fost distrusă în timpul invaziei Mongoliei, din fericire prin anul 1300 s-au terminat consolidăriile și din 1320 a reînceput să fie folosită. Pe lângă catedrală se află Plac Mariacki, o mică piațetă ce duce spre intrarea în bisericuța Sf. Barbara.

Catedrala Sfânta Maria sau Bazylika Mariacka în poloneză. Se pare că cele două turnuri sunt ridicate de doi frați, dar din păcate invidia a intervenit între ei, așa că cel care nimerise turnul mai mic și-a ucis fratele de ciudă că turnul lui era mai mare și mai frumos împodobit. Din păcate după acest episod, se pare că fratele mai mic alege să se sinucidă aruncându-se de pe acoperișul catedralei. Turnul mai înalt are 81 de metri și până sus se urcă pe 239 de trepte din lemn.

Piața centrală (dreapta jos) este cea mai mare piața medievală din Europa având în jur de 430.000 metri pătrați. Inițial piața a fost ocupată doar de mici tarabe și clădiri ale administrației, dar regele Cazimir a vrut ceva mai frumos așa că a ordonat construirea clădirii în stil gotic Sukiennice, un fel de piață mai modernă și acoperită. Piața se află pe Calea Regală, o rută ce se străbătea în vechime în timpul încoronărilor, pornind de la Turnul de pază din Nord (Barbakan) și terminându-se cu Castelul Vawel.

Și prin Cracovia am avut parte de diverși artiști stradali dubioși, de la veșnica statuie din argint, până la haltere cu un fel de canapea veche.

În prima imagine se poate observa clădirea numită Sukiennice, ce la parter încă găzduiește o piață de suveniruri, dar care la etaj găzduiește un superb muzeu. Acest muzeu deține cea mai mare expoziție permanentă de pictură și sculptură poloneză din secolul al XIX -lea. Muzeul a fost deschis la data de 7 octombrie 1879. Pentru pasionații de artă, aici pot găsi printre picturi nume precum Torțele lui Nero, Trăsură cu patru cai și Omagiu Prusac. Muzeul e deschis de marți și până duminică și prețurile le aflați direct de pe site-ul lor, dat fiindcă aceaste sunt în continuă schimbare.

Interiorul Pieței Centrale (Sukiennice). Înauntru poți găsi acum doar fel de fel de suveniruri pentru turiști, de la tricouri cu Polonia și Cracovia (la prețuri foarte bune apropo! în jur de 25 lei) și până la halbe de bere, măști sau animăluțe inscripționate. Noi am nimerit acolo la întoarcere, mergând spre gară așa că am putut să ne holbăm fără probleme, la ora aceea lumea fiind deja la terase.

Se pare că în vechime acesta era locul cel mai important din oraș, aici era centrul negoțului și barterului. Perioada de aur a fost cândva prin secolul 15, când hala adăpostea o varietate de importuri exotice din Asia precum morodenii, mătase, piele și ceară. Dar și Cracovia exporta materiale textile, plumb și sare de la o mină din apropierea orașului. 

În cele două poze de mai sus se află Turnul Primăriei, asta fiind tot ce a rămas din vechea Primărie, ce a fost demolată în 1820 cu scopul de face piața să aibă și mai mult spațiu. Turnul este făcut din piatră și cărămidă și are 70 de metri și o înclinație de 55 de centrimetri datorită unei furtuni serioase din 1703. Am înțeles că se poate urca sus în turn, ultimul etaj fiind deschis vizitatorilor dornici de poze de la înălțime. 

Continuându-ne drumul spre Castel ajungem la Biserica Sfântului Adalbert, aflată în sud-estul pieței centrale. Este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din Polonia și forma actuală a bisericii datează din anul 1257. Biserica a precedat cu niște ani buni construirea pieței, lucru se ce poate observa clar în momentul intrării în interior, unde nivelul podelei este sub nivelul pieței.

Imediat după ieșirea din piață am văzut o multitudine de localuri îmbietoare, așa că am ales unul care ne-a făcut cu ochiul pentru a lua prânzul. În mare prețurile erau ok, cam ca la noi în centrul vechi, așa că raportat la salariile puțin mai mari din Polonia cred că erau foarte bune. Mi-a plăcut că prețurile la bere nu erau foarte ridicate. Și în mod uimitor, destul de rar vedeai bere la 0.33. Sper că între timp lucrurile să nu se fi schimbat.

Pentru cei care au nevoie de cofeină că să se mențină activi, atunci cel mai important cuvânt polonez este KAWA, însemnând cafea. Mergeți la baruri și localuri normale, în niciun caz la cele de genul Coffee Heaven si Starbucks pentru a savura o cafea bună. Dacă vreți un cocktail, atunci puteți intra oriunde. Mai ales că pe strada Grodzka pe unde ne-am continuat noi plimbarea era plin de cafenele cochete!

Înainte de ajunge la Biserica Sfântul Petru și Pavel am dat peste miniatura ei, cu care Bubu a insistat să se pozeze, fiind ocazia lui de a părea mai măricel. Pare destul de fericit în poze, nu-i așa?

La câțiva metri mai încolo am ajuns la biserica Sfinții Petru și Pavel, ce datează din 1635 și care a fost prima biserică de tip baroc din Krakowia. La construcția ei au lucrat doar câțiva muncitori, fațada și interiorul au fost proiectate de italianul Giovanni Trevano și fondurile pentru contruirea bisericii au venit din partea lui Sigismund al III-lea Vasa.

Poza din mijloc și a treia din colajul de mai sus sunt de la biserica de lângă Sf. Petru și Pavel, și anume Biserica Sfântului Andrei, se află la adresa Grodzka nr. 54.

Biserica Sf. Andrei este construită în stil Roman între anii 1079 și 1098 și este printre puținele exemple de biserici fortificate din Europa ce au supraviețuit în forma inițială. E singura biserică din Cracovia ce a supraviețuit atacului mongolilor. Biserica este de rit romano-catolic.

Odată ajunși la finalul străzii Grodzka, am mers încet pe lângă castel până când am găsit intrarea. Eram curioși să vedem care e treaba cu dragonii și Tunul Dragonului (poza mijloc).

Noroc cu teambuilding-ul echipei mele că așa am ajuns într-o zonă superbă de lângă București, loc aflat la doar 45 de minute de Pipera. Locația se numește Casa Vlăsia, imediat la ieșirea din Ghermănești (dacă se vine dinspre DN1). Casa se află foarte bine plasată lângă pădure, într-un câmp măricel unde se afla propria lor fermă bio.

Camerele erau ok, noi am nimerit una ce părea micuță, dar compensa enorm prin spațiul mare ce îl avea balconul, unde aveam până și băncuță, numai bună de admirat apusuri și răsărituri. Îmi place că au pus mare accent pe spațiul în aer liber.

Verdeața era la ea acasă și ferma lor era foarte îngrijită. În ambele zile am văzut muncitori pe teren având grijă de variatele culturi. Și pentru că ei folosesc legume și fructe din grădina proprie, au decis să facă la fel și cu carnea, așa că au și crescătorie de animale. Noi am admirat niște porci mai păroși ce nu semănau deloc cu porcii pe care îi vedeam în ograda bunicilor când eram mici.

 Au și locuri la soare cât și băncuțe la umbră, pentru toate gusturile.

 Nu știu exact în ce stil este făcută clădirea, dar arată superb. E păcat că nu am găsit mai multe detalii despre arhitectură și despre locație în general. Probabil singurul minus este site-ul care nu mi se pare foarte user-friendly, mai ales că nu au prețurile afișate, dar am înțeles că o cameră este cam 50 de euro. Au și pagină de Facebook dar nici acolo nu sunt încă foarte activi.

Partea faină este că au și o piscină care tocmai a fost pusă în funcțiune. Așa că puteți avea parte de o oază de liniște la dinstanță mică de București.

 Vedere a locației de pe teren, de lângă salcâmii înfloriți.

Un lucru fain este că vinul provine din propria podgorie. Puteți vedea vița de vie imediat ce ajungeți, trecând pe lângă ea pentru a ajunge la intrarea în locație. Noi am gustat și vinul roșu și cel alb și am rămas plăcut surprinși de gust. Merită să fugiți până acolo măcar pentru a vă bucura de vin într-un weekend.

 Procesul transformării ierbii în fân pentru văcuțe.

Am uitat să precizez că au acolo și un mic lac. Din păcate, deși arată frumos, face ca țânțarii să tragă la tine mai cu spor. Noi am cam fost ciuruiți puțin imediat după apus, dar dacă vă protejați puțin cu haine cu mânecă lungă și puțin autan, poate să vă fie mai ușor.

Sper să mai ajung cât de curând înapoi în Polonia să mă pot plimba în voie și de preferat pe căldură prin centrul lor vechi (fie că e vorba de Varșovia, de Cracovia sau orice alt orășel). Eu am avut parte de vreme destul de răcoroasă în septembrie 2012. Așa că după 4 zile pe tărâmul polonez am venit acasă cu un suvenir durabil - o răceală ce m-a ținut vreo 2 săptămâni. Cert e că la ei e mult mai răcoare, așa că recomand să plecați cu un polar foarte călduros după voi. 

bisericuță take 1

Mi-a plăcut mult că am găsit multe străduțe faine și micuțe prin capitala poloneză. Pe alocuri mă simțeam ca în Sighișoara sau Veliko Târnovo. Mai ales când mai aveam parte de câte o rază de soare care răzbea printre nori. 

bisericuță take 2

Tind să cred că și Varșovia începe să devină o capitală din ce în ce mai vizitată. 

Ceasul ce m-a dus puțin cu gândul la Praga.

Intrarea înspre piața centrului vechi.

Una din clădirele din piață care a reușit să-mi fure privirea cu aceste desene.

Piața era tare frumos amenajată, parcă un pic cam aglomerată cu terase, dar din fercire fluxul de turiști în acele zile nu a fost atât de mare încât să fie deranjant.

Terasele astea cu încălzitoare în centru mi-au adus aminte de Grecia puțin. Păreau foarte îmbietoare dar fiind fix în buricul târgului nu le-am testat. Am preferat ceva mai retras.

close up căsuță frumoasă

Piața centrală - 1

Continuare panoramă.

Și din nou case frumoase.

Din păcate și unele din *tavernele* lor aveau în față niște omuleți ce făceau tot posibilul să te aducă în localul lor. Puțin stresant pentru cei care doar doreau să se plimbe puțin prin piață.

Puțină apă, anyone? Nu prea e potabilă, dar merge de o poză.

I remember Warsaw, we stood side by side
The Star of David flew above the ghetto; there we lived and there we died.

Sunt tare curioasă cum arătau aceste clădiri pe interior, mai ales că ele au geamuri și aerisiri doar în față și spate. Plus că văzute din stradă, par destul de mici. Ar fi interesant de văzut cum este spațiul folosit. 

Reclamă la bere 

Destul de puțini oameni în centrul vechi la ei în jur de ora 15. 

Un alt fel de jardinieră. Culmea, asta era în fața unei șaormerii turcești.

Strada Piwna din centrul vechi, cunoscută ca și strada berilor, sau localurilor cu multă bere. Aici ne-am băut și noi prima bere pe pamânt polonez. Găsisem un local aproape pustiu, cu o ofertă superbă de happy hour și am zis că nu putem să ratăm.

Bubu a fost și el cu noi la plimbare 

Și s-a îndrăgostit și el de oraș. 

Apoi după atâta plimbare, Bubu a ales un bar în care să ne hidratăm cu prima bere poloneză băută în Varșovia. Și a ales un băruleț frumos și liber, care apoi s-a umplut, alți turiști intrând repede după noi. 

Și se pare că Bubu a fost tare încântat de bere. 

Un ceas ce ne-a adus aminte de Praga.